Comunicat la 5 iunie 2018 CINQUES SECȚIUNEA nr. 45728/17 Clement SILLIAU împotriva Franței introdusă la 23 iunie 2017 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Clement Silliau, este un resortisant francez născut în 1989 și rezident în Beaune-la-Rolande. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul s-a născut dintr-o inseminare artificială cu donator de spermă. În 2006, părinții săi i-au dezvăluit modul său de proiectare. Prin scrisoarea din 18 martie 2010, reclamantul a solicitat centrului de studiu și de conservare a ouălor și a materialului seminal (CECOS) al spitalului Cochin (Paris) să furnizeze mai multe documente care să conțină informații cu privire la originea proiectării sale. În special, el a dorit să cunoască identitatea donatorului, să aibă acces la informații medicale referitoare la acesta și la alte informații neidentificate, cum ar fi motivele, situația familială și descrierea fizică a acestuia. În urma refuzului implicit al acestei cereri, reclamantul sesizează, prin scrisoarea din 23 noiembrie 2010, comisia pentru accesul la documentele administrative (CADA). La 22 decembrie 2010, CADA a declarat cererea fără obiect din cauza faptului că dosarul privind donatorul este recuperat. Aceasta a indicat, în orice caz, că informațiile referitoare la antecedentele medicale nu au fost comunicate medicului în condițiile prevăzute la articolele L. 1211-5 și L. 1244-6 din Codul de sănătate publică (punctul 17 de mai jos). În plus, CADA a subliniat faptul că principiul de a fi asistat în mod heterolog medical de reproducere a fost, conform Consiliului de Stat, conform articolului 8 din Convenție. Aceasta concluzionează că, deși este pe deplin conștientă de aspirațiile legitime ale copiilor în cauză și de suferințele pe care unii dintre ei le-ar putea simți, legiuitorul a decis să pună la dispoziția copilului informații neidentificate referitoare la donator, la întinderea unei astfel de comunicări și la modalitățile prin care aceasta ar putea interveni. Printr-o cerere din 16 septembrie 2011, reclamantul sesizează instanța administrativă (denumită în continuare TA) din Paris cu privire la concluziile care au dus la anularea deciziei de refuz de a-i transmite documentele și informațiile referitoare la donatorul de gameți la originea conceperii sale. Reclamantul a solicitat, de asemenea, instanței administrative din statul membru în care se află sediul central al Paris AP-HP de care depinde CECOS să transmită informațiile respective și să oblige CECOS să plătească suma de 50 000 EUR (EUR) pentru prejudiciile suferite; reclamantul susține, printre altele, că accesul la informațiile solicitate de la administrația laică ar fi permis să se bucure pe deplin de dreptul său la identitate, încălcând articolele 8 și 14 din convenție. Printr-o scrisoare din 10 noiembrie 2011, spitalul Paris AP-HP l-a informat pe solicitant că dosarul privind donatorul fusese recuperat, dar că nu i se putea elibera nicio informație în temeiul legislației franceze. Prin hotărârea din 6 decembrie 2013, TA a respins cererile reclamantului în termenii următori: (...) informațiile conținute în dosarul unui donator de gameți utilizați în cadrul asistenței medicale pentru reproducere constituie un secret protejat de lege în sensul art. 6 din Legea din 11 iulie 1978 care garantează, în special, păstrarea anonimatului donatorului în raport cu orice persoană care solicită accesul la acesta și în special cu cea care a fost concepută din gameți proveniți din această donație. ; nu poate fi deviat de la această regulă, în anumite condiții, decât în beneficiul autorităților sanitare, al practicienilor autorizați pentru activitățile clinice de asistență medicală pentru reproducere și al medicilor în interesul terapeutic al copilului astfel conceput [reclamantul] nu este unul dintre persoanele și autoritățile cărora legea le rezervă strict acces la anumite date referitoare la donatorii de gameți ; Având în vedere (...) că dispozițiile art. 8 din Convenție (...), care au drept obiect asigurarea unui echilibru corect între interesul general și imperativele de protecție a vieții private, inclusiv în relațiile indivizilor între ele, lasă legiuitorului o marjă de apreciere extinsă în special în domeniul asistenței medicale pentru reproducere, atât pentru a alege modalitățile de punere în aplicare a unei astfel de politici, cât și pentru a judeca dacă consecințele lor sunt legalizate, în interesul general, de dorința de a atinge obiectivele urmărite de lege ; că regula de la an la an a donatorului de gameți, care îndeplinește în special obiectivul de a respecta viața de familie în cadrul familiei legale a copilului conceput din gameți proveniți din acest dar, precum și obiectivul de a menține viața privată a donatorului, nu implică ea însăși nici o atingere a vieții private a persoanei astfel concepute (...) Considerând, pe de altă parte, că dispozițiile articolului L. 1244-6 din Codul de sănătate publică, care rezervă numai medicului land acces la informațiile medicale neidentificate din dosarul donatorului, în cazul în care este necesar din punct de vedere terapeutic pentru copilul conceput din gameți obținuți din donații, îndeplinesc în special obiectivele de protecție a sănătății, de protecție a vieții private și de protecție a secretului medical ; că această diferență de tratament între medic și orice altă persoană, care se încadrează în marja de apreciere pe care art. 8 și 14 din Convenție (...) o rezervă legislatorului național, nu este incompatibilă cu aceste dispoziții 6 din Legea din 17 iulie 1978 privind accesul la documentele a căror comunicare ar aduce atingere secretului medical, în special obiectivelor de protecție a vieții private și de protecție a secretului medical, nu mai constituie o discriminare interzisă de dispozițiile coroborate ale articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale articolului 14 din Convenția menționată anterior. ; (...) La 30 ianuarie 2014, reclamantul a făcut apel la această hotărâre. 10. Prin hotărârea din 22 ianuarie 2016, tribunalul administrativ al Versailles a confirmat judecata în termeni identici cu cei ai TA, adăugând că interdicția de acces la datele în litigiu a tuturor donațiilor unui element sau unui produs al corpului. De asemenea, Comisia a considerat că necesitățile de ordin psihologic invocate de solicitant pentru obținerea de date medicale nu constituiau necesități terapeutice în sensul legii. 11. Reclamantul a formulat un recurs în casare. În mijloacele sale de casare, acesta a invocat încălcarea art. 8 și 14 din Convenție. El a invocat jurisprudența Curții de Justiție pentru a denunța un sistem de secret absolut și pentru a susține că dreptul de a-și cunoaște originile nu putea fi limitat numai în prezența unor interese contrare de valoare ridicată. În ceea ce privește celelalte interese implicate, pe de altă parte, el a subliniat că interesul donatorilor nu era neapărat rigid și absolut, deoarece unii doresc să-și facă cunoscute identitatea. El a susținut că legea franceză presupunea din partea donatorului sau a familiei sale, în timp ce interzicerea oricărei revelații, fără excepție, și fără a cere niciodată avizul donatorului, nu a fost necesară. Reclamantul a contestat, de asemenea, necesitatea caracterului absolut al secretului față de interesul cuplului primitor și al vieții de familie, în special atunci când, la fel ca în cazul acestuia, condițiile de proiectare au fost revelate. El susținea și protecția interesului donatorului nu putea constitui în sine un argument suficient pentru a-l priva de drepturile garantate prin art. 8 din Convenție. În cele din urmă, el a pus sub semnul întrebării riscul unei scăderi substanțiale a donațiilor de gametă în cazul ridicării de la sol și a dat exemplu Regatului Unit, care, în opinia sa, demonstra contrariul. 