CtEDO 14.06.2018 Auto

SEVASTRE v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
14.06.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SEVASTRE v. ROMANIA (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Comunicat la 14 iunie 2018 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 26485/11 Luis-Coreolan Sevastre împotriva României depusă la 22 aprilie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Luis-Coreolan Sevastre, este un cetățen român care s-a născut în 1975 și trăiește în Drăgănăști. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Vânzarea la licitație a parcelei de teren În martie 2004, Consiliul de District Tecuci (“Consiliul”) a decis să dețină o licitație pentru vânzarea unei parcele de teren de 17.500 de metri pătrați. Reclamantul a fost desemnat ca câștigător al ofertei. Un dosar al licitației a fost emis la 28 mai 2004. Iunie 2004 Consiliul și reclamantul au semnat contractul de achiziție a terenurilor. Primarul Tecuci și un director executiv au semnat contractul în numele Consiliului. Procedura de anulare a licitației și a contractului de achiziție a terenurilor Patru ani mai târziu, Consiliul a reconsiderat decizia lor de a vinde terenurile reclamantului, susținând că licitația nu a fost organizată în conformitate cu dispozițiile juridice aplicabile. În consecință, la 7 august 2008, Consiliul a introdus o procedură civilă împotriva reclamantului, cerând anularea raportului de licitație elaborat la 28 mai 2004 și a contractului de achiziție a terenurilor din 10 iunie 2004. Reclamantul a depus o reclamație, susținând că Consiliul nu a putut să se bazeze pe propria vinovăție pentru a obține anularea contractului de achiziție a terenurilor. În plus, el a plătit prețul pentru teren și a efectuat deja investiții semnificative pentru a transforma un depozit de gunoi neconectat la orice drum (care a fost ceea ce terenul a fost în 2004) într-un centru de divertisment sportiv. În ceea ce privește afirmațiile Consiliului privind prețul terenurilor, el a susținut că prețul a fost stabilit de ambele părți ale acordului și a reflectat valoarea terenurilor în momentul respectiv, în absența oricărei investiții. În plus, suprafața terenului a fost de 17.500 de metri pătrați și nu de 3.000 de metri pătrați, așa cum a susținut Consiliul. Prețul și suprafața terenurilor au fost înscrise în contractul de cumpărare și au fost înregistrate în Registrul de terenuri la cererea Consiliului. Reprezentanții Consiliului au elaborat raportul de licitație și au observat un alt preț și suprafață; în plus, această eroare a fost corectată de Consiliu imediat după licitație. Reclamantul a susținut, de asemenea, că afirmația Consiliului privind faptul că cerințele juridice de organizare a licitației nu au fost respectate nu erau false. În acest sens, el susține că anunțul licitației a fost publicat în două ziare locale. La 15 octombrie 2008, Curtea de District Tecuci a permis afirmațiile Consiliului. Acesta a constatat că funcționarii Consiliului au încălcat legile și reglementările locale aplicabile la încheierea contractului de achiziție a terenurilor și, prin urmare, a declarat că contractul a fost nul și nul. Curtea a constatat că cele două hotărâri luate de Consiliu la 27 și 31 martie 2004, respectiv, nu au stabilit decât termenele și condițiile generale ale licitației, în timp ce o altă decizie care conține condițiile specifice ale vânzării terenurilor către reclamant nu a fost niciodată emisă. Curtea a remarcat, de asemenea, că există o discrepanță în ceea ce privește prețul și suprafața terenurilor menționate în raportul de licitație și contractul de achiziție a terenurilor. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, susținând că, dacă au existat erori în cazul încheierii contractului de achiziționare a terenurilor, acestea au fost comise de către funcționarii Consiliului, și este nedrept să-l oblige să suporte povara acestor greșeli după o astfel de perioadă de timp. La 20 mai 2009, Curtea județului Galați a permis recursul reclamantului, a anulat hotărârea din 15 octombrie 2009, și a trimis cazul Curții de District Tecuci pentru o evaluare proaspătă cu privire la fondul, observand că există discrepanțe în ceea ce privește prețul de vânzare și zona terenurilor în raportul de licitație și contractul de cumpărare care a necesitat clarificare suplimentară. Acesta a ordonat, de asemenea, Curtea de Inferioare să clarifice dacă cerințele legale pentru vânzarea terenurilor la licitație au fost îndeplinite. La 28 octombrie 2009, reclamantul a prezentat notițe scrise instanței de district. El a afirmat că, la cererea Consiliului, a fost înregistrat în Registrul Landului ca proprietar de 17 500 de metri pătrați. A folosit această zonă și a plătit taxe pentru aceasta timp de patru ani. Reclamantul a subliniat, de asemenea, că raportul de evaluare privind terenurile, ordonat de Consiliu și aprobat de primar, a afirmat că prețul plătit de el, este rezonabil, având în vedere situația terenurilor (fața faptului că acesta este un depozit de gunoi și nu este conectat la orice drum). La 25 noiembrie 2009, Curtea de District Tecuci a reexaminat afirmațiile Consiliului și le-a respins. Curtea a