Comunicat la 19 iunie 2018 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 25545/18 O.R. împotriva Franței introdusă la 1 iunie 2018 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul este un resortisant columbian născut în 1985 și rezident la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În 2000, familia reclamantului a fost ucisă în contextul violenței între bandele columbiene. Reclamantul și-a asumat el însuși răspunderea într-o bandă, între 2001 și 2003, în urma căreia s-a alăturat unui grup paramilitar care lupta împotriva forțelor armate revoluționare din Columbia (FARC). În 2005, după ce a părăsit acest grup, a fost supus unei tentative de asasinat cu armă albă și a fost încarcerat câteva luni pentru că l-a împușcat pe atacator. La 16 decembrie 2005, când a ieșit din închisoare, a plecat în Franța, cu o viză. Pe de altă parte, reclamantul a făcut obiectul a două reportaje în Columbia și Franța, în 2005 și 2017, pe scară largă, care au făcut referire la istoria sa și, în special, la apartenența sa la o bandă și la un grup paramilitar. După ce a depus o cerere de azil în Franța, la 27 octombrie 2006, Oficiul Francez pentru Protecția Refugiaților și Apatridilor (OFPRA) și-a respins cererea de azil. La 15 ianuarie 2009, Curtea Națională a Drepturilor de Azil (CNDA) a confirmat această respingere. CNDA a considerat o serie de puncte din relatarea reclamantului ca fiind stabilite, în special asasinarea rudelor sale, angajamentul său într-o bandă Medellin din 2001 până în 2003, angajamentul său în cadrul unui grup paramilitar, tentativa de asasinat împotriva sa și reținerea sa într-o închisoare din Medellin și a concluzionat pe bună dreptate temerile de persecuție invocate. Cu toate acestea, pe baza clauzei de excludere de la art. 1f litera (b) din Convenția de la Geneva, aceasta a refuzat reclamantului să beneficieze de azil și de protecție subsidiară, având în vedere infracțiunile grave de drept comun comise în Columbia. La 8 noiembrie 2017, reclamantul a fost condamnat și încarcerat pentru acte de violență împotriva tovarășei sale. La 26 februarie 2018, prefectul Hauts-de-Seine a adoptat împotriva reclamantului un decret privind obligația de a părăsi teritoriul francez fără întârziere de plecare voluntară cu o interdicție de întoarcere pe teritoriul francez de trei ani și de stabilire a țării de destinație. La 7 mai 2018, după ce a ieșit din închisoare și după ce a refuzat primul zbor, reclamantul a fost plasat în detenție administrativă. La 11 mai 2018, acesta a prezentat în fața instanțelor administrative o nouă cerere de reexaminare a cererii sale de azil din 26 februarie 2018. La 14 mai 2018, Tribunalul Administrativ din Paris a respins cererea de anulare a hotărârilor prefectale adoptate împotriva reclamantului, la data de 22 mai 2018, la data de 22 mai 2018, la data de 1 mai 2018, la data de 1 iulie a respins cererea sa de reexaminare. În iunie 2018, în timp ce un al doilea zbor era prevăzut în cursul zilei, reclamantul a prezentat Curții o primă cerere de măsură provizorie, considerată tardivă de modul. La 4 iunie 2018, reclamantul a prezentat Curții, în temeiul articolului La 5 iunie 2018, Curtea a decis să aplice o măsură provizorie până la 20 iunie 2018, ora 19 și a solicitat părților să furnizeze anumite documente. iunie 2018 și după primirea informațiilor solicitate, Curtea a decis să pună în aplicare măsura provizorie solicitată. Griefs Invocând art. 3, reclamantul susține că este supus unor numeroase amenințări cu moartea din partea familiilor victimelor bandei sale, a fostului său grup paramilitar și a FARC și riscă să fie supuse unor tratamente inumane și degradante din partea acestora în caz de trimitere la Columbia. Invocând art. 8, reclamantul, tatăl unui copil de 8 ani, născut în Franța și rezident în Franța, se plânge, de asemenea, de separarea de copilul său sigil a fost trimis înapoi în Columbia. Având în vedere circumstanțele menționate de reclamant și documentele care au fost furnizate, ar trebui să se considere că trimiterea sa la Columbia ar risca într-adevăr să fie supusă unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție? În special, în ceea ce privește deciziile din cadrul OFPRA și CNDA, recunoscând existența unor amenințări la adresa reclamantului, Curtea invită părțile să precizeze în detaliu gravitatea riscurilor implicate, precum și situația actuală din Columbia, în conformitate cu principiile prevăzute de jurisprudența sa (în special în ceea ce privește principiul ex nunc, a se vedea J.K. și alte c. Suedia [GC], n 59166/12, § 83, 23 august 2016 și a riscurilor de maltracție din partea grupurilor private, a se vedea J.K. și alții, Suedia [GC], nr. 59166/12, § 80-82, 23 august 2016). Având în vedere circumstanțele evocate de reclamant și documentele care au fost furnizate, ar trebui să se considere că trimiterea sa la Columbia ar constitui o încălcare disproporționată în temeiul articolului 8 din convenție? Reclamantul este invitat să furnizeze o copie a raportului din 2017.
