- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 iunie 2018
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Farcaș și alții împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamanții s-au născut în 1935, 1945 și, respectiv, 1956 și trăiesc în Ploieşti. În 1975, un grup de ingineri au brevetat o invenție privind o metodă de separare a hidrocarburilor. Primul reclamant este unul dintre inventatori. Al doilea şi al treilea reclamant sunt moştenitori ai celorlalţi membri ai grupului.
La 26 ianuarie 1995, reclamanții au depus o acțiune de compensare împotriva societății R., o fostă societate de stat privată, care a utilizat invenția din 1975 între 1985 și 1988 (pentru detalii privind aceste proceduri, a se vedea Farcaş și alții c. România, nr. 67020/01, §§ 7-22, 10 noiembrie 2005). Într-o hotărâre din 24 iunie 2002, Tribunalul județului Braşov a permis în parte acțiunea depusă de reclamanții împotriva societății R. și a ordonat acestuia să plătească primului reclamant 2,284,679,617 lei român (ROL), o sumă care reprezintă compensarea pentru utilizare, între 1985 și 1988, a invenției brevetate în 1975. Al doilea și al treilea reclamant au apelat și, într-o hotărâre din 8 noiembrie 2002, Curtea de Apel Brașov le-a acordat, de asemenea, compensații – ROL 2.230.620.676 celui de-al doilea reclamant și ROL 1.669.759.157 celui de-al treilea reclamant.
La 10 martie 2004, reclamanții și societatea R. a semnat un acord de plată a compensației acordate de instanță. Între 2 și 21 aprilie 2004, societatea a plătit aproximativ 20% din sumele acordate. La 5 mai 2005, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a luat act de termenii acordului din 10 martie 2004 și a concluzionat că societatea R. și-a retras recursul asupra punctelor de drept împotriva deciziei din 8 noiembrie 2002 (a se vedea punctul 7 de mai sus), care a devenit astfel definitivă. 10. Între timp, la 31 martie 2004, compania R. a solicitat reorganizarea judiciară în cadrul unei proceduri prevăzute de Legea nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciară și falimentul. 11. La 28 aprilie 2004, Curtea județului Bacău a permis cererea, a inițiat procedura de reorganizare și a desemnat un administrator judiciar.
Cerințele reclamanților au fost acceptate de Curtea Județeană și înregistrate în registrul creanțelor compilate de administratorul judiciar în conformitate cu dispozițiile legii aplicabile (tabloul creditor, denumit în continuare „registrul creanțelor”). 12. Reclamanții au depus o opoziție în favoarea registrului creanțelor, cerând să fie recunoscuți ca creditori prioritari (creditori privilegiați). De asemenea, unsprezece creditori au depus obiecții împotriva înregistrărilor în registrul creanțelor. 13. Între timp, la 24 noiembrie 2004, administratorul judiciar a prezentat un plan de reorganizare la votul creditorilor. S-a propus să se plătească integral cererile prioritare (privilegiatul creanţ) şi să se plătească rămăşiţele nepriorităţii (chirografare creanţească) la o rată de 20% din valoarea lor.
Într-o hotărâre interlocutivă din 8 decembrie 2004, Curtea județului Bacău a validat planul după examinarea obiecțiilor formulate de creditorii nesigurați (creditori chirografari). În 2006 compania R. să își plătească datoriile în conformitate cu planul. 14. La 11 octombrie 2007, Tribunalul județului Braşov a pronunțat o audiție cu privire la obiecțiile referitoare la înregistrarea cererilor depuse de solicitanți. Primul reclamant a fost prezent la audiere pentru a reprezenta atât el însuși, cât și ceilalți solicitanți. Curtea județului a dat părților până la 18 octombrie 2007 să prezinte observații scrise. În această dată, în absența reclamanților, a suspendat eliberarea hotărârii până la 1 noiembrie 2007. Tribunalul județului și-a pronunțat hotărârea la 1 noiembrie 2007; a constatat împotriva reclamanților.
15. La 23 ianuarie 2008, în conformitate cu normele privind notificarea documentelor judiciare în cadrul procedurii de insolvență (a se vedea punctul 20 de mai jos), hotărârea din 1 noiembrie 2007 a fost publicată în Bulletinul de procedură de insolvență (Buletinul Proceduralor de Insolvență, „Buletinul”). 16. La o dată neespecificată, reclamanții au întrebat în legătură cu data de pronunțare a hotărârii și au solicitat Curții Județene să le furnizeze o copie a hotărârii, care le-a fost trimisă la 31 ianuarie 2008; au primit-o la 4 februarie 2008. La 13 februarie 2008, acestea au depus un recurs prin post. 17. Înainte de Curtea de Apel Braşov, reclamanţii au susţinut că, întrucât nu aveau acces la Bulletin, nu puteau să ştie la ce dată a fost publicată hotărârea.
