Comunicat la 5 iunie 2018 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 21424/16 Audrey GAUVIN-FOURNIS împotriva Franței, introdusă la 15 aprilie 2016 EXPOSAT DE FAPTELE CENTRALĂ, domnul Audrey Gauvin-Fournis, este o resortisantă franceză, născută în 1980, și rezidentă în Levallois-Perret. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: Prin scrisoarea din 22 februarie 2010, recurenta a solicitat centrului de studiu și de conservare a ouălor și a materialului seminal (CECOS) al lui Bondy să furnizeze mai multe documente care să conțină informații cu privire la originea proiectului. În special, ea a dorit să cunoască identitatea donatorului, precum și alte informații neidentificate, cum ar fi vârsta, situația profesională, descrierea fizică, motivele donării, numărul de persoane concepute din gameții săi și datele de natură medicală referitoare la antecedentele sale. În special, aceasta a dorit să afle dacă fratele său, P.G., născut la 10 martie 1977, provine de la același donator ca și al său. În urma refuzului implicit împotriva acestei cereri, recurenta sesizează, prin scrisoarea din 21 mai 2010, comisia de acces la documentele administrative (CADA). La 27 iulie 2010, CADA a emis un aviz negativ cu privire la comunicarea solicitată, cu excepția dosarului medical al părinților săi de stabilire a realității demersurilor întreprinse de aceștia în vederea asistenței medicale pentru reproducere. În ceea ce privește cererea de comunicare a informațiilor referitoare la identitatea donatorului, CADA a reamintit principiul donării de gameți, astfel cum se prevede la articolele L. 1211-5 din Codul de sănătate publică, 16 8 din Codul civil și 511-10 din Codul penal (punctele 20, 22 și 23 de mai jos). În acest context, Comisia a considerat că refuzul de a divulga identitatea donatorului se justifica: Prin necesitatea de a păstra viața de familie în familia legală a copilului, care ar putea fi destabilizată de identificarea donatorului Prin interesul moral și familial al donatorului, al cărui act de voluntariat urmărește, în general, să ofere asistență cuplurilor aflate în situația de a procrea și care, în majoritatea cazurilor, nu doresc ca identitatea sa să fie dezvăluită. În acest sens, trebuie amintit că, în conformitate cu art. 311-19 din Codul civil, (...) nicio legătură de filiație nu poate fi stabilită între autorul darului și copilul născut din procreare Prin considerente de interes general care țin de consecințele ridicării de la an la an : într-adevăr rezultă din experiența statelor care și-au retras anonimatul donatorului de gameți că o astfel de reformă poate avea ca efect, pe de o parte, reducerea ofertei de gameți și cererea de gameți în proporții variabile și, pe de altă parte, și, mai presus de toate, descurajarea părinților de a-i informa pe copii despre modul lor de concepție Cu toate acestea, din practica CECOS reiese că este de preferat, din punct de vedere psihologic, să informați copilul despre acest aspect de îndată ce el este în măsură să înțeleagă. CADA a precizat, de asemenea, că accesul la originile personale a fost un drept recunoscut dar nu absolut, și a amintit marja de apreciere semnificativă a statului în domeniu. Comisia a afirmat că statele care au pus sub semnul întrebării principiul "lemnului" (Suedia, Regatul Unit, Germania, Elveția, Austria, Norvegia, Finlanda) au făcut acest lucru pentru viitor, astfel încât să nu aducă atingere donatorilor care nu erau informați cu privire la posibilitatea de a putea fi identificați și că multe state occidentale au menținut acest principiu în legislația lor. În cele din urmă, în ceea ce privește riscul crescut de incest și de consangvinitate pretinsă de reclamantă, CADA este de părere că CADA nu era mai mare decât media și probabil mai mică decât riscul existent în anumite zone marcate de mobilitatea geografică redusă a locuitorilor și a subliniat că legiuitorul a trebuit să ia în considerare acest element în decizia sa. În ceea ce privește comunicarea elementelor neidentificate referitoare la donator, CADA a precizat că dispozițiile articolului L. 1211-5 din Codul de sănătate publică (art. 23 de mai jos) nu au arătat în mod clar că divulgarea informațiilor Cu toate acestea, aceasta a indicat faptul că dispozițiile articolului L.1244-6 din Codul de sănătate publică (punctul 23 de mai jos) pot fi interpretate ca restrângând comunicarea informațiilor neidentificate privind donatorii la cele care reprezintă un caracter medical și numai în beneficiul medicului. CADA a subliniat, înainte de a ajunge la concluzia că .. ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. privind comunicarea sub X, a luat în considerare posibila comunicare de informații neidentificate la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Multe state membre au închis doar pe internet (punctul 6 de mai sus) sau cu acordul donatorului (Belgia, Islanda) sau au autorizat comunicarea datelor neidentificate (Țările de Jos, Spania) La 17 septembrie 2010, recurenta a adresat CECOS o cerere de despăgubire în vederea reparării prejudiciului suferit ca urmare a netransmisiei documentelor solicitate. Această cerere a rămas fără răspuns. Prin cererea din 21 septembrie 2010, recurenta sesizează Tribunalul Administrativ (denumit în continuare TA) al Montreui cu privire la concluziile privind anularea deciziei de refuz de a-i transmite informațiile referitoare la donatorul de gameți la originea conceperii sale. De asemenea, Comisia a solicitat instanței administrative să transmită aceste informații și să o condamne la plata sumei de 100. 000 EUR (EUR) în despăgubirea prejudiciilor suferite; reclamanta susține, printre altele, că accesul la informațiile solicitate de la administrație ar trebui să se bucure pe deplin de dreptul la identitate, încălcând dispozițiile art. 8 și 14 din Convenție. 