Özen împotriva Turciei

Comunicat la 11 iunie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI NR 21731/18 Ezgi Özen împotriva Turciei, introdusă la 17 octombrie 2011 DE LEFFAR o hotărâre de nejudiciare pronunțată de procurorul republicii în urma unei plângeri formulate de reclamantă cu privire la un articol, publicată pe un site internet pe un strat fals pe care l-ar fi suferit din cauza bătăilor primite de ea de polițiști în timpul unui protest, în pofida unei interdicții de publicare ordonată de judecătorul pentru pace din Beyouilu în această privință. Articolul în cauză, intitulat "Demonstranții profesionali" a raportat informațiile conținute în raportul întocmit ca urmare a examinării medicale efectuate de recurentă după incident și a susținut că persoana respectivă a fost în primul rând în rândul manifestanților și a violat șeful Direcției de Securitate Beyouilu.

Invocând art. 8 din Convenție, reclamanta denunță o încălcare a dreptului său de a-și respecta viața privată pe baza publicării acestui articol. Invocând art. 13 din Convenție, se plânge și de faptul că căile de atac interne împotriva dreptului său la respectarea vieții sale private prin articolul A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta viața privată, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție (a se vedea Petrie c. Italia, nr 2532/12, § 39, 18 mai 2017, Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, § 83, 7 februarie 2012, Polanco Torres și Movilla Polanco c. Spania, n 34147/06 § 40, 21 septembrie 2010, A. c. Norvegia, n 28070/06 § 64, 9 aprilie 2009, Pfeifer c. Austria?

, nr. 12556/03 , § 35, 15 noiembrie 2007, și Sanchez Cadenas c. Norvegia , n 12148/03 , § 38, 4 octombrie 2007, Von Hannover c. Germania , n 59320/00 , § 50 CEDO 2004 VI) În cazul în care, în temeiul legii, a fost prevăzută și necesară, în sensul articolului 8 alineatul (2), în special având în vedere decizia de interzicere a publicării de către judecătorul păcii, în temeiul dreptului recurentei la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 alineatul (2), În special, ținând seama în special de natura căii de atac utilizate de recurentă împotriva articolului: … Von Hannover (nr. 2) [GC], nr. 40660/08 și 60641/08, § 108-113, CEDO 2012 și Axel Springer, citată anterior, § 95, 7 februarie 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extract)?

A avut recurenta la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut formula o declarație de necunoaștere a art. 8 din Convenție, ținând cont în special de faptul că articolele în cauză au fost publicate în ciuda unei decizii de interdicție de publicare pronunțată în acest domeniu? Guvernul este, de asemenea, invitat să precizeze căile de atac de care recurenta ar putea beneficia pentru a contesta încălcarea presei în lacu interdicția de publicare ordonată de judecătorul pentru pace de la Beyo. De asemenea, este invitat să precizeze consecințele juridice ale încălcării unui astfel de ordin judecătoresc. În cele din urmă, este invitat să precizeze termenul și condițiile în care mass-media poate fi informată cu privire la astfel de interdicții de publicare.

Communiquée le 11 juin 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 21731/18 Ezgi ÖZEN contre la Turquie introduite le 17 octobre 2011

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une décision de non-lieu rendue par le procureur de la République à la suite d’une plainte portée par la requérante au sujet d’un article, publié sur un site Internet sur la fausse couche que l’intéressée aurait subie en raison des coups reçus par elle de la part des policiers lors d’une manifestation, et ce malgré une interdiction de publication ordonnée par le juge de la paix de Beyoğlu à ce sujet. L’article concerné, intitulé « Les manifestants professionnels », relatait des informations contenues dans le rapport établi à la suite de l’examen médical subi par la requérante après l’incident et alléguait que l’intéressée avait été au premier rang des manifestants et avait violenté le chef de la direction de sûreté de Beyoğlu.

Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante dénonce une violation de son droit au respect de sa vie privée à raison de la publication de cet article. Invoquant l’article 13 de la Convention, elle se plaint aussi de l’ineffectivité des voies de recours internes contre l’atteinte alléguée portée à son droit au respect de sa vie privée par l’article litigieux.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention (voir Petrie c. Italie , n o 25322/12, § 39, 18 mai 2017, Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08 , § 83, 7 février 2012, Polanco Torres et Movilla Polanco c. Espagne , n o 34147/06 , § 40, 21 septembre 2010, A. c. Norvège , n o 28070/06 , § 64, 9 avril 2009, Pfeifer c. Autriche , n o 12556/03 , § 35, 15 novembre 2007, et Sanchez Cardenas c. Norvège , n o 12148/03 , § 38, 4 octobre 2007, Von Hannover c. Allemagne , n o 59320/00, § 50, CEDH 2004 ‑ VI) ? 2. Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice du droit de la requérante au respect de sa vie privée était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2, compte tenu notamment de la décision d’interdiction de publication ordonnée par le juge de la paix ? En particulier, compte tenu notamment de la nature de la voie de recours utilisée par la requérante contre l’article litigieux, les juridictions internes ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit de la requérante au respect de sa vie privée et le droit de la partie adverse à la liberté d’expression ( Von Hannover (no 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108-113, CEDH 2012, et Axel Springer AG , précité,

§§ 89 ‑ 95, 7 février 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits) ? 3. La requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel elle aurait pu formuler son grief tiré de la méconnaissance de l’article 8 de la Convention, compte tenu notamment du fait que les articles litigieux ont été publiés malgré une décision d’interdiction de publication rendue en la matière ? Le Gouvernement est aussi invité à préciser les voies de recours dont la requérante pouvait bénéficier pour contester le manquement de la presse à l’interdiction de publication ordonnée par le juge de la paix de Beyoğlu.

Il est également invité à préciser les conséquences juridiques d’un manquement à une telle injonction judiciaire. Enfin, il est invité à préciser le délai et les conditions dans lesquels les médias peuvent être informés de telles interdictions de publication.