- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 iunie 2018
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 37
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Knick împotriva Turciei
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE KNICK v. TURKIE (Depunerea nr. 53138/09) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă – scoaterea) STRASBOURG 12 iunie 2018 FINAL 12/09/2018 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Knick v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea II), ședința ca Camera compusă din: Robert Spano, Președintele, Paul Lemmens, Ișıl Karakaș, Nebojša Vučinić, Valeriu Grițco, Jon Fridrik Kjølbro, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 22 mai 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 53138/09) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național german, dl Dieter Claus Knick („reclamantul”), la 24 septembrie 2009. Într-o hotărâre din 7 iunie 2016 („hotărârea principală”), Curtea a afirmat că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la privarea acțiunilor reclamantului în Demirbank, preluat de stat, și lipsa de compensare (Knick c. Turcia, nr. 53138/09, §§ 43-48, 7 iunie 2016). În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă pentru prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a încălcării.
Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., § 55 și punctul 3 din dispozițiile operative). La 4 ianuarie 2018 și 8 februarie 2018, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 631,42 EUR (sex sute treizeci și un euro și patruzeci și doi de cenți) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral și 100 EUR (o sută de euro) pentru a acoperi toate costurile și cheltuielile.
Aceste sume vor fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. În urma hotărârii sale principale, Curtea a fost informată că s-a ajuns la o soluție prietenoasă între Guvern și reclamant în ceea ce privește cererile acesteia în temeiul articolului 41 din Convenție.
Având în vedere condițiile sale, Curtea consideră că acordul este echitabil în sensul articolului 75 § 4 din Regulamentul Curții și că se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. În consecință, aceasta ia notă oficială de decontare prietenoasă și consideră că este oportun să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, hotărăște să se elimine restul aplicării din lista sa de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 iunie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
Stanley Naismith Robert Spano Președintele grefierului
SECOND SECTION
CASE OF KNICK v. TURKEY (Application no. 53138/09) JUDGMENT (Just satisfaction – striking out) STRASBOURG 12 June 2018 FINAL 12/09/2018 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Knick v. Turkey, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of: Robert Spano, President, Paul Lemmens, Ișıl Karakaș, Nebojša Vučinić, Valeriu Grițco, Jon Fridrik Kjølbro, Stéphanie Mourou-Vikström, judges, and Stanley Naismith, Section Registrar, Having deliberated in private on 22 May 2018, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 53138/09) against the Republic of Turkey lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a German national, Mr Dieter Claus Knick (“the applicant”), on 24 September 2009.
In a judgment delivered on 7 June 2016 (“the principal judgment”), the Court held that there had been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention with respect to the deprivation of the applicant’s shares in Demirbank, which was taken over by the State, and the lack of compensation ( Knick v. Turkey , no 53138/09, §§ 43-48, 7 June 2016).
Under Article 41 of the Convention the applicant sought just satisfaction for the damage he had sustained as a result of the violation.
Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision, the Court reserved it and invited the Government and the applicant to submit, within three months, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach (ibid., § 55, and point 3 of the operative provisions).
On 4 January 2018 and 8 February 2018 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him EUR 631.42 (six hundred and thirty-one euros and forty-two cents) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage and EUR 100 (one hundred euros) to cover any and all costs and expenses. These amounts will be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. They will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW
Following its principal judgment, the Court has been informed that a friendly settlement has been reached between the Government and the applicant with respect to the latter’s claims under Article 41 of the Convention.
Having regard to its terms, the Court finds the agreement equitable within the meaning of Rule 75 § 4 of the Rules of Court and that it is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court). Consequently, it takes formal note of the friendly settlement and considers it appropriate to strike the case out of the list pursuant to Article 37 § 1(b) of the Convention. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. Done in English, and notified in writing on 12 June 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Stanley Naismith Robert Spano Registrar President