10. La 31 august 2011, Dr. B., psihiatrul spitalelor, a emis un certificat medical, la cererea recurentei, care a raportat criza sa identitate severă de la dezvăluirea secretului originii sale. 11. Prin hotărârea din 14 iunie 2012, TA a respins cererile recurentei în termenii următori: Având în vedere că (...) informațiile conținute în dosarul unui donator de gameți utilizați în cadrul asistenței medicale pentru reproducere constituie un secret protejat de lege în sensul art. 6 din Legea din 11 iulie 1978, care garantează în special păstrarea la sol a donatorului în raport cu orice persoană care solicită acces la acesta și în special cu cea care a fost concepută din gameți proveniți din acest dar (...) Având în vedere că [reclamanta] nu este unul dintre persoanele și autoritățile cărora li se rezervă strict dreptul de acces la anumite date referitoare la donatorii de gameți [CECOS] a putut, fără a comite o eroare de drept, să refuze comunicarea datelor neidentificate cu privire la donatorul inițial al proiectului său și, pe de altă parte, cu privire la existența unor legături biologice cu fratele său conceput în același mod (...) Având în vedere (...) că dispozițiile art. 8 din Convenție (...), care au drept obiect asigurarea unui echilibru corect între interesul general și imperativele de protecție a vieții private, inclusiv în relațiile indivizilor între ele, lasă legiuitorului o marjă de apreciere extinsă în special în domeniul asistenței medicale pentru reproducere, atât pentru a alege modalitățile de punere în aplicare a unei astfel de politici, cât și pentru a judeca dacă consecințele lor sunt legalizate, în interesul general, de dorința de a atinge obiectivele urmărite de lege ; că regula de la an la an a donatorului de gameți, care îndeplinește în special obiectivul de a respecta viața de familie în cadrul familiei legale a copilului conceput din gameți proveniți din acest dar, precum și obiectivul de a menține viața privată a donatorului, nu implică ea însăși nici o atingere a vieții private a persoanei astfel concepute (...) Considerând, pe de altă parte, că dispozițiile articolului L. 1244-6 din Codul de sănătate publică, care rezervă numai medicului land acces la informațiile medicale neidentificate din dosarul donatorului, în cazul în care este necesar din punct de vedere terapeutic pentru copilul conceput din gameți obținuți din donații, îndeplinesc în special obiectivele de protecție a sănătății, de protecție a vieții private și de protecție a secretului medical ; că această diferență de tratament între medic și orice altă persoană, care se încadrează în marja de apreciere pe care art. 8 și 14 din Convenție (...) o rezervă legislatorului național, nu este incompatibilă cu aceste dispoziții ; că dispozițiile din art. 6 al II-lea din Legea din 17 iulie 1978 care rezerv numai persoanei în cauză accesul la documentele a căror comunicare ar aduce atingere secretului medical, care îndeplinesc în special obiectivele de protecție a vieții private și de protecție a secretului medical, nu constituie o discriminare interzisă de [articolele 8 și 14 menționate anterior] ; (...) 12. La 12 iulie 2012, recurenta a făcut apel la această hotărâre. 13. Raportorul public a ajuns la concluzia la anularea hotărârii pe motiv că copilul născut dintr-un dar de gametă era ignorat de texte, chiar și în cazul unei nevoi terapeutice, și că un astfel de gol gol era foarte compatibil cu art. 8 din convenție și cu jurisprudența Curții. 14. Prin hotărârea din 2 iulie 2013, Curtea Administrativă din Versailles a confirmat hotărârea în termeni identici cu cei ai TA, adăugând că interdicția de accesare a datelor în litigiu a făcut recurs la toate donațiile unui element sau ale unui produs al corpului. 15. La 12 septembrie 2013, recurenta a formulat un recurs în casație. În mijloacele sale de casare, Comisia a invocat jurisprudența Curții pentru a denunța un sistem de secret absolut și pentru a susține că dreptul de a-și cunoaște originea nu poate fi limitat mai mult decât în prezența unor interese cu valoare mai mare. În ceea ce privește datele neidentificate, medicale sau non-medicale, Comisia a susținut că comunicarea lor nu ar putea dăuna donatorului care ar rămâne anonim. În ceea ce privește alte interese implicate, aceasta a subliniat că interesul donatorilor nu era neapărat rigid și absolut, deoarece unii doresc să-și facă cunoscute identitatea. Aceasta a susținut că legea franceză presupunea consimțământul donatorului sau al familiei sale, în timp ce interzicerea oricărei revelații, fără excepție, și fără a cere niciodată avizul donatorului, nu a fost necesară. De asemenea, recurenta a contestat necesitatea caracterului absolut al secretului față de interesul cuplului primitor și al vieții de familie, în special atunci când, la fel ca în cazul acestuia, condițiile de proiectare au fost revelate, iar părinții și fratele său au fost în favoarea ridicării de pe pagină. Aceasta susținea și protecția interesului donatorului nu putea constitui în sine un argument suficient pentru a o priva de drepturile sale garantate prin art. 8 din Convenție. În cele din urmă, aceasta a pus sub semnul întrebării riscul unei scăderi substanțiale a donațiilor de gametă în cazul ridicării de la sol și a dat exemplu Regatului Unit care, potrivit acesteia, demonstra contrariul. 16. În concluziile sale în fața Consiliului de Stat, raportorul public a ajuns la concluzia că recursul a fost respins. În timp ce afirma că interesele care ar putea fi puse în balanță cu interesul vital de a-și cunoaște ascendența nu erau de o foarte mare forță din punct de vedere convențional, el a indicat că, în incertitudinea poziției Curții cu privire la problema ridicată, era necesar să se elimine recursul. 17. Prin decizia din 12 noiembrie 2015, prin care s-a emis un aviz la 13 iunie 2013 (n 36298, M.M.), Consiliul de Stat a respins recursul. El a indicat, în ceea ce privește datele medicale, că legiuitorul a dorit să asigure protecția sănătății persoanelor care provin dintr-un dar de gameți, asigurând în același timp respectarea drepturilor și libertăților d dispozițiile art. L. 1244-6 conform cărora un medic poate accesa informațiile medicale neidentificate în caz de necesitate terapeutică trebuie să înțeleagă că nu împiedică obținerea unor astfel de informații în scopuri de prevenire, în special în cazul unui cuplu de persoane care provin pe lună și la celălalt de donații de gameți. Acesta a precizat că, în cazul în care astfel de date nu au fost accesibile decât medicului și nu persoanei înseși, concilierea intereselor în cauză și diferența de tratament dintre medic și orice altă persoană ar fi fost de competența statului, având în vedere, în special, dezavantajele pe care le-ar prezenta transmiterea acestor date către părțile interesate în raport cu obiectivele de protecție a sănătății, de protecție a vieții private și de confidențialitate medicală. 18. În ceea ce privește datele de identificare, Consiliul de Stat a indicat că regula privind anonimatul răspundea obiectivului de conservare a vieții private a donatorului și a familiei sale. El a subliniat în mod clar că este vorba despre toate darurile unui element sau ale unui produs al corpului și că ea însăși nu aduce atingere vieții private și familiale a persoanei astfel concepute, cu atât mai mult cu cât numai părinții trebuiau să decidă să ridice sau nu secretul conceperii. iulie 2011 privind bioetica (punctul 24 de mai jos), și-a bazat pe mai multe considerente de interes general pentru a elimina orice modificare a regulii de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acesta încheie cu compatibilitatea secretului cu dispozițiile art. 8, legiuitorul care a stabilit un echilibru corect între interesele în prezență, precum și în absența discriminării, situația copilului cu un dar de gameți care este similar nici cu cea a copiilor donatorului de gameți, nici cu cea a copiilor cuplului primitor. Dreptul și practica internă relevantă 19. Principiul donării de gameți a fost consacrat în art. 16-8 din Codul civil și 1211-5 din Codul sănătății publice prin Legea nr. 94-654 din 29 iulie 1994 privind donarea și utilizarea elementelor și produselor corpului uman, asistența medicală pentru reproducere și diagnosticarea prenatală. 20. Nu se pot divulga informații care să permită identificarea atât a celui care a donat un element sau un produs din corpul său, cât și a celui care l-a primit. Donatorul nu poate cunoaște identitatea primitorului sau a primitorului. În caz de necesitate terapeutică, numai medicii donatorului și primitorului pot avea acces la informațiile care permit identificarea acestora. 21. Articolele 311-19 și 311-20 din Codul civil sunt astfel formulate art. 311-19 În caz de reproducere asistată medical cu terți donator, nu se poate stabili nici o legătură de filiație între autorul darului și copilul obținut din reproducere. Nici o acțiune în răspundere nu poate fi efectuată împotriva donatorului. art. 311-20 Soții sau concubinii care, pentru a procrea, recurg la asistență medicală care necesită intervenția unui terț donator trebuie să dea în prealabil consimțământul judecătorului sau notarului, în condiții care garantează secretul, care îi informează cu privire la consecințele acțiunii lor în ceea ce privește filiația. Consimțământul acordat unei reproduceri asistate medical interzice orice acțiune în scopul de a stabili sau de a contesta filiația, cu excepția cazului în care se susține faptul că copilul nu este obținut din reproducere asistată medical sau că consimțământul a fost privat de efect. Consimțământul este privat de efect în caz de deces, de depunere a unui termen de divorț sau de separare de drept sau de încetare a comunității de viață, care survine înainte de realizarea procreării asistate medical. De asemenea, este privat de efect atunci când bărbatul sau femeia îl revoca, în scris și înainte de realizarea reproducerii asistate medical, de către medicul însărcinat cu punerea în aplicare a acestei asistențe. Cel care, după acordarea asistenței medicale pentru reproducere, nu recunoaște copilul care a rezultat din aceasta își asumă responsabilitatea față de mamă și față de copil. În plus, paternitatea sa este declarată în mod judiciar. La acțiune respectă dispozițiile art. 328 și 331. 22. La art. 511-10 din Codul penal se citește astfel Faptul de a divulga informații care permit atât să identifice o persoană sau un cuplu care a donat gameți, cât și cuplul care le-a primit este pedepsit cu doi ani de închisoare și cu 30 000 de euro dah. 23. Dispozițiile relevante din Codul de sănătate publică sunt astfel formulate în Articolul L. 1131-1-2 (ultimul paragraf) atunci când este diagnosticată o anomalie genetică gravă ale cărei consecințe sunt susceptibile de a fi prevenite, inclusiv de consiliere genetică, sau de îngrijire la o persoană care a donat gameți care au dus la proiectarea unuia sau mai multor copii sau la unul dintre membrii unui cuplu care a efectuat un transplant embrion, această persoană poate autoriza medicul care prescrie să sesizeze persoana responsabilă de centrul de îngrijire medicală pentru reproducere, astfel încât acesta să informeze copiii obținuți din donare în condițiile prevăzute în paragraful al patrulea. Articolul L. 1211-5 Donatorul nu poate cunoaște identitatea primitorului sau a primitorului. Nu poate fi divulgată nicio informație care să permită identificarea atât a celui care a donat un element sau un produs din corpul său, cât și a celui care l-a primit. Organismele și unitățile autorizate în condițiile prevăzute în art. L. 2142-1 furnizează autorităților sanitare informații utile privind donatorii. Un medic poate accesa informațiile medicale neidentificate în cazul în care este necesar tratament pentru un copil conceput din gameți obținuți din donații. Articolul L. 1273-3 Așa cum se menționează la art. 511-10 Codul penal de mai jos reprodus: Faptul de a divulga informații care permit atât identificarea unei persoane sau a unui cuplu care a donat gameți și cuplul care le-a primit este pedepsit cu doi ani de închisoare și cu 30 000 de euro da . Articolul R. 1244- (la momentul faptelor) Pentru a îndeplini obligațiile prevăzute la articolul L. 1244-6 , organismele și instituțiile de sănătate autorizate pentru activitățile menționate în art. 2142-1 lit. (c) și (d) din art. 2 din art. R. 2142-1 păstrează informații despre donator. Dosarul donatorului conține, sub formă anonimată: Istoricul medical personal și familial necesar pentru punerea în aplicare a asistenței medicale pentru reproducere cu terți donatori; Rezultatele testelor de depistare a sănătății prevăzute în art. R. 1211-25 și R. 1211-26; Numărul de copii din donarea de material seminal; S Consimțământul scris al donatorului și, dacă este cazul, al unui cuplu, cel al celuilalt membru al cuplului. Profesioniștii autorizați pentru activitățile menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul L. 2142-1-1 sunt responsabili pentru păstrarea corectă a dosarului și pentru exactitatea informațiilor care sunt înregistrate în acesta. Acest dosar este păstrat pentru o perioadă de cel puțin 40 de ani și indiferent de suportul său anonim. L a fost efectuat în condiții care garantează confidențialitatea. Înainte de colectarea sau prelevarea gameților, donatorul trebuie să își dea în mod expres consimțământul pentru păstrarea dosarului respectiv. Informațiile privind identitatea donatorilor, identificarea copiilor născuți și legăturile biologice existente între aceștia se păstrează, indiferent de suport, astfel încât să se garanteze strict confidențialitatea acestora. Numai practicienii autorizați pentru activitățile menționate la primul paragraf au acces la aceste informații. 24. În momentul adoptării legii din 7 iulie 2011 privind bioetica, Adunarea Națională a adoptat un amendament prin care respinge deschiderea unei posibilități de acces la adresa donatorului pentru persoanele care provin dintr-un dar de gameți. Prin decizia din 28 decembrie 2017 (N 396571), Consiliul de Stat a confirmat compatibilitatea principiului de automanagement al donării de gameți cu art. 8 din convenție. El a considerat, având în vedere scopul etic al regulii privind anonimatul, care traduce concepția franceză a respectului pentru corpul uman, că nici o circumstanță specială specifică situației unui solicitant nu poate duce la aplicarea dispozițiilor legislative privind penetrantul donației de gameți ca reprezentând o încălcare excesivă a drepturilor și libertăților protejate de Convenție. GRIFS 26. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanta se plânge de o încălcare a dreptului său la cunoaștere a originii sale. Comisia consideră că Consiliul de Stat a creat o confuzie între, pe de o parte, secretul utilizării unui terț donator pe care părinții îl pot alege să-l dezvăluie copilului și, pe de altă parte, privarea de acces la informațiile despre originea sa și despre ginerele său. Ea subliniază faptul că părinții săi și fratele său, de asemenea, conceput prin inseminare artificială cu donator, au susținut abordarea sa. 27. Invocând art. 8, coroborat cu art. 14 din Convenție, recurenta se plânge că, în comparație cu ceilalți copii, se confruntă cu o discriminare în ceea ce privește viața sa privată, din cauza faptului că a avut acces la istoricul medical familial. Comisia consideră că, în cazul în care răspunde la întrebările medicilor cu privire la bolile familiale, ea și copiii ei se află într-o situație potențială de pierdere a șanselor de vindecare, de diagnosticare sau de îngrijire preventivă. În exercitarea drepturilor garantate de Convenție, recurenta este victima unei discriminări contrare art. 14 din Convenție, coroborată cu art. 8 din Convenție Guvernul este invitat să aducă precizări cu privire la reflecțiile în curs privind problema Õ pe termen lung a donatorilor de gameți în cadrul reformei legii bioetice din 2011.
Communiquée le 5 juin 2018
Requête n
o
21424/16
Audrey GAUVIN-FOURNIS
contre la France
introduite le 15 avril 2016
1.
La requérante, M
me
Audrey Gauvin-Fournis, est une ressortissante française, née en 1980, et résidant à Levallois-Perret.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
3.
La requérante est née d’une insémination artificielle avec donneur de sperme. En 2009, ses parents lui révélèrent son mode de conception.
4.
Par un courrier en date du 22 février 2010, la requérante, demanda au centre d’études et de conservation des œufs et du sperme (CECOS) de Bondy de lui communiquer plusieurs documents contenant des informations sur les origines de sa conception. En particulier, elle souhaitait connaître l’identité du donneur, ainsi que d’autres informations non identifiantes, comme son âge, sa situation professionnelle, une description physique, les motivations du don, le nombre de personnes conçues à partir de ses gamètes et des données de nature médicale relatives à ses antécédents. Elle désirait en particulier savoir si son frère, P.G., né le 10 mars 1977, était issu du même donneur que le sien.
5.
À la suite du refus implicite opposé à cette demande, la requérante saisit, par courrier du 21 mai 2010, la commission d’accès aux documents administratifs (CADA). Le 27 juillet 2010, la CADA rendit un avis défavorable à la communication sollicitée, à l’exception du dossier médical de ses parents établissant la réalité des démarches entreprises par eux en vue d’une assistance médicale à la procréation.
6.
S’agissant de la demande de communication d’informations relatives à l’identité du donneur, la CADA rappela le principe d’anonymat du don de gamètes tel que prévu aux articles L. 1211-5 du code de santé publique, 16
‑
8 du code civil et 511-10 du code pénal (paragraphes 20, 22 et 23 ci-dessous). Dans ce contexte, elle considéra que le refus de divulgation de l’identité du donneur se justifiait :
«
(...) Par la nécessité de préserver la vie familiale au sein de la famille légale de l’enfant, qui pourrait être déstabilisée par l’identification du donneur
;
Par l’intérêt moral et familial du donneur, dont le geste bénévole vise seulement, en général, à apporter une aide aux couples se trouvant dans l’impossibilité de procréer, et qui ne souhaite pas, dans la plupart des cas, que son identité soit révélée. Il convient de rappeler à cet égard qu’en vertu de l’article 311-19 du code civil, «
(...) aucun lien de filiation ne peut être établi entre l’auteur du don et l’enfant issu de la procréation
».
Par des considérations d’intérêt général qui tiennent aux conséquences de la levée de l’anonymat
: il résulte en effet de l’expérience des États qui ont levé l’anonymat du donneur de gamètes qu’une telle réforme peut avoir pour effet, d’une part, de réduire l’offre et la demande de gamètes dans des proportions variables et, d’autre part, et surtout, de dissuader les parents de révéler à leur enfant son mode de conception
Or, il ressort de la pratique des CECOS qu’il est préférable, sur le plan psychologique, d’informer l’enfant sur ce point dès qu’il est en mesure de comprendre.
»
La CADA précisa également que l’accès aux origines personnelles était un droit reconnu mais non absolu, et rappela la marge d’appréciation importante de l’État en la matière. Elle affirma que les États ayant remis en cause le principe de l’anonymat (Suède, Royaume-Uni, Allemagne, Suisse, Autriche, Norvège, Finlande) l’avaient fait pour l’avenir afin de ne pas porter préjudice aux donneurs qui n’étaient pas informés de l’éventualité de pouvoir être identifiés. Elle releva également que de nombreux États occidentaux avaient maintenu ce principe dans leur législation.
Enfin, sur le risque accru d’inceste et de consanguinité allégué par la requérante, la CADA estima qu’il n’était pas supérieur à la moyenne et probablement inférieur au risque existant dans certains milieux marqués par la faible mobilité géographique des habitants, et elle souligna que le législateur avait dû prendre en considération cet élément dans sa décision.
7.
S’agissant de la communication des éléments
non identifiants relatifs
au donneur, la CADA précisa que les dispositions de l’article L. 1211-5 du code de la santé publique (article 23 ci-dessous) n’interdisaient clairement que la divulgation des informations «
permettant d’identifier
» le donneur. Pour autant, elle indiqua que les dispositions de l’article L.1244-6 du code de santé publique (paragraphe 23 ci-dessous) pouvaient être interprétées «
comme limitant la communication des informations non identifiantes relatives aux donneurs à celles qui représentent un caractère médical, et seulement au bénéfice du médecin
».
La CADA souligna, avant de conclure qu’il n’appartenait qu’au législateur de décider de l’opportunité ou non de rendre accessibles les informations non identifiantes relatives au donneur, ce qui suit
:
-
plusieurs rapports et études étaient favorables à une levée de l’interdiction des informations non identifiantes
;
-
la Cour, dans son arrêt
Odièvre c. France
relatif à l’accouchement sous X, avait pris en considération la possible communication d’informations non identifiantes à l’intéressée pour conclure à la non-violation de l’article 8 de la Convention
;
-
la France se trouvait isolée au sein des États membres du Conseil de l’Europe puisque «
de nombreux États ont levé l’anonymat purement et simplement (paragraphe 6 ci-dessus), ou avec l’accord du donneur (Belgique, Islande) ou ont autorisé la communication de données non identifiantes (Pays-Bas, Espagne)
».
8.
Le 17 septembre 2010, la requérante adressa une demande indemnitaire au CECOS en vue de la réparation du préjudice qu’elle estimait avoir subi du fait de la non transmission des documents sollicités. Cette demande demeura sans réponse.
9.
Par une requête du 21 septembre 2010, la requérante saisit le tribunal administratif (ci-après le TA) de Montreuil de conclusions tendant à l’annulation de la décision de refus de lui transmettre les informations relatives au donneur de gamètes à l’origine de sa conception. Elle demanda également à la juridiction administrative d’enjoindre à l’Assistance publique-hôpitaux de Paris AP-HP, intervenant en défense devant le tribunal administratif, de lui transmettre ces informations et de la condamner à lui verser la somme de 100
000 euros (EUR) en réparation des préjudices subis. La requérante soutint notamment que l’impossibilité d’accéder aux informations sollicitées auprès de l’administration l’empêchait de jouir pleinement de son droit à l’identité, en violation des articles 8 et 14 de la Convention.
10.
Le 31 août 2011, le Dr B., psychiatre des hôpitaux, établit un certificat médical, à la demande de la requérante, faisant état de sa crise identitaire sévère depuis la révélation du secret de son origine.