remarcat că, deși Consiliul a susținut că licitația nu a fost publică prin anunțuri din ziare, există dovezi în cazul în care s-a observat această cerință. Curtea a remarcat, de asemenea, că licitația a fost proprietatea privată a statului și că licitația a fost organizată pe baza a două decizii ale Consiliului. În plus, Consiliul nu se poate baza pe propria vinovăție, fapt că raportul de licitație conține o eroare importantă privind zona terenului nu ar putea duce la anularea acordului de achiziție. Eroarea a fost corectată de Consiliu, iar atâta timp cât nu exista o anchetă penală pentru falsificare împotriva oficialilor care au corectat eroarea, instanța a considerat că actul este valabil. Consiliul și reclamantul au depus apeluri împotriva acestei hotărâri. Reclamantul a solicitat să fie compensat pentru lipsa de utilizare a terenurilor în timpul procedurii. La 15 octombrie 2010, Curtea județului Galați a permis ambele apeluri. Acesta a permis afirmațiile Consiliului în parte și a remarcat nulitatea parțială a raportului de licitație și acordul de achiziție pentru o zonă de terenuri de peste 1000 De asemenea, a ordonat Consiliului să încheie un contract de achiziție de teren cu reclamantul pentru această zonă. În plus, a ordonat Consiliului să plătească reclamantului RON 5,777 (echivalentul de 1,375 euro), o sumă care să reprezinte daunele cauzate acestuia în ceea ce privește lipsa de utilizare a terenurilor între 8 mai 2008 și 16 aprilie 2010. Curtea județului a remarcat că numai Consiliul ar trebui să fie responsabil pentru faptul că nu respectă cerințele juridice referitoare la licitație. În plus, a considerat că s-a comis o eroare majoră în legătură cu suprafața terenurilor și prețul vânzării și, prin urmare, contractul de achiziție a terenurilor ar trebui să rămână valabil numai în ceea ce privește 1000 de metri pătrați pentru care reclamantul a plătit prețul. Atât reclamantul, cât și Consiliul au depus apeluri asupra punctelor de drept. Consiliul a susținut că instanța de district a ordonat în mod nedrept să plătească daune reclamantului, deoarece reclamantul a avut posesia terenurilor în timpul procedurii și nu a dovedit că a suferit orice daune. La 14 martie 2011, Curtea de Apel Galati a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat. Acesta a permis recursul depus de Consiliu și, în consecință, a respins reclamația reclamantului. La 5 noiembrie 2008 a fost inițiată o anchetă penală împotriva a trei membri ai comisioanelor de licitație în legătură cu infracțiunile de abuz de birou și falsificare intelectuală. La 28 aprilie 2009 a fost inițiată și o anchetă penală împotriva șefului Departamentului Legal al Primăriei Tecuci pentru neglijență (neglijența în serviciu ), deoarece ea nu a examinat legalitatea contractului de achiziție de teren încheiat cu reclamantul. Un raport tehnic a fost ordonat de Departamentul de Investigație Fraudă al Oficiului de Poliție Tecuci. Obiectivul principal al acestuia a fost de a stabili valoarea terenului de 17 500 de metri pătrați în momentul în care reclamantul l-a achiziționat în ianuarie 2004. Raportul elaborat în noiembrie 2009 a afirmat că valoarea terenurilor era de RON 138.741.965 (RON 7.928 pe metrou pătrat), având în vedere că terenurile nu aveau acces la niciun drum public și nu aveau nicio fasilitate. Raportul a remarcat, de asemenea, că reclamantul a plătit RON 154.535000 pentru teren. La 15 decembrie 2009, biroul procurorului atașat Curții de District Tecuci a întrerupt ancheta penală. Acesta a remarcat, printre altele, că prețul terenurilor vândute la licitație a fost stabilit de un expert la cererea primăriei Tecuci. De asemenea, constatând concluziile raportului tehnic ordonat în noiembrie 2009, procurorul a concluzionat că Consiliul nu a susținut nici o daune prin vânzarea terenurilor la acest preț. De asemenea, a concluzionat că funcționarii Consiliului nu au falsificat acordul de achiziție, deoarece a reflectat valoarea și zona corectă a terenurilor. 1 la Convenție, reclamantul se plânge că anularea contractului de achiziționare a terenurilor în absența unor motive convingătoare a fost încălcarea dreptului său la protecție a bunurilor. El subliniază că nu a încălcat nici o norme juridice atunci când achiziționează parcela de terenuri. El plânge, de asemenea, că anularea drepturilor sale de proprietate în absența unei compensații la patru ani după ce a devenit proprietarul terenului și a efectuat investiții semnificative în ceea ce privește aceaceasta a fost disproporționată. În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție s-a observat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului? Dacă este cazul, această interferență s-a conformat cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1? În special, reclamantul a fost privat de posesiunile sale în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul Convenției? O astfel de interferență a servit un interes public legitim? A fost interferența rezonabil proporțională cu scopul căutat de a fi realizată, sau a impus o sarcină individuală excesivă reclamantului (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDO 1999-V)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă