Kaboğlu și Oran împotriva Turciei

Comunicat la 18 iunie 2018 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNS nr. 36944/07 Cererea se referă la un discurs adresat reclamanților, pronunțat de un deputat în Adunarea Națională, precum și la o campanie de reacție împotriva acestora după divulgarea unui raport privind drepturile minorităților și drepturile culturale, pregătit de Consiliul consultativ pentru drepturile omului în cadrul căruia aceștia ocupau poziții de răspundere. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de nerespectarea de către autoritățile naționale a dreptului lor la respectarea vieții private împotriva insultelor și insultelor pe care le consideră a fi conținute de discursul deputatului în cauză. Invocând art. 10 din convenție, reclamanții se plâng, de asemenea, de neîndeplinirea obligațiilor autorităților naționale de a-și proteja dreptul la libertatea de exprimare împotriva încălcărilor care rezultă în special din discursul în litigiu și din campania de răspuns menționată anterior în general.

A fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, din cauza discursului deputatului în cauză pronunțat la Adunarea națională la 26 octombrie 2004 (Von Hannover c. Germania, nr. 59320/00, § 50 CEDH 2004 VI, Sanchez Cardenas c. Norvegia, nr. 12148/03, § 38, 4 octombrie 2007, Pfeifer c. Austria, n 12556/03, § 35, 15 noiembrie 2007, A. c. Norvegia , n 28070/06, § 64, 9 aprilie 2009, Polanco Torres și Movilla Polanco c. Spania , n 34147/06, § 40, 21 septembrie 2010, Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, § 83, 7 februarie 2012 și Petrie c. Italia , n 2532/12, § 39, 18 mai 2017) În … În special, instanțele interne au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamanților la respectarea vieții private și dreptul părții adverse la libertatea de exprimare (Axel Springer AG, citată anterior, §§ 89-95, 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates France [GC], n 40454/07, § 93, CEDO 2015 (extracturi)) Autoritățile naționale și-au îndeplinit obligațiile pozitive de protejare a dreptului reclamanților la libertatea de exprimare împotriva unor încălcări,

în special din discursul în litigiu și din campania de răspuns denunțată de părțile interesate (dink c. Turcia, nr 2668/07 și 4 altele, § 137, 14 septembrie 2010, Özgür Gündem c. Turcia, n 23144/93, § 46, CEDH 2000 III, a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, Fuentes Bobo c. Spania, n 392/93/98, § 38, 29 februarie 2000) În special, având în vedere conținutul discursului deputatului în cauză, publicarea mai multor articole de presă, considerate insultătoare și amenințătoare de către reclamanți cu privire la acestea, procedura penală inițiată împotriva celor interesați în temeiul articolelor 216 și 301 din Codul penal pentru persoanele care au fost acuzate de dușmănie și dușmănie și denigrare a organelor judiciare ale statului, amenințările de moarte primite de reclamanți și campania de reacție menționată anterior, au beneficiat, în speță, de un mediu favorabil participării lor la dezbaterile publice, permițându-le să-și exprime fără teamă opiniile și ideile și ideile cu privire la acțiune, reclamanții au beneficiat în speță de un mediu favorabil participării lor la dezbaterile publice, permițându-le să-și exprime fără teamă opiniile și ideile lor.

Cu alte cuvinte, circumstanțele cauzei au fost de natură să creeze un efect disuasiv asupra exercitării de către reclamanți a libertății lor de exprimare (dink , citată anterior, § 137) Anexa BARAN este un cetățean turc născut în 1945, rezident în Ankara și reprezentat de O. Ayd

Communiquée le 18 juin 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 36944/07 İbrahim Özden KABOĞLU et Baskın ORAN contre la Turquie introduite le 20 August 2007

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne un discours visant les requérants, prononcé par un député à l’Assemblée nationale, ainsi qu’une campagne de réaction menée à leur encontre après la divulgation d’un rapport sur les droits des minorités et les droits culturels, préparé par le Conseil consultatif des droits de l’homme au sein duquel ils occupaient des positions de responsabilité. Invoquant l’article 8 de la Convention, les requérants se plaignent du manquement des autorités nationales de protéger leur droit au respect de la vie privée contre les insultes et injures que, selon eux, contenaient le discours du député en question. Invoquant l’article 10 de la Convention, les requérants se plaignent aussi du manquement des autorités nationales de protéger leur droit à la liberté d’expression contre les atteintes résultant du discours litigieux en particulier, et de la campagne de réaction susmentionnée en général.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. 1. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leur vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention à raison du discours du député en question prononcé à l’Assemblée nationale le 26 octobre 2004 ( Von Hannover c. Allemagne , n o 59320/00, § 50, CEDH 2004 ‑ VI, Sanchez Cardenas c. Norvège , n o 12148/03, § 38, 4 octobre 2007, Pfeifer c. Autriche , n o 12556/03, § 35, 15 novembre 2007, A. c. Norvège , n o 28070/06, § 64, 9 avril 2009, Polanco Torres et Movilla Polanco c. Espagne , n o 34147/06, § 40, 21 septembre 2010, Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, § 83, 7 février 2012, et Petrie c. Italie , n o 25322/12, § 39, 18 mai 2017) ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? En particulier, les juridictions internes ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit des requérants au respect de leur vie privée et le droit de la partie adverse à la liberté d’expression ( Axel Springer AG, précité, §§ 89-95, 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93,

CEDH 2015 (extraits)) ? 2. Les autorités nationales ont-elles rempli leurs obligations positives de protéger le droit des requérants à la liberté d’expression contre des atteintes provenant notamment du discours litigieux et de la campagne de réaction dénoncée par les intéressés ? ( Dink c. Turquie , n os 2668/07 et 4 autres, § 137, 14 septembre 2010, Özgür Gündem c. Turquie , n o 23144/93, §§ 42 ‑ 46, CEDH 2000 ‑ III, voir aussi, mutatis mutandis, Fuentes Bobo c. Espagne , n o 39293/98, § 38, 29 février 2000) En particulier, compte tenu du contenu du discours du député en question, de la publication de plusieurs articles de presse, considérés insultants et menaçants par les requérants à leur égard, de la procédure pénale engagée contre les intéressés sur le fondement des articles 216 et 301 du code pénal pour les infractions d’incitation du peuple à la haine et à l’hostilité et de dénigrement des organes judiciaires de l’État, des menaces de mort reçus par les requérants et de la campagne de réaction susmentionnée, les requérants ont-ils bénéficié en l’espèce d’un environnement favorable à leur participation aux débats publics, leur permettant d’exprimer sans crainte leurs opinions et idées ? Autrement dit, les circonstances de l’affaire étaient-elles de nature à créer un effet dissuasif sur l’exercice par les requérants de leur liberté d’expression ? ( Dink , précité,

§ 137) Annexe İbrahim Özden KABOĞLU est un ressortissant turc né en 1950, résidant à Istanbul et représenté par O. Aydın Göktaș Baskın ORAN est un ressortissant turc né en 1945, résidant à Ankara et représenté par O. Aydın Göktaș