W.A. c. SUISSE

Comunicat la 5 iunie 2018 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 38958/16 W.A. împotriva Elveției introdusă la 28 iunie 2016 FOARTE DE L În 2009, procurorul general al cantonului Zurich a formulat o cerere de internare ulterioară împotriva reclamantului. În 2012, Tribunalul Federal a recunoscut că procedura a fost reluată. În acest sens, Tribunalul de Primă Instanță din Zurichez a declarat că, pe baza unui raport de expertiză psihiatrică, a avut loc un proces ulterior, pe baza căruia Tribunalul Suprem al Cantonului din Zurich a confirmat această hotărâre în 2014 și în cadrul Tribunalului Federal din 16 decembrie 2015. În fața instanțelor naționale de recurs, reclamantul a susținut, printre altele, că internarea ulterioară ordonată împotriva sa aduce atingere principiului neretroactivității și interzicerii dublei condamnări.

Internarea ulterioară a reclamantului, bazată pe dispozițiile legale relevante ale Codului Penal (intrate în vigoare în 2007), este compatibil cu art. 7 alineatul (1) din Convenție și cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție? Lipsirea de libertate suferită de reclamant ca urmare a internarii ulterioare intră sub incidența articolului 5 alineatul (1) din convenție și a intervenit în conformitate cu căile legale (în special în ceea ce privește cauza Kadusic c. Elveția, n 43977/13, 9 ianuarie 2018)?

Communiquée le 5 juin 2018

TROISIÈME SECTION

Requête n o 38958/16 W.A. contre la Suisse introduite le 28 juin 2016

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’internement ultérieur du requérant, auteur d’actes constitutifs d’assassinat, de meurtre et de divers autres délits, condamné en 1993 à 20 ans de réclusion. L’exécution de la peine fut achevée le 8 octobre 2010. Depuis lors, le condamné se trouve en détention pour des motifs de sûreté. En 2009, le Procureur général du canton de Zurich formula une demande d’internement ultérieur à l’encontre du requérant. En 2012, le Tribunal fédéral admit que les conditions d’une reprise de la procédure étaient remplies. Y donnant suite, le Tribunal d’arrondissement zurichois ordonna l’internement ultérieur du requérant sur la base d’un rapport d’expertise psychiatrique.

Ce jugement fut confirmé par le Tribunal supérieur du Canton de Zurich en 2014 et par le Tribunal fédéral le 16 décembre 2015. Devant les instances de recours nationales, le requérant fit notamment valoir que l’internement ultérieur ordonné à son encontre portait atteinte au principe de non-rétroactivité et à l’interdiction de la double condamnation.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’internement ultérieur du requérant, fondé sur les dispositions légales pertinentes du Code pénal (entrées en vigueur en 2007), est-il compatible avec les articles 7 § 1 de la Convention et 4 du Protocole n o 7 de la Convention ? 2. La privation de liberté subie par le requérant à la suite de l’internement ultérieur tombe-t-elle sous le coup de l’article 5 § 1 de la Convention et est-elle intervenue selon les voies légales (notamment en vue de l’affaire Kadusic c. Suisse , n o 43977/13, du 9 janvier 2018) ?