CtEDO 12.03.2013 Auto

I.A.A. c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
12.03.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
I.A.A. c. FRANCE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 54605/10 I.A. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se înscrie la 12 martie 2013 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 23 septembrie 2010, Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl I.A.A., este un resortisant sudanez, născut în 1988. El este reprezentat în fața Curții de către domnul D. Seguin, avocat la Angers. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În ceea ce privește faptele care au avut loc în Sudan Reclamantul este un resortisant sudanez care aparține comunității bergou, o etnie non-Arab din Darfur. El este originar din satul Sirba situat în Darfurul de Vest. Reclamantul a raportat că, de la începutul conflictului din Darfur în 2003, satul său a fost ținta atacurilor și jafurilor din partea milițiilor guvernamentale și a milițiilor rebele. În 2004, satul său a fost scena unei lupte între forțele guvernamentale și rebelii Janjawid, care s-a soldat cu distrugerea parțială a locuințelor, precum și cu moartea mai multor locuitori ai satului. Reclamantul și familia sa s-au refugiat într-un sat vecin. În 2006, fratele reclamantului a fost ucis în timpul atacului de călători de către milițieni Janjawid. În 2008, a fost găsit într-o mașină, împușcată de un militar Janjawid, care era obișnuit să rămână în satul reclamantului, anunțându-le sătenilor un atac iminent al forțelor guvernamentale, iar reclamantul și familia sa, gândindu-se că rebelii îi vor proteja de acest atac, au decis să rămână în sat pentru a nu-și abandona pământurile. La 8 februarie 2008, reclamantul a zărit mai multe avioane care mergeau și se întorceau deasupra satelor învecinate și auzeau zgomote de explozie. Satul său a fost atacat de forțele aeriene și de forțele guvernamentale terestre. Reclamantul precizează că acest sat fusese atacat și de forțele guvernamentale. Însoțit de un prieten al său, reclamantul a continuat să fugă din forțele armate până în satul Koulbouss, ascunzându-se. Din Koulbouss, el s-a dus la Tina. Reclamantul a decis apoi să fugă din Sudan de către Libia pentru a evita operațiunile de recrutare forțată ale milițiilor rebele sau ale forțelor guvernamentale. Reclamantul a rămas în Libia 19 luni, lucrând la o fermă. De teamă să nu fie interpelat de autoritățile libiene și trimis înapoi în Darfur, a căutat un vânător care să-l ajute să părăsească această țară. octombrie 2009 În ceea ce privește faptele care au avut loc în Franța Sosire în Franța la 15 octombrie 2009, reclamantul s-a prezentat la prefectura Maine și Loire, la 30 octombrie 2009, pentru a solicita admiterea sa provizorie la ședere în vederea unei cereri de azil la Oficiul francez de protecție a refugiaților și apatrizi (OFPRA). La 10 decembrie 2009, 5 ianuarie 2010 și 9 februarie 2010, a fost primit de către prefectura Loire-Atlantic pentru a-și lua amprentele digitale pentru a-l identifica. Prin urmare, printr-o decizie din 11 februarie 2010, prefectul Loire-Atlantic a refuzat reclamantului admiterea provizorie la ședere și a emis împotriva sa o obligație de a părăsi teritoriul francez (OQTF). Reclamantul susține că nu i s-a comunicat Ca urmare a deciziei de refuz a prefectului de a admite reclamantul pentru șederea în temeiul azilului, OFPRA și-a examinat cererea de azil în cadrul procedurii prioritare. printr-o decizie din 27 aprilie 2010, OFPRA a respins-o pe motiv că [...] li Õ , care a fost auzit în oficiu la 23 aprilie 2010, s . este limitat la explicații orale care au rămas sumare și nepersonalizate cu privire la circumstanțele atacului asupra căruia satul său ar fi făcut obiectul în 2008 și confuze cu privire la circumstanțele în care fratele său ar fi găsit moartea în 2006. În plus, acesta a adus puține detalii cu privire la circumstanțele scurgerii sale și la condițiile presupuse de finanțare a călătoriei sale par puțin plauzibile. În plus, având în vedere insuficiența și lamele elementelor aduse asupra fațetei regiunii din care se pretinde că provine, oficiul este obligat să emită rezerve cu privire la realitatea originilor geografice presupuse. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei decizii în fața Curții Naționale a Drepturilor de Azil (CNDA). În urma unei interpelări, a fost pus în custodie publică în cursul căreia OQTF i-a fost notificată. La 1 septembrie 2010, în arest la domiciliu, i s-a comunicat un ordin de detenție pe baza OQTF. Prin două ordonanțe din 3 și 17 septembrie 2010, judecătorul pentru libertăți și detenție (JLD) al Tribunalului de Mare Instanță din Rouen a ordonat prelungirea menținerii recurentului în detenție administrativă. La 15 septembrie 2010, reclamantul a fost convocat la Consulatul Sudanului, dar a refuzat să dea înapoi. La 22 septembrie 2010, în urma unei a doua întâlniri cu consulatul sudanez, reclamantul nu a mai avut de ales decât să asiste la aceasta. Permisul consular a fost eliberat în aceeași zi. La 23 septembrie 2010, reclamantul a înaintat Curții o cerere de măsură provizorie în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură. În aceeași zi, președintele camerei căreia i-a fost atribuită cauza a decis să indice guvernului francez, în aplicarea dispoziției menționate anterior, că era de dorit să nu fie expulzat reclamantul în Sudan pe durata procedurii în fața Curții. La 27 mai 2011, Consiliul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a obținut statutul de refugiat printr-o decizie a CNDA din 13 mai 2011. GRIFS Invochant la Invocând art. 13, coroborat cu art. 3, reclamantul se plânge, pe de o parte, de absența unui efect suspensiv al recursului interjucat împotriva hotărârii instanței administrative care respinge acțiunea împotriva Pe de altă parte, reclamantul se plânge că a fost acuzat în mod eronat de fraudă deliberată de către prefectură și, în consecință, că și-a văzut cererea de azil în cadrul procedurii prioritare. Reclamantul susține că ar fi expus unui risc real de a fi supus torturii sau tratamentelor inumane și degradante dacă ar fi trebuit să fie trimis înapoi în Sudan. Curtea constată că Ö nu a dorit Õ să dea un răspuns la cele ale reclamantului în care acesta a informat Curtea cu privire la acordarea statutului de către CNDA. Reclamantul susține că temerile sale în caz de trimitere la Sudan sunt stabilite având în vedere recunoașterea statutului de refugiat de către CNDA. Curtea amintește că nu se poate declara Õ victimă În sensul articolului 34 din Convenție, cel care, la nivel național, a obținut o redresare adecvată a presupuselor încălcări ale Convenției (Gebremedhin [Gaberamadhien] c. Franța, n 25389/05, § 36, decizie privind admisibilitatea din 10 octombrie 2006). Această regulă este valabilă chiar dacă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Astfel, Curtea constată că admiterea reclamantului la statutul de refugiat împiedică orice măsură de natură să se afle în afara țării sale de origine. În consecință, Curtea consideră că reclamantul nu mai poate pretinde că este victima încălcării prevăzute la art. 3 din convenție. Prin urmare, este oportun să se declare această parte a cererii inadmisibile în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, de eficiența acțiunilor care permit examinarea obiecțiilor sale întemeiate pe încălcarea articolului 3 din Convenție. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Curtea amintește că poate fi obligată să elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) dacă nu se mai justifică continuarea examinării sale, din orice alt motiv decât cele menționate la art. 37 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit încheierea că reclamantul nu mai intenționează să o mențină; sau că litigiul a fost soluționat; sau că, din orice alt motiv pe care Curtea îl constată existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale impune acest lucru. (...) În primul rând, Comisia observă că punctul de a ști dacă trebuie sau nu să șteargă o cerere din rol este independent de întrebarea dacă un reclamant păstrează sau nu calitatea de victimă a unei persoane în sensul articolului 34 (Majjaoui și Stichting Touba Moskee c. Țările de Jos (radiație) [GC], n 25525/03, § 28, 20 decembrie 2007 Pisano c. Italia (radiație) [GC], n 36732/97, §§ 37-50, 24 octombrie 2002. Prin urmare, rezultă că, în cazul în care un reclamant poate continua să se prefacă victimă a unei încălcări a articolului 13 coroborat cu art. 3 chiar și după obținerea statutului de refugiat (Gebremedhin [Gaberamadhien] c. Franța, n 25389/05, § 56 CEDH 2007 II), menținerea calității de victimă nr. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25074/09, 25 mai 2010).În continuare, Curtea constată că punctul de a se stabili dacă lipsa unui efect suspensiv al acțiunilor în fața CNDA este în conformitate cu dreptul la o acțiune efectivă pentru a invoca obiecțiile întemeiate pe art. 3 a fost invocat în mai multe cauze pendinte în fața Curții, din care a avut loc o lună la Tribunalul I.M. Franța 9152/09, 2 februarie 2012).De aceea, nu există niciun risc ca o chestiune de interes general să nu fie examinată în cazul în care Curtea decide să elimine prezenta cauză din rolul său. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă cu privire la Ö art. 3 din Convenție decide să elimine restul cererii de rol. Stephen Phillips Angelika Nußberger adjunct Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă