- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 25 iunie 2018
- Stat pârât
- BEL
- Concluzia
- Affaire communiquée
Gana împotriva Belgiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 25 iunie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 47715/13 Hassane GANA împotriva Belgiei introdusă la 19 iulie 2013 PORTOFOLIUL DE LA PORTOFOLIUL UE, Cererea se referă la un resortisant marocan care a sosit în Belgia în 1992 la vârsta de 17 ani. Din cauza unei condamnări la 6 ani ani de închisoare pentru zbor în 2006, el a făcut obiectul unui decret ministerial de trimitere în 2007, cu o măsură de interzicere a teritoriului pentru zece ani, care a intrat în vigoare la eliberarea sa în 2012. Între timp, viața sa privată și de familie a evoluat. El a invocat în repetate rânduri elementele noi (căsătorie în 2008 cu un resortisant belgian și tată al copiilor belgieni) în fața autorităților belgiene, în cadrul cererilor de reîntregire a familiei.
Niciuna dintre aceste cereri nu a fost luată în considerare de către oficiul străinilor ( Pe motiv că reclamantul a făcut obiectul unei condamnări. Acesta, încă sub comanda unui ordin de a părăsi teritoriul, locuiește în Belgia fără hârtie. Până în prezent, el suferă, de asemenea, de mai multe probleme de sănătate pe care le-a invocat în sprijinul unei cereri de rectificare din motive medicale. Aceaceasta a fost, de asemenea, respinsă din cauza condamnării anterioare. În fața Curții, reclamantul se plânge de o încălcare a articolului 8 și a articolului 13 din convenție.
Întrebări adresate părților Având în vedere situația concretă a reclamantului, statul belgian are o obligație pozitivă, în temeiul articolului 8 din convenție, de a-i acorda o autorizație de ședere • Părțile sunt invitate să răspundă la această întrebare în lumina principiilor jurisprudenței enunțate în Hotărârile Maslov c. Austria ([GC] n 1638/03, § 93, CEDO 2008), Tineretul Țărilor de Jos ([GC] n 12738/10, §§ 100-109, 3 octombrie 2014) și Paposhvili c. Belgia ([GC] n 41738/10, § 221-226, CEDH 2016). Reclamantul a avut la dispoziție o cale de atac eficientă care să permită evaluarea condițiilor de ședere și de statut în Belgia, ținând seama în mod corespunzător de situația sa familială?
Părțile sunt invitate să ia în considerare problema de pe teren la art. 8 ( Abuhmaid c. Ucraina, nr 31183/13, 12 ianuarie 2017 și Hoti c. Croația, nr 63111/14, § 119-143, 26 aprilie 2018) și pe teren la art. 13 din convenție (principiile generale sunt prevăzute în De Souza Ribeiro c. Franța [GC] n 22689/07, § 77-83, CEDH 2012; a se vedea, de asemenea: Al-Nashif c. Bulgaria, nr. 50963/99, § 133, 20 iunie 2002, și M. și alții c. Bulgaria, nr. 41416/08, § 122-132, 26 iulie 2011)
Communiquée le 25 juin 2018
DEUXIÈME SECTION
Requête n o 47715/13 Hassane GANA contre la Belgique introduite le 19 July 2013
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne un ressortissant de nationalité marocaine qui est arrivé en Belgique en 1992 à l’âge de 17 ans. En raison d’une condamnation à 6 ans de prison pour vol en 2006, il fit l’objet d’un arrêté ministériel de renvoi en 2007 assorti d’une mesure d’interdiction de territoire pour dix ans, entrée en vigueur à sa libération en 2012. Entre-temps, sa vie privée et familiale évolua. Il fit valoir à multiples reprises les éléments nouveaux (mariage en 2008 avec une ressortissante belge et père d’enfants belges) devant les autorités belges, dans le cadre de demandes de regroupement familial. Aucune de ces demandes ne fut prise en considération par l’office des étrangers (« OE ») au motif que le requérant avait fait l’objet d’une condamnation.
Celui-ci, toujours sous le coup d’un ordre de quitter le territoire, séjourne en Belgique sans papier. À ce jour, il souffre en outre de multiples problèmes de santé qu’il invoqua à l’appui d’une demande de régularisation pour raisons médicales. Celle-ci fut également rejetée en raison de la condamnation passée. Devant la Cour, le requérant se plaint d’une violation de l’article 8 et de l’article 13 de la Convention.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. Eu égard à la situation concrète du requérant, l’État belge a-t-il une obligation positive, en vertu de l’article 8 de la Convention, de lui délivrer une autorisation de séjour ? Les parties sont invitées à répondre à cette question à la lumière des principes de jurisprudence énoncés dans les arrêts Maslov c. Autriche ([GC] n o 1638/03, § 93, CEDH 2008), Jeunesse c. Pays ‑ Bas ([GC] n o 12738/10, §§ 100-109, 3 octobre 2014), et Paposhvili c. Belgique ([GC] n o 41738/10, §§ 221-226, CEDH 2016). 2. Le requérant avait-il à sa disposition un recours effectif permettant que les conditions de son séjour et de son statut en Belgique soient évaluées en tenant dûment compte de sa situation familiale ? Les parties sont invitées à envisager la question sur le terrain de l’article 8 ( Abuhmaid c. Ukraine , n o 31183/13, 12 janvier 2017, et Hoti c. Croatie , n o 63311/14, §§ 119-143, 26 avril 2018) et sur le terrain de l’article 13 de la Convention (les principes généraux sont énoncés dans De Souza Ribeiro c. France [GC] n o 22689/07, §§ 77 à 83, CEDH 2012; voir également: Al-Nashif c. Bulgarie , n o 50963/99, § 133, 20 juin 2002, et M. et autres c. Bulgarie , n o 41416/08, §§ 122-132, 26 juillet 2011) ?