11.
Par un jugement du 14 juin 2012, le TA rejeta les demandes de la requérante dans les termes suivants
:
«
Considérant que (...) les informations contenues dans le dossier d’un donneur de gamètes utilisés dans le cadre d’une assistance médicale à la procréation constituent un secret protégé par la loi au sens de l’article 6 de la loi du 11 juillet 1978 garantissant en particulier la préservation de l’anonymat du donneur à l’égard de toute personne demandant à y avoir accès et notamment de celle qui a été conçue à partir de gamètes issus de ce don (...)
Considérant que [la requérante] n’est pas au nombre des personnes et autorités auxquelles la loi réserve strictement l’accès à certaines données concernant les donneurs de gamètes
; qu’il s’ensuit que le [CECOS] a pu, sans commettre d’erreur de droit, refuser de communiquer à l’intéressée, d’une part, des données non identifiantes concernant le donneur à l’origine de sa conception et, d’autre part, les informations relatives à l’éventuelle existence de liens biologiques avec son frère conçu de la même manière (...)
Considérant (...) que les stipulations de l’article 8 de la Convention (...), qui ont pour objet d’assurer un juste équilibre entre l’intérêt général et les impératifs de sauvegarde de la vie privée, y compris dans les relations des individus entre eux, laissent au législateur une marge d’appréciation étendue en particulier dans le domaine de l’assistance médicale à la procréation, tant pour choisir les modalités de mise en œuvre d’une telle politique que pour juger si leurs conséquences se trouvent légitimées, dans l’intérêt général, par le souci d’atteindre les objectifs poursuivis par la loi
; que la règle de l’anonymat du donneur de gamètes, qui répond notamment à l’objectif de respect de la vie familiale au sein de la famille légale de l’enfant conçu à partir de gamètes issues de ce don, ainsi qu’à l’objectif de préservation de la vie privée du donneur, n’implique par elle-même aucune atteinte à la vie privée de la personne ainsi conçue (...)
Considérant, d’autre part, que les dispositions de l’article L. 1244-6 du code de la santé publique, qui réservent au seul médecin l’accès aux informations médicales non identifiantes du dossier du donneur en cas de nécessité thérapeutique concernant l’enfant conçu à partir de gamètes issues de don, répondent notamment à des objectifs de protection de la santé, de préservation de la vie privée et de protection du secret médical
; que cette différence de traitement entre le médecin et toute autre personne, qui relève de la marge d’appréciation que les articles 8 et 14 de la Convention (...) réservent au législateur national, n’est pas incompatible avec ces stipulations
; que les dispositions du II de l’article 6 de la loi du 17 juillet 1978 réservant à la seule personne intéressée l’accès aux documents dont la communication porterait atteinte au secret médical, qui répondent notamment à des objectifs de préservation de la vie privée et de protection du secret médical, ne constituent pas davantage une discrimination prohibée par [les articles 8 et 14 précités]
; (...)
»
12.
Le 12 juillet 2012, la requérante fit appel de ce jugement.
13.
Devant la cour d’appel, le rapporteur public conclut à l’annulation du jugement au motif que l’enfant né d’un don de gamète était ignoré par les textes, même en cas de nécessité thérapeutique, et qu’un tel «
vide
» était difficilement compatible avec l’article 8 de la Convention et la jurisprudence de la Cour.
14.
Par arrêt du 2 juillet 2013, la cour administrative d’appel de Versailles confirma le jugement dans des termes identiques à ceux du TA, en y ajoutant que l’interdiction de l’accès aux données litigieuses s’appliquait à tous les dons d’un élément ou d’un produit du corps.
15.
Le 12 septembre 2013, la requérante forma un pourvoi en cassation. Dans ses moyens de cassation, elle invoqua la jurisprudence de la Cour pour dénoncer un système de secret absolu et pour faire valoir que le droit de connaitre ses origines ne pouvait être restreint qu’en présence d’intérêts contraires de valeur élevée. S’agissant des données non identifiantes, médicales ou non, elle prétendit que leur communication ne pouvait pas nuire au donneur qui demeurerait anonyme. En ce qui concerne les autres intérêts en jeu, elle souligna que l’intérêt des donneurs n’était pas nécessairement rigide et absolu car certains souhaitent faire connaître leur identité. Elle fit valoir que la loi française présumait l’opinion du donneur ou de sa famille alors que l’interdiction de toute révélation, sans exception, et sans jamais demander l’avis du donneur, n’était pas nécessaire. La requérante remit également en cause la nécessité du caractère absolu du secret à l’égard de l’intérêt du couple receveur et de la vie de famille, en particulier lorsque, comme dans son cas, les conditions de la conception avaient été révélées et que ses parents et son frère étaient favorables à la levée de l’anonymat. Elle soutint ainsi que la protection de l’intérêt du donneur ne pouvait constituer à elle seule un argument suffisant pour la priver de ses droits garantis par l’article 8 de la Convention. Enfin, elle contesta le risque d’une baisse substantielle des dons de gamète en cas de levée de l’anonymat et donna l’exemple du Royaume-Uni qui démontrait, selon elle, le contraire.
16.
Dans ses conclusions devant le Conseil d’État, le rapporteur public conclut au rejet du pourvoi. Tout en relevant que les intérêts susceptibles d’être mis en balance avec l’intérêt vital à connaitre son ascendance n’apparaissaient pas d’une très grande force d’un point de vue conventionnel, il indiqua que, dans l’incertitude de la position de la Cour sur la question posée, il y avait lieu d’écarter le pourvoi.
17.
Par une décision du 12 novembre 2015, reprenant la motivation d’un avis qu’il avait rendu le 13 juin 2013 (n
o
36298, M.M.), le Conseil d’État rejeta le pourvoi. Il indiqua, s’agissant des données médicales, que le législateur avait voulu assurer la protection de la santé des personnes issues d’un don de gamètes, tout en garantissant le respect des droits et libertés d’autrui. Il considéra à cet égard que «
les dispositions de l’article L. 1244-6 selon lesquelles un médecin peut accéder aux informations médicales non identifiantes en cas de nécessité thérapeutique doivent s’entendre comme ne faisant pas obstacle à ce que de telles informations soient obtenues à des fins de prévention, en particulier dans le cas d’un couple de personnes issues l’une et l’autre de dons de gamètes
». Il précisa que si ces données n’étaient accessibles qu’au médecin et non à la personne elle-même, la conciliation des intérêts en cause et la différence de traitement entre le médecin et toute autre personne relevaient de la marge d’appréciation de l’État, eu égard notamment aux inconvénients que présenterait la transmission de ces données aux intéressés eux-mêmes par rapport aux objectifs de protection de la santé, de préservation de la vie privée et de secret médical.
18.
S’agissant des données identifiantes, le Conseil d’État indiqua que la règle de l’anonymat répondait à l’objectif de préservation de la vie privée du donneur et de sa famille. Il souligna qu’elle s’appliquait à tous les dons d’un élément ou d’un produit du corps et qu’elle n’impliquait par elle-même aucune atteinte à la vie privée et familiale de la personne ainsi conçue, d’autant plus que seuls les parents devaient décider de lever ou non le secret de la conception. Il releva que le législateur, lors de l’adoption de la loi du 7
juillet 2011 relative à la bioéthique (paragraphe 24 ci-dessous), s’était fondé sur plusieurs considérations d’intérêt général pour écarter toute modification de la règle de l’anonymat : la sauvegarde de l’équilibre des familles et le risque majeur de remettre en cause le caractère social et affectif de la filiation, le risque d’une baisse substantielle des dons de gamètes, ainsi que celui d’une remise en cause de l’éthique qui s’attache à toute démarche de don d’éléments ou de produits du corps. Il conclut à la compatibilité du secret avec les dispositions de l’article 8, le législateur ayant établi un juste équilibre entre les intérêts en présence, ainsi qu’à l’absence de discrimination, la situation de l’enfant issu d’un don de gamètes n’étant analogue ni à celle des enfants du donneur de gamètes ni à celle des enfants du couple receveur.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
19.
Le principe d’anonymat du don de gamètes a été consacré dans les articles 16-8 du code civil et 1211-5 du code de la santé publique par la loi n
o
94-654 du 29 juillet 1994 relative au don et à l’utilisation des éléments et produits du corps humain, à l’assistance médicale à la procréation et au diagnostic prénatal.
20.
L’article 16-8 du code civil est ainsi libellé
:
«
Aucune information permettant d’identifier à la fois celui qui a fait don d’un élément ou d’un produit de son corps et celui qui l’a reçu ne peut être divulguée. Le donneur ne peut connaître l’identité du receveur ni le receveur celle du donneur.
En cas de nécessité thérapeutique, seuls les médecins du donneur et du receveur peuvent avoir accès aux informations permettant l’identification de ceux-ci.
»
21.
Les articles 311-19 et 311-20 du code civil sont ainsi libellés
:
Article 311-19
«
En cas de procréation médicalement assistée avec tiers donneur, aucun lien de filiation ne peut être établi entre l’auteur du don et l’enfant issu de la procréation.
Aucune action en responsabilité ne peut être exercée à l’encontre du donneur.
»
Article 311-20
«
Les époux ou les concubins qui, pour procréer, recourent à une assistance médicale nécessitant l’intervention d’un tiers donneur, doivent préalablement donner, dans des conditions garantissant le secret, leur consentement au juge ou au notaire, qui les informe des conséquences de leur acte au regard de la filiation.
Le consentement donné à une procréation médicalement assistée interdit toute action aux fins d’établissement ou de contestation de la filiation à moins qu’il ne soit soutenu que l’enfant n’est pas issu de la procréation médicalement assistée ou que le consentement a été privé d’effet.
Le consentement est privé d’effet en cas de décès, de dépôt d’une requête en divorce ou en séparation de corps ou de cessation de la communauté de vie, survenant avant la réalisation de la procréation médicalement assistée. Il est également privé d’effet lorsque l’homme ou la femme le révoque, par écrit et avant la réalisation de la procréation médicalement assistée, auprès du médecin chargé de mettre en œuvre cette assistance.
Celui qui, après avoir consenti à l’assistance médicale à la procréation, ne reconnaît pas l’enfant qui en est issu engage sa responsabilité envers la mère et envers l’enfant.
En outre, sa paternité est judiciairement déclarée. L’action obéit aux dispositions des articles 328 et 331.
»
22.
L’article 511-10 du code pénal se lit ainsi
:
«
Le fait de divulguer une information permettant à la fois d’identifier une personne ou un couple qui a fait don de gamètes et le couple qui les a reçus est puni de deux ans d’emprisonnement et de 30 000 euros d’amende.
»
23.