12. Prin decizia din 23 decembrie 2016, Consiliul de Stat a declarat recursul neacceptat. Dreptul și practica internă relevante 13. Principiul donării de gameți a fost consacrat în articolele 16-8 din Codul civil și 1211-5 din Codul de sănătate publică prin Legea nr. 94-654 din 29 iulie 1994 privind donarea și utilizarea elementelor și produselor corpului uman, asistența medicală pentru reproducere și diagnosticarea prenatală. 14. La art. 16-8 din Codul civil este astfel formulat Nu se pot divulga informații care să permită identificarea atât a celui care a donat un element sau un produs din corpul său, cât și a celui care l-a primit. Donatorul nu poate cunoaște identitatea primitorului sau a primitorului. În caz de necesitate terapeutică, numai medicii donatorului și primitorului pot avea acces la informațiile care permit identificarea acestora. 15. Articolele 311-19 și 311-20 din Codul civil sunt astfel formulate art. 311-19 În caz de reproducere asistată medical cu terți donator, nu se poate stabili nici o legătură de filiație între autorul darului și copilul obținut din reproducere. Nici o acțiune în răspundere nu poate fi efectuată împotriva donatorului. art. 311-20 Soții sau concubinii care, pentru a procrea, recurg la asistență medicală care necesită intervenția unui terț donator trebuie să dea în prealabil consimțământul judecătorului sau notarului, în condiții care garantează secretul, care îi informează cu privire la consecințele acțiunii lor în ceea ce privește filiația. Consimțământul acordat unei reproduceri asistate medical interzice orice acțiune în scopul de a stabili sau de a contesta filiația, cu excepția cazului în care se susține faptul că copilul nu este obținut din reproducere asistată medical sau că consimțământul a fost privat de efect. Consimțământul este privat de efect în caz de deces, de depunere a unui termen de divorț sau de separare de drept sau de încetare a comunității de viață, care survine înainte de realizarea procreării asistate medical. De asemenea, este privat de efect atunci când bărbatul sau femeia îl revoca, în scris și înainte de realizarea reproducerii asistate medical, de către medicul însărcinat cu punerea în aplicare a acestei asistențe. Cel care, după acordarea asistenței medicale pentru reproducere, nu recunoaște copilul care a rezultat din aceasta își asumă responsabilitatea față de mamă și față de copil. În plus, paternitatea sa este declarată în mod judecătoresc. La acțiune respectă dispozițiile articolelor 328 și 331. 16.L. 511-10 din Codul penal se citește astfel Faptul de a divulga informații care permit atât să identifice o persoană sau un cuplu care a donat gameți, cât și cuplul care le-a primit este pedepsit cu doi ani de închisoare și cu 30 000 de euro d .e.n. 17. Dispozițiile relevante din Codul de sănătate publică sunt astfel formulate în Articolul L. 1131-1-2 (ultimul paragraf) atunci când este diagnosticată o anomalie genetică gravă ale cărei consecințe sunt susceptibile de a fi prevenite, inclusiv de consiliere genetică, sau de îngrijire la o persoană care a donat gameți care au dus la proiectarea unuia sau mai multor copii sau la unul dintre membrii unui cuplu care a efectuat un transplant embrion, această persoană poate autoriza medicul care prescrie să sesizeze persoana responsabilă de centrul de îngrijire medicală pentru reproducere, astfel încât acesta să informeze copiii obținuți din donare în condițiile prevăzute în paragraful al patrulea. Articolul L. 1211-5 Donatorul nu poate cunoaște identitatea primitorului sau a primitorului. Nu poate fi divulgată nicio informație care să permită identificarea atât a celui care a donat un element sau un produs din corpul său, cât și a celui care l-a primit. Organismele și unitățile autorizate în condițiile prevăzute în art. L. 2142-1 furnizează autorităților sanitare informații utile privind donatorii. Un medic poate accesa informațiile medicale neidentificate în cazul în care este necesar tratament pentru un copil conceput din gameți obținuți din donații. Articolul L. 1273-3 Așa cum se menționează la art. 511-10 Codul penal de mai jos reprodus: Faptul de a divulga informații care permit atât identificarea unei persoane sau a unui cuplu care a donat gameți și cuplul care le-a primit este pedepsit cu doi ani de închisoare și cu 30 000 de euro da . Articolul R. 1244- (la momentul faptelor) Pentru a îndeplini obligațiile prevăzute la articolul L. 1244-6 , organismele și instituțiile de sănătate autorizate pentru activitățile menționate în art. 2142-1 lit. (c) și (d) din art. 2 din art. R. 2142-1 păstrează informații despre donator. Dosarul donatorului conține, sub formă anonimată: Istoricul medical personal și familial necesar pentru punerea în aplicare a asistenței medicale pentru reproducere cu terți donatori; Rezultatele testelor de depistare a sănătății prevăzute în art. R. 1211-25 și R. 1211-26; Numărul de copii din donarea de material seminal; S Consimțământul scris al donatorului și, dacă este cazul, al unui cuplu, cel al celuilalt membru al cuplului; practicienii autorizați pentru activitățile menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul L. 2142-1-1 sunt responsabili pentru păstrarea corectă a dosarului și pentru exactitatea informațiilor înregistrate în acesta. Acest dosar este păstrat pentru o perioadă de cel puțin 40 de ani și indiferent de suportul său anonim. L a fost efectuat în condiții care garantează confidențialitatea. Înainte de colectarea sau prelevarea gameților, donatorul trebuie să își dea în mod expres consimțământul pentru păstrarea dosarului respectiv. Informațiile privind identitatea donatorilor, identificarea copiilor născuți și legăturile biologice existente între aceștia sunt păstrate, indiferent de suport, astfel încât să se garanteze strict confidențialitatea acestora. Numai practicienii autorizați pentru activitățile menționate la primul paragraf au acces la aceste informații. 18. În momentul adoptării legii din 7 iulie 2011 privind bioetica, Adunarea Națională a adoptat un amendament prin care respinge deschiderea unei posibilități de acces la adresa donatorului pentru persoanele care provin dintr-un dar de gameți. Prin decizia din 28 decembrie 2017, Consiliul de Stat a confirmat compatibilitatea principiului de anonimat al donării de gameți cu art. 8 din convenție. El a considerat, având în vedere scopul etic al regulii privind anonimatul, care traduce concepția franceză a respectului pentru corpul uman, că nici o circumstanță specială specifică situației unui solicitant nu poate duce la aplicarea dispozițiilor legislative privind penetrantul donației de gameți ca reprezentând o încălcare excesivă a drepturilor și libertăților protejate de Convenție. GRIFS 20. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la cunoaștere a originii sale și subliniază că părinții săi au susținut acțiunea sa. 21. Invocând art. 8, coroborat cu art. 14 din Convenție, reclamantul se plânge că suferă, în comparație cu ceilalți copii, o discriminare în ceea ce privește viața sa privată, din cauza faptului că este vorba despre accesul la antecedentele medicale familiale. Există vreo încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața privată și familială în sensul art. 8 din Convenție, în exercitarea drepturilor garantate prin Convenție, a unei discriminări contrare art. 14 din Convenție, coroborată cu art. 8 din Convenție Guvernul este invitat să furnizeze detalii cu privire la reflecțiile în curs privind chestiunea protecției anonimatului donatorilor de material seminal în cadrul reformei legii bioetice din 2011.
Communiquée le 5 juin 2018
Requête n
o
45728/17
Clément SILLIAU
contre la France
introduite le 23 juin 2017
1.
Le requérant, M. Clément Silliau, est un ressortissant français né en 1989 et résidant à Beaune-la-Rolande.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le requérant est né d’une insémination artificielle avec donneur de sperme. En 2006, ses parents lui révélèrent son mode de conception.
4.