18. Într-o decizie finală din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel a respins acest argument și a concluzionat că recursul a fost făcut din timp, deoarece a fost depus mai mult de zece zile după 23 ianuarie 2008, data la care a fost publicată hotărârea Curții de județ Brașov (a se vedea punctul 15 mai sus). Considerând hotărârea Curții Constituționale nr. 1137 din 4 decembrie 2007 (a se vedea punctul 21 mai jos), Curtea de Apel a considerat că procedura de notificare prin intermediul Bulletinului a oferit suficiente garanții participanților la procedura și a fost justificată de natura procedurii de insolvență. 19. La 21 iunie 2010, Curtea județului a închis procedura de insolvență și a remarcat că societatea R. a respectat toate obligațiile prevăzute în planul de reorganizare (a se vedea punctul 13 de mai sus) și, prin urmare, nu mai avea datorii.
4. The applicants were born in 1935, 1945 and 1956 respectively and live in Ploiești.
In 1975 a group of engineers patented an invention concerning a method for separating hydrocarbon. The first applicant is one of the inventors. The second and third applicants are heirs of the other members of the group.
On 26 January 1995 the applicants lodged an action for compensation against company R., a privately-owned former State company which had used the 1975 invention between 1985 and 1988 (for details about those proceedings, see Farcaș and Others v. Romania, no. 67020/01, §§ 7-22, 10 November 2005).
In a decision of 24 June 2002 the Brașov County Court allowed in part the action lodged by the applicants against company R., and ordered the latter to pay to the first applicant 2,284,679,617 Romanian lei (ROL), an amount representing compensation for the use, between 1985 and 1988, of the invention patented in 1975. The second and third applicants appealed, and in a decision of 8 November 2002 the Brașov Court of Appeal also awarded them compensation – ROL 2,230,620,676 to the second applicant and ROL 1,669,759,157 to the third applicant.
On 10 March 2004 the applicants and company R. signed an agreement for the payment of the compensation awarded by the court. Between 2 and 21 April 2004 the company paid about 20% of the amounts granted.
On 5 May 2005 the High Court of Cassation and Justice took note of the terms of the agreement of 10 March 2004 and concluded that company R. had withdrawn its appeal on points of law against the decision of 8 November 2002 (see paragraph 7 above), which thus became final.
Meanwhile, on 31 March 2004 company R. had sought its judicial reorganisation under a procedure provided for by Law no. 64/1995 on judicial reorganisation and bankruptcy.
On 28 April 2004 the Bacău County Court allowed the application, started the reorganisation proceedings and nominated a judicial administrator. The applicants’ claims were accepted by the County Court and recorded in the register of claims compiled by the judicial administrator in conformity with the provisions of the applicable law (tabloul creditorilor, hereinafter “the register of claims”).
The applicants lodged an objection to the register of claims, asking to be recognised as priority creditors (creditori privilegiați). Eleven other creditors also lodged objections against the records in the register of claims.
Meanwhile, on 24 November 2004 the judicial administrator had submitted a reorganisation plan to a vote by the creditors. It was proposed that the priority claims (creanțe privilegiate) be paid in full, and the remaining unsecured non-priority claims (creanțe chirografare) be paid at a rate of 20% of their value. In an interlocutory judgment of 8 December 2004 the Bacău County Court validated the plan after examining the objections raised by the unsecured creditors (creditori chirografari). In 2006 company R. paid its debts in accordance with the plan.
On 11 October 2007 the Brașov County Court held a hearing on the objections to the register of claims lodged by the applicants. The first applicant was present at the hearing to represent both himself and the other applicants. The County Court gave the parties until 18 October 2007 to submit written observations. On that date, in the applicants’ absence, it adjourned delivery of the judgment to 1 November 2007. The County Court gave its judgment on 1 November 2007; it found against the applicants.
On 23 January 2008, in accordance with the rules on notification in relation to court documents in insolvency proceedings (see paragraph 20 below), the judgment of 1 November 2007 was published in the Bulletin of Insolvency Proceedings (Buletinul Procedurilor de Insolvență, “the Bulletin”).
On an unspecified date the applicants enquired about the judgment’s date of delivery and asked the County Court to provide them with a copy of the judgment, which was sent to them on 31 January 2008; they received it on 4 February 2008. On 13 February 2008 they lodged an appeal by post.
Before the Brașov Court of Appeal, the applicants argued that, as they had not had access to the Bulletin, they had not been able to know on which date the judgment had been published.
In a final decision of 17 April 2008 the Court of Appeal dismissed that argument and concluded that the appeal had been made out of time, as it had been lodged more than ten days after 23 January 2008, the date on which the Brașov County Court’s judgment had been published (see paragraph 15 above). Relying on the Constitutional Court’s decision no. 1137 of 4 December 2007 (see paragraph 21 below), the Court of Appeal considered that the notification procedure via the Bulletin had offered sufficient safeguards to the participants in the proceedings, and had been justified by the nature of the insolvency procedure.
On 21 June 2010 the County Court closed the insolvency proceedings and noted that company R. had complied with all the obligations set out in the reorganisation plan (see paragraph 13 above), and thus it no longer had any debts.