Les dispositions pertinentes du code de santé publique sont ainsi libellées
:
Article L. 1131-1-2 (dernier alinéa)
«
Lorsqu’est diagnostiquée une anomalie génétique grave dont les conséquences sont susceptibles de mesures de prévention, y compris de conseil génétique, ou de soins chez une personne qui a fait un don de gamètes ayant abouti à la conception d’un ou plusieurs enfants ou chez l’un des membres d’un couple ayant effectué un don d’embryon, cette personne peut autoriser le médecin prescripteur à saisir le responsable du centre d’assistance médicale à la procréation afin qu’il procède à l’information des enfants issus du don dans les conditions prévues au quatrième alinéa.
»
Article L. 1211-5
«
Le donneur ne peut connaître l’identité du receveur, ni le receveur celle du donneur. Aucune information permettant d’identifier à la fois celui qui a fait don d’un élément ou d’un produit de son corps et celui qui l’a reçu ne peut être divulguée.
Il ne peut être dérogé à ce principe d’anonymat qu’en cas de nécessité thérapeutique.
»
Article L. 1244-6
«
Les organismes et établissements autorisés dans les conditions prévues à l’article
fournissent aux autorités sanitaires les informations utiles relatives aux donneurs. Un médecin peut accéder aux informations médicales non identifiantes en cas de nécessité thérapeutique concernant un enfant conçu à partir de gamètes issus de don.
»
Article L. 1273-3
«
Comme il est dit à l’article
511-10
du code pénal ci-après reproduit :
Le fait de divulguer une information permettant à la fois d’identifier une personne ou un couple qui a fait don de gamètes et le couple qui les a reçus est puni de deux ans d’emprisonnement et de 30
000 euros d’amende.
»
Article R. 1244-5 (à l’époque des faits)
«
Pour remplir les obligations prévues à l’article
, les organismes et établissements de santé autorisés pour les activités mentionnées au d du 1
o
et au c et d du 2
o
de l’article
conservent des informations sur le donneur. Le dossier du donneur contient, sous forme rendue anonyme :
1
o
Les antécédents médicaux personnels et familiaux nécessaires à la mise en œuvre de l’assistance médicale à la procréation avec tiers donneur ;
2
o
Les résultats des tests de dépistage sanitaire prévus aux articles R. 1211-25 et R.
1211-26;
3
o
Le nombre d’enfants issus du don ;
4
o
S’il s’agit d’un don de sperme, la date des dons, le nombre de paillettes conservées, la date des mises à disposition et le nombre de paillettes mises à disposition ;
(...)
6
o
Le consentement écrit du donneur et, s’il fait partie d’un couple, celui de l’autre membre du couple.
Les praticiens agréés pour les activités mentionnées au premier alinéa, conformément à l’article L. 2142-1-1 sont responsables de la bonne tenue du dossier et de l’exactitude des informations qui y sont consignées.
Ce dossier est conservé pour une durée minimale de quarante ans et quel que soit son support sous forme anonyme. L’archivage est effectué dans des conditions garantissant la confidentialité.
Le donneur doit, avant le recueil ou le prélèvement des gamètes, donner expressément son consentement à la conservation de ce dossier.
Les informations touchant à l’identité des donneurs, à l’identification des enfants nés et aux liens biologiques existant entre eux sont conservées, quel que soit le support, de manière à garantir strictement leur confidentialité. Seuls les praticiens agréés pour les activités mentionnées au premier alinéa ont accès à ces informations.
»
24.
Lors de l’adoption de la loi du 7 juillet 2011 relative à la bioéthique, l’Assemblée nationale a adopté un amendement rejetant l’ouverture d’une possibilité «
d’accès à l’identité du donneur pour les personnes issues d’un don de gamètes
» prévue par le texte du projet de loi initial (le donneur, sans que ce soit une obligation, aurait pu révéler son identité, si les personnes issues de ce don en avaient fait la demande).
25.
Par une décision du 28 décembre 2017 (N
o
396571), le Conseil d’État a confirmé la compatibilité du principe d’anonymat du don de gamètes avec l’article 8 de la Convention. Il a considéré, eu égard à la finalité éthique de la règle de l’anonymat, qui traduit la conception française du respect du corps humain, qu’aucune circonstance particulière propre à la situation d’un demandeur ne saurait conduire à regarder la mise en œuvre des dispositions législatives relatives à l’anonymat du don de gamètes comme portant une atteinte excessive aux droits et libertés protégés par la Convention.
26.
Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint d’une violation de son droit à la connaissance de ses origines. Elle estime que le Conseil d’État a opéré une confusion entre, d’une part, le secret concernant le recours à un tiers donneur que les parents peuvent choisir de révéler à l’enfant, et, d’autre part, la privation d’accès aux informations sur ses origines et son géniteur. Elle souligne que ses parents, et son frère également conçu par insémination artificielle avec donneur, ont soutenu sa démarche.
27.
Invoquant l’article 8, combiné avec l’article 14 de la Convention, la requérante se plaint de subir, par rapport aux autres enfants, une discrimination dans la jouissance de sa vie privée, en raison de l’impossibilité d’accéder aux antécédents médicaux familiaux. Elle considère que, dans l’impossibilité de répondre aux questions des médecins sur les maladies familiales, elle et ses enfants se trouvent potentiellement dans une situation de perte de chance de guérison, de diagnostic ou de soins préventifs.
1.
Y a-t-il violation du droit de la requérante au respect de sa vie privée et familiale au sens de l’article 8 de la Convention
?
2.
La requérante est-elle victime, dans l’exercice des droits garantis par la Convention, d’une discrimination contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 de la Convention
?
Le Gouvernement est invité à apporter des précisions sur les réflexions en cours concernant la question de l’anonymat des donneurs de gamètes dans le cadre de la réforme de la loi bioéthique de 2011.