Communiquée le 19 juin 2018
Requête n
o
25545/18
O.R.
contre la France
introduite le 1er juin 2018
Le requérant est un ressortissant colombien né en 1985 et résident à Paris.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En 2000, la famille du requérant fut assassinée dans un contexte de violences entre gangs colombiens. Le requérant s’engagea lui-même dans un gang, entre 2001 et 2003, à la suite de quoi il rejoignit un groupe paramilitaire luttant contre les Forces armées révolutionnaires de Colombie (FARC). En 2005, après avoir quitté ce groupe, il fit l’objet d’une tentative d’assassinat à l’arme blanche et fut incarcéré quelques mois pour avoir tiré sur son agresseur. Le 16 décembre 2005, à sa sortie de prison, il partit pour la France, muni d’un visa.
Par ailleurs, le requérant fit l’objet en Colombie et en France de deux reportages, en 2005 et 2017, largement diffusés, faisant état de son histoire et notamment de son appartenance à un gang et à un groupe paramilitaire.
Une fois en France, il fit une demande d’asile. Le 27 octobre 2006, l’Office français de protection des réfugiés et des apatrides (OFPRA) rejeta sa demande d’asile. Le 15 janvier 2009, la Cour nationale du droit d’asile (CNDA) confirma ce rejet. La CNDA considéra un certain nombre de points du récit du requérant comme établis, notamment l’assassinat de ses proches, son engagement dans un gang de Medellin de 2001 à 2003, son engagement au sein d’un groupe paramilitaire, la tentative d’assassinat à son encontre et sa détention dans une prison de Medellin, et conclut au bien-fondé des craintes de persécutions invoquées. Toutefois, se fondant sur la clause d’exclusion de l’article 1
er
F b de la Convention de Genève, elle refusa au requérant le bénéfice de l’asile et de la protection subsidiaire, eu égard aux crimes graves de droit commun qu’il avait commis en Colombie.
Le requérant introduisit une demande de réexamen de sa demande d’asile, qui fut rejetée par l’OFPRA le 4 mars 2014.
Le 8 novembre 2017, le requérant fut condamné et incarcéré pour des faits de violence envers sa compagne.
Le 26 février 2018, le préfet des Hauts-de-Seine adopta à l’encontre du requérant un arrêté portant obligation de quitter le territoire français sans délai de départ volontaire assortie d’une interdiction de retour sur le territoire français de trois ans et fixant le pays de destination.
Le 7 mai 2018, à sa sortie de prison et après avoir refusé un premier vol, le requérant fut placé en rétention administrative.
Le 11 mai 2018, il contesta l’arrêté du 26 février 2018 devant les juridictions administratives. Ce même jour, il introduisit également une nouvelle demande de réexamen de sa demande d’asile.
Le 14 mai 2018, le tribunal administratif de Paris rejeta la demande d’annulation des arrêtés préfectoraux adoptés à l’encontre du requérant, constatant l’irrecevabilité du recours pour tardiveté.
Le 22 mai 2018, l’OFPRA rejeta sa demande de réexamen.
Le 1
er
juin 2018, alors qu’un second vol était prévu dans la journée, le requérant introduisit une première demande de mesure provisoire devant la Cour, considérée comme tardive par le Greffe. Il refusa ce second vol.
Le 4 juin 2018, le requérant présenta devant la Cour, en vertu de l’article
39 du règlement, une nouvelle demande de suspension de la mesure d’éloignement vers la Colombie dont il faisait l’objet. Le 5 juin 2018, la Cour décida d’appliquer une mesure provisoire jusqu’au 20
juin 2018, 19
heures et demanda aux parties de lui fournir certains documents. Le 19
juin 2018, et après réception des informations requises, la Cour décida de faire application de la mesure provisoire demandée.
Griefs
Invoquant l’article 3, le requérant affirme être l’objet de nombreuses menaces de mort de la part des familles des victimes de son gang, de son ancien groupe paramilitaire ainsi que des FARC, et risquer de subir des traitements inhumains et dégradants de leur part en cas de renvoi vers la Colombie.
Invoquant l’article 8, le requérant, père d’un enfant de 8 ans, né en France et y résidant régulièrement, se plaint également de la séparation avec son enfant s’il était renvoyé en Colombie.
1.
Eu égard aux circonstances évoquées par le requérant et aux documents qui ont été fournis, doit-on considérer que son renvoi vers la Colombie lui ferait courir un risque réel d’être soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention ?
En particulier, au regard des décisions de l’OFPRA et de la CNDA, reconnaissant l’existence de menaces à l’encontre du requérant, la Cour invite les parties à préciser l’actualité des risques encourus ainsi que la situation actuelle en Colombie, selon les principes dégagés par sa jurisprudence (notamment au regard du principe
ex nunc
, voir
J.K.
et autres c.
Suède
[GC], n
o
59166/12, § 83, 23 août 2016 et des risques de mauvais traitements émanant de groupes privés, voir
J.K.
et autres c. Suède
[GC], n
o
59166/12, §§ 80-82, 23 août 2016).
2.
Eu égard aux circonstances évoquées par le requérant et aux documents qui ont été fournis, doit-on considérer que son renvoi vers la Colombie constituerait une atteinte disproportionnée au regard de l’article
8 de la Convention
?
3.
Le requérant est invité à fournir une copie du reportage de 2017.