Par un courrier en date du 18 mars 2010, le requérant demanda au centre d’études et de conservation des œufs et du sperme (CECOS) de l’hôpital Cochin (Paris) de lui communiquer plusieurs documents contenant des informations sur les origines de sa conception. En particulier, il souhaitait connaître l’identité du donneur, avoir accès à des informations médicales le concernant et à d’autres informations non identifiantes, comme ses motivations, sa situation familiale et sa description physique.
5.
À la suite du refus implicite opposé à cette demande, le requérant saisit, par courrier du 23 novembre 2010, la commission d’accès aux documents administratifs (CADA). Le 22 décembre 2010, la CADA déclara la demande sans objet en raison de l’impossibilité de retrouver le dossier relatif au donneur. Elle indiqua, en tout état de cause, que les informations relatives aux antécédents médicaux n’étaient communicables qu’au médecin dans les conditions fixées aux articles L.
1211-5 et L.
1244-6 du code de santé publique (paragraphe 17 ci-dessous). La CADA souligna par ailleurs que le principe d’anonymat de la procréation médicalement assistée hétérologue était, selon le Conseil d’État, conforme à l’article 8 de la Convention. Elle conclut que, bien qu’elle soit pleinement consciente des aspirations légitimes des enfants concernés et des souffrances que certains d’entre eux pouvaient éprouver, il n’appartenait qu’au législateur de décider de l’opportunité ou non de rendre accessibles à l’enfant des informations non identifiantes relatives au donneur, de l’étendue d’une telle communication et des modalités selon lesquelles elle pourrait intervenir.
6.
Par une requête du 16 septembre 2011, le requérant saisit le tribunal administratif (ci-après le TA) de Paris de conclusions tendant à l’annulation de la décision de refus de lui transmettre les documents et informations concernant le donneur de gamètes à l’origine de sa conception. Le requérant demanda également à la juridiction administrative d’enjoindre à l’Assistance publique-hôpitaux de Paris AP-HP dont dépend le CECOS de lui transmettre lesdites informations et de condamner le CECOS à lui verser la somme de 50
000 euros (EUR) au titre des préjudices subis. Le requérant soutint notamment que l’impossibilité d’accéder aux informations sollicitées auprès de l’administration l’empêchait de jouir pleinement de son droit à l’identité, en violation des articles 8 et 14 de la Convention.
7.
Par une lettre du 10 novembre 2011, l’Assistance publique-hôpitaux de Paris AP-HP informa le requérant que le dossier relatif au donneur avait été retrouvé mais qu’aucune information ne pouvait lui être délivrée au regard de la législation française.
8.
Par un jugement du 6 décembre 2013, le TA rejeta les demandes du requérant dans les termes suivants
:
«
(...) les informations contenues dans le dossier d’un donneur de gamètes utilisés dans le cadre d’une assistance médicale à la procréation constituent un secret protégé par la loi au sens de l’article 6 de la loi du 11 juillet 1978 garantissant en particulier la préservation de l’anonymat du donneur à l’égard de toute personne demandant à y avoir accès et notamment de celle qui a été conçue à partir de gamètes issus de ce don
; qu’il ne peut être dérogé à cette règle, dans certaines conditions, qu’au profit des autorités sanitaires, des praticiens agréés pour les activités cliniques d’assistance médicale à la procréation et des médecins dans l’intérêt thérapeutique de l’enfant ainsi conçu
;
[le requérant] n’est pas au nombre des personnes et autorités auxquelles la loi réserve strictement l’accès à certaines données concernant les donneurs de gamètes
; qu’il s’ensuit que le [CECOS], qui dépend de l’AP-HP a pu, sans commettre d’erreur de droit, refuser de communiquer à l’intéressé des données non identifiantes concernant le donneur à l’origine de sa conception.
Considérant (...) que les stipulations de l’article 8 de la Convention (...), qui ont pour objet d’assurer un juste équilibre entre l’intérêt général et les impératifs de sauvegarde de la vie privée, y compris dans les relations des individus entre eux, laissent au législateur une marge d’appréciation étendue en particulier dans le domaine de l’assistance médicale à la procréation, tant pour choisir les modalités de mise en œuvre d’une telle politique que pour juger si leurs conséquences se trouvent légitimées, dans l’intérêt général, par le souci d’atteindre les objectifs poursuivis par la loi
; que la règle de l’anonymat du donneur de gamètes, qui répond notamment à l’objectif de respect de la vie familiale au sein de la famille légale de l’enfant conçu à partir de gamètes issues de ce don, ainsi qu’à l’objectif de préservation de la vie privée du donneur, n’implique par elle-même aucune atteinte à la vie privée de la personne ainsi conçue (...)
Considérant, d’autre part, que les dispositions de l’article L. 1244-6 du code de la santé publique, qui réservent au seul médecin l’accès aux informations médicales non identifiantes du dossier du donneur en cas de nécessité thérapeutique concernant l’enfant conçu à partir de gamètes issues de don, répondent notamment à des objectifs de protection de la santé, de préservation de la vie privée et de protection du secret médical
; que cette différence de traitement entre le médecin et toute autre personne, qui relève de la marge d’appréciation que les articles 8 et 14 de la Convention (...) réservent au législateur national, n’est pas incompatible avec ces stipulations
; que les dispositions du II de l’article 6 de la loi du 17 juillet 1978 réservant à la seule personne intéressée l’accès aux documents dont la communication porterait atteinte au secret médical, qui répondent notamment à des objectifs de préservation de la vie privée et de protection du secret médical, ne constituent pas davantage une discrimination prohibée par les stipulations combinées de l’article 8 de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales et de l’article 14 de cette convention
; (...)
»
9.
Le 30 janvier 2014, le requérant fit appel de ce jugement.
10.
Par un arrêt du 22 janvier 2016, la cour administrative d’appel de Versailles confirma le jugement dans des termes identiques à ceux du TA, en y ajoutant que l’interdiction de l’accès aux données litigieuses s’appliquait à tous les dons d’un élément ou d’un produit du corps. Elle considéra également que les nécessités d’ordre psychologique invoquées par le requérant pour obtenir des données médicales ne constituaient pas des nécessités thérapeutiques au sens de la loi.
11.
Le requérant forma un pourvoi en cassation. Dans ses moyens de cassation, il invoqua la violation des articles 8 et 14 de la Convention. Il invoqua la jurisprudence de la Cour pour dénoncer un système de secret absolu et pour faire valoir que le droit de connaitre ses origines ne pouvait être restreint qu’en présence d’intérêts contraires de valeur élevée. S’agissant des données non identifiantes, médicales ou non, il prétendit que leur communication ne pouvait nuire au donneur qui demeurerait anonyme. En ce qui concerne les autres intérêts en jeu, d’autre part, il souligna que l’intérêt des donneurs n’était pas nécessairement rigide et absolu car certains souhaitent faire connaître leur identité. Il fit valoir que la loi française présumait de l’opinion du donneur ou de sa famille alors que l’interdiction de toute révélation, sans exception, et sans jamais demander l’avis du donneur, n’était pas nécessaire. Le requérant remit également en cause la nécessité du caractère absolu du secret à l’égard de l’intérêt du couple receveur et de la vie de famille, en particulier lorsque, comme dans son cas, les conditions de la conception avaient été révélées. Il soutint ainsi que la protection de l’intérêt du donneur ne pouvait constituer à elle seule un argument suffisant pour le priver de ses droits garantis par l’article 8 de la Convention. Enfin, il contesta le risque d’une baisse substantielle des dons de gamète en cas de levée de l’anonymat et donna l’exemple du Royaume
‑
Uni qui démontrait, selon lui, le contraire.
12.
Par une décision du 23 décembre 2016, le Conseil d’État déclara le pourvoi non admis.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
13.
