CASE OF FARCAȘ AND OTHERS v. ROMANIA

Reclamanții s-au născut în 1935, 1945 și, respectiv, 1956 și trăiesc în Ploieşti. În 1975, un grup de ingineri au brevetat o invenție privind o metodă de separare a hidrocarburilor. Primul reclamant este unul dintre inventatori. Al doilea şi al treilea reclamant sunt moştenitori ai celorlalţi membri ai grupului. La 26 ianuarie 1995, reclamanții au depus o acțiune de compensare împotriva societății R., o fostă societate de stat privată, care a utilizat invenția din 1975 între 1985 și 1988 (pentru detalii privind aceste proceduri, a se vedea Farcaş și alții c. România, nr. 67020/01, §§ 7-22, 10 noiembrie 2005). Într-o hotărâre din 24 iunie 2002, Tribunalul județului Braşov a permis în parte acțiunea depusă de reclamanții împotriva societății R. și a ordonat acestuia să plătească primului reclamant 2,284,679,617 lei român (ROL), o sumă care reprezintă compensarea pentru utilizare, între 1985 și 1988, a invenției brevetate în 1975. Al doilea și al treilea reclamant au apelat și, într-o hotărâre din 8 noiembrie 2002, Curtea de Apel Brașov le-a acordat, de asemenea, compensații – ROL 2.230.620.676 celui de-al doilea reclamant și ROL 1.669.759.157 celui de-al treilea reclamant. La 10 martie 2004, reclamanții și societatea R. a semnat un acord de plată a compensației acordate de instanță. Între 2 și 21 aprilie 2004, societatea a plătit aproximativ 20% din sumele acordate. La 5 mai 2005, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a luat act de termenii acordului din 10 martie 2004 și a concluzionat că societatea R. și-a retras recursul asupra punctelor de drept împotriva deciziei din 8 noiembrie 2002 (a se vedea punctul 7 de mai sus), care a devenit astfel definitivă. 10. Între timp, la 31 martie 2004, compania R. a solicitat reorganizarea judiciară în cadrul unei proceduri prevăzute de Legea nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciară și falimentul. 11. La 28 aprilie 2004, Curtea județului Bacău a permis cererea, a inițiat procedura de reorganizare și a desemnat un administrator judiciar. Cerințele reclamanților au fost acceptate de Curtea Județeană și înregistrate în registrul creanțelor compilate de administratorul judiciar în conformitate cu dispozițiile legii aplicabile (tabloul creditor, denumit în continuare „registrul creanțelor”). 12. Reclamanții au depus o opoziție în favoarea registrului creanțelor, cerând să fie recunoscuți ca creditori prioritari (creditori privilegiați). De asemenea, unsprezece creditori au depus obiecții împotriva înregistrărilor în registrul creanțelor. 13. Între timp, la 24 noiembrie 2004, administratorul judiciar a prezentat un plan de reorganizare la votul creditorilor. S-a propus să se plătească integral cererile prioritare (privilegiatul creanţ) şi să se plătească rămăşiţele nepriorităţii (chirografare creanţească) la o rată de 20% din valoarea lor. Într-o hotărâre interlocutivă din 8 decembrie 2004, Curtea județului Bacău a validat planul după examinarea obiecțiilor formulate de creditorii nesigurați (creditori chirografari). În 2006 compania R. să își plătească datoriile în conformitate cu planul. 14. La 11 octombrie 2007, Tribunalul județului Braşov a pronunțat o audiție cu privire la obiecțiile referitoare la înregistrarea cererilor depuse de solicitanți. Primul reclamant a fost prezent la audiere pentru a reprezenta atât el însuși, cât și ceilalți solicitanți. Curtea județului a dat părților până la 18 octombrie 2007 să prezinte observații scrise. În această dată, în absența reclamanților, a suspendat eliberarea hotărârii până la 1 noiembrie 2007. Tribunalul județului și-a pronunțat hotărârea la 1 noiembrie 2007; a constatat împotriva reclamanților. 15. La 23 ianuarie 2008, în conformitate cu normele privind notificarea documentelor judiciare în cadrul procedurii de insolvență (a se vedea punctul 20 de mai jos), hotărârea din 1 noiembrie 2007 a fost publicată în Bulletinul de procedură de insolvență (Buletinul Proceduralor de Insolvență, „Buletinul”). 16. La o dată neespecificată, reclamanții au întrebat în legătură cu data de pronunțare a hotărârii și au solicitat Curții Județene să le furnizeze o copie a hotărârii, care le-a fost trimisă la 31 ianuarie 2008; au primit-o la 4 februarie 2008. La 13 februarie 2008, acestea au depus un recurs prin post. 17. Înainte de Curtea de Apel Braşov, reclamanţii au susţinut că, întrucât nu aveau acces la Bulletin, nu puteau să ştie la ce dată a fost publicată hotărârea. 18. Într-o decizie finală din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel a respins acest argument și a concluzionat că recursul a fost făcut din timp, deoarece a fost depus mai mult de zece zile după 23 ianuarie 2008, data la care a fost publicată hotărârea Curții de județ Brașov (a se vedea punctul 15 mai sus). Considerând hotărârea Curții Constituționale nr. 1137 din 4 decembrie 2007 (a se vedea punctul 21 mai jos), Curtea de Apel a considerat că procedura de notificare prin intermediul Bulletinului a oferit suficiente garanții participanților la procedura și a fost justificată de natura procedurii de insolvență. 19. La 21 iunie 2010, Curtea județului a închis procedura de insolvență și a remarcat că societatea R. a respectat toate obligațiile prevăzute în planul de reorganizare (a se vedea punctul 13 de mai sus) și, prin urmare, nu mai avea datorii.