Le principe d’anonymat du don de gamètes a été consacré dans les articles 16-8 du code civil et 1211-5 du code de la santé publique par la loi n
o
94-654 du 29 juillet 1994
relative au don et à l’utilisation des éléments et produits du corps humain, à l’assistance médicale à la procréation et au diagnostic prénatal.
14.
L’article 16-8 du code civil est ainsi libellé
:
«
Aucune information permettant d’identifier à la fois celui qui a fait don d’un élément ou d’un produit de son corps et celui qui l’a reçu ne peut être divulguée. Le donneur ne peut connaître l’identité du receveur ni le receveur celle du donneur.
En cas de nécessité thérapeutique, seuls les médecins du donneur et du receveur peuvent avoir accès aux informations permettant l’identification de ceux-ci.
»
15.
Les articles 311-19 et 311-20 du code civil sont ainsi libellés
:
Article 311-19
«
En cas de procréation médicalement assistée avec tiers donneur, aucun lien de filiation ne peut être établi entre l’auteur du don et l’enfant issu de la procréation.
Aucune action en responsabilité ne peut être exercée à l’encontre du donneur.
»
Article 311-20
«
Les époux ou les concubins qui, pour procréer, recourent à une assistance médicale nécessitant l’intervention d’un tiers donneur, doivent préalablement donner, dans des conditions garantissant le secret, leur consentement au juge ou au notaire, qui les informe des conséquences de leur acte au regard de la filiation.
Le consentement donné à une procréation médicalement assistée interdit toute action aux fins d’établissement ou de contestation de la filiation à moins qu’il ne soit soutenu que l’enfant n’est pas issu de la procréation médicalement assistée ou que le consentement a été privé d’effet.
Le consentement est privé d’effet en cas de décès, de dépôt d’une requête en divorce ou en séparation de corps ou de cessation de la communauté de vie, survenant avant la réalisation de la procréation médicalement assistée. Il est également privé d’effet lorsque l’homme ou la femme le révoque, par écrit et avant la réalisation de la procréation médicalement assistée, auprès du médecin chargé de mettre en œuvre cette assistance.
Celui qui, après avoir consenti à l’assistance médicale à la procréation, ne reconnaît pas l’enfant qui en est issu engage sa responsabilité envers la mère et envers l’enfant.
En outre, sa paternité est judiciairement déclarée. L’action obéit aux dispositions des articles 328 et 331.
»
16.
L’article 511-10 du Code pénal se lit ainsi
:
«
Le fait de divulguer une information permettant à la fois d’identifier une personne ou un couple qui a fait don de gamètes et le couple qui les a reçus est puni de deux ans d’emprisonnement et de 30
000 euros d’amende.
»
17.
Les dispositions pertinentes du code de santé publique sont ainsi libellées
:
Article L. 1131-1-2 (dernier alinéa)
«
Lorsqu’est diagnostiquée une anomalie génétique grave dont les conséquences sont susceptibles de mesures de prévention, y compris de conseil génétique, ou de soins chez une personne qui a fait un don de gamètes ayant abouti à la conception d’un ou plusieurs enfants ou chez l’un des membres d’un couple ayant effectué un don d’embryon, cette personne peut autoriser le médecin prescripteur à saisir le responsable du centre d’assistance médicale à la procréation afin qu’il procède à l’information des enfants issus du don dans les conditions prévues au quatrième alinéa.
»
Article L. 1211-5
«
Le donneur ne peut connaître l’identité du receveur, ni le receveur celle du donneur. Aucune information permettant d’identifier à la fois celui qui a fait don d’un élément ou d’un produit de son corps et celui qui l’a reçu ne peut être divulguée.
Il ne peut être dérogé à ce principe d’anonymat qu’en cas de nécessité thérapeutique.
»
Article L. 1244-6
«
Les organismes et établissements autorisés dans les conditions prévues à l’article
fournissent aux autorités sanitaires les informations utiles relatives aux donneurs. Un médecin peut accéder aux informations médicales non identifiantes en cas de nécessité thérapeutique concernant un enfant conçu à partir de gamètes issus de don.
»
Article L. 1273-3
«
Comme il est dit à l’article
511-10
du code pénal ci-après reproduit :
«
Le fait de divulguer une information permettant à la fois d’identifier une personne ou un couple qui a fait don de gamètes et le couple qui les a reçus est puni de deux ans d’emprisonnement et de 30 000 euros d’amende.
»
Article R. 1244-5 (à l’époque des faits)
«
Pour remplir les obligations prévues à l’article
, les organismes et établissements de santé autorisés pour les activités mentionnées au d du 1
o
et au c et d du 2
o
de l’article
conservent des informations sur le donneur. Le dossier du donneur contient, sous forme rendue anonyme :
1
o
Les antécédents médicaux personnels et familiaux nécessaires à la mise en œuvre de l’assistance médicale à la procréation avec tiers donneur ;
2
o
Les résultats des tests de dépistage sanitaire prévus aux articles R. 1211-25 et R.
1211-26;
3
o
Le nombre d’enfants issus du don ;
4
o
S’il s’agit d’un don de sperme, la date des dons, le nombre de paillettes conservées, la date des mises à disposition et le nombre de paillettes mises à disposition ;
(...)
6
o
Le consentement écrit du donneur et, s’il fait partie d’un couple, celui de l’autre membre du couple ;
Les praticiens agréés pour les activités mentionnées au premier alinéa, conformément à l’article L. 2142-1-1 sont responsables de la bonne tenue du dossier et de l’exactitude des informations qui y sont consignées.
Ce dossier est conservé pour une durée minimale de quarante ans et quel que soit son support sous forme anonyme. L’archivage est effectué dans des conditions garantissant la confidentialité.
Le donneur doit, avant le recueil ou le prélèvement des gamètes, donner expressément son consentement à la conservation de ce dossier.
Les informations touchant à l’identité des donneurs, à l’identification des enfants nés et aux liens biologiques existant entre eux sont conservées, quel que soit le support, de manière à garantir strictement leur confidentialité. Seuls les praticiens agréés pour les activités mentionnées au premier alinéa ont accès à ces informations.
»
18.
Lors de l’adoption de la loi du 7 juillet 2011 relative à la bioéthique, l’Assemblée nationale a adopté un amendement rejetant l’ouverture d’une possibilité «
d’accès à l’identité du donneur pour les personnes issues d’un don de gamètes
» prévue par le texte du projet de loi initial (le donneur, sans que ce soit une obligation, aurait pu révéler son identité, si les personnes issues de ce don en avaient fait la demande).
19.
Par une décision du 28 décembre 2017, le Conseil d’État a confirmé la compatibilité du principe d’anonymat du don de gamètes avec l’article 8 de la Convention. Il a considéré, eu égard à la finalité éthique de la règle de l’anonymat, qui traduit la conception française du respect du corps humain, qu’aucune circonstance particulière propre à la situation d’un demandeur ne saurait conduire à regarder la mise en œuvre des dispositions législatives relatives à l’anonymat du don de gamètes comme portant une atteinte excessive aux droits et libertés protégés par la Convention.
20.
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint d’une violation de son droit à la connaissance de ses origines. Il souligne que ses parents ont soutenu sa démarche.
21.
Invoquant l’article 8, combiné avec l’article 14 de la Convention, le requérant se plaint de subir, par rapport aux autres enfants, une discrimination dans la jouissance de sa vie privée, en raison de l’impossibilité d’accéder aux antécédents médicaux familiaux.
1.
Y a-t-il violation du droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale au sens de l’article 8 de la Convention
?
2.
Le requérant est-il victime, dans l’exercice des droits garantis par la Convention, d’une discrimination contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 de la Convention
?
Le Gouvernement est invité à apporter des précisions sur les réflexions en cours concernant la question de la protection de l’anonymat des donneurs de sperme dans le cadre de la réforme de la loi bioéthique de 2011.