H.G.S. c. BELGIQUE

Comunicat la 7 septembrie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 26763/18 H.G.S. împotriva Belgiei, introdusă la 31 mai 2018 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE cererea se referă la un resortisant al statului membru al familiei Hazara și care suferă de un handicap mintal ca urmare a unor traume cauzate de persecuții de care el și familia sa au fost victime. El a ajuns în Belgia, unde locuiește fratele său, în 2011, la vârsta de 18 ani. După o anulare de către Consiliul de Stat al Străinilor ( 2014 de o primă decizie de respingere a statutului de refugiat, Comisia Generală pentru Refugiați și apatrizi, a adoptat, la 31 mai 2016, o a doua decizie de refuz pentru lipsa de credibilitate a relatării reclamantului, care a putut răspunde în mod clar și fără echivoc la întrebări elementare privind mediul său. În pofida refuzului CGRA, reclamantul a depus în susținerea unei acțiuni împotriva deciziei respective, în pofida unei audieri adecvate. CCE a confirmat decizia CGRA printr-o hotărâre din 10 noiembrie 2016 care a stat la baza deciziei CGRA, considerând că nu există suficiente dovezi. La 24 iulie 2017, CGRA a refuzat să ia în considerare o nouă cerere de azil pe motiv că nu există alte motive. După ce a luat cunoștință de această decizie, Consiliul reclamantului a atras atenția CGRA cu privire la un raport psihiatric din 14 mai 2017, care să ateste o tulburare post-traumatică a reclamantului cu tulburări de dezvoltare. Comitetul consideră că este posibil ca reclamantul să nu fi prezentat acest document în cursul audierii sale de către CGRA și să fi solicitat retragerea deciziei din 24 iulie 2017. printr-un e-mail din 8 august 2017, CGRA a informat că raportul menționat anterior nu i-a fost prezentat și că nu a putut fi acceptat cererea de retragere. Prin hotărârea din 13 februarie 2018, CCE a respins acțiunea reclamantului împotriva deciziei din 24 iulie 2017, considerând că raportul menționat nu putea fi considerat lipsit de credibilitate a relatării, pe care o semnala doar suspiciunea cu privire la originea tulburărilor și pe care aceasta nu putea să o prezinte reclamantului pentru a răspunde la întrebări simple sau pentru a individualiza suficient riscul respectiv. Între timp, la 13 octombrie 2017, având în vedere durata procedurii de azil, reclamantului i s-a acordat un permis de ședere temporară de un an în cadrul cererii sale de rectificare pe picior de la articolul bis din Legea din 15 decembrie 1980 privind accesul la teritoriu, șederea, stabilirea și la distanță a străinilor. În fața Curții, invocând o încălcare a articolului 3 din Convenție (volet procedural), reclamantul se plânge de lipsa de a ține seama de tulburările sale mentale în cadrul examinării cererii sale de azil, în timp ce acestea erau tocmai la originea îndoielilor cu privire la credibilitatea relatării sale. De asemenea, se plânge că a fost privat de singura cale de atac în deplină instanță disponibilă din cauza sarcinii excesive a sarcinii probei pe care le-au suportat organismele de azil, fără a-i acorda beneficiul îndoielii, și fără a examina elementele de probă pe care le prezentase, cu rigurozitatea și grija impuse de art. 13 din Convenția combinată cu art. 3. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Având în vedere tulburările mentale pe care reclamantul le-a invocat în sprijinul cererii sale de azil, autoritățile belgiene s-au conformat obligațiilor procedurale care le revin, în temeiul articolului 3 din convenție, în evaluarea situației reclamantului atât în ceea ce privește aprecierea credibilității relatării sale, cât și în ceea ce privește repartizarea sarcinii probei J.K. și alte c. Suedia [GC], nr. 59166/12, §§ 92-96, CEDO 2016)? În special, autoritățile belgiene aveau obligația de a prevedea garanții procedurale adaptate nevoilor speciale ale reclamantului și de a considera certificatele și rapoartele medicale ca explicând deficiențele relatării sale Având în vedere aceste elemente, reclamantul a beneficiat în fața Consiliului de soluționarea litigiilor străinilor de o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din convenție pentru a-și prezenta obiecțiunile întemeiate pe art. 3 (principiile generale sunt prevăzute în special în M.S.S. c. Belgia și Grecia [GC], nr. 30696/09, § 298, CEDH 2011, Singh și altele, Belgia, nr. 33210/11, § 55, 2 octombrie 2012, A.C. și altele, cum ar fi Spania, nr. 6528/11, §§ 92-93, 22 aprilie 2014 și Sharifi și alții, Italia și Grecia, n 16643/09, § 138-140, 21 octombrie 2014)

Communiquée le 7 septembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

26763/18

H.G.S.

contre la Belgique

introduite le 31 mai 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

un ressortissant afghan d’ethnie Hazara et souffrant d’un handicap mental à la suite de traumatismes résultant de persécutions dont sa famille et lui-même furent victimes. Il arriva en Belgique, où réside son frère, en 2011 à l’âge de 18 ans. Après une annulation par le Conseil du contentieux des étrangers («

CCE

») en

2014 d’une première décision de refus de la qualité de réfugié, le Commissariat général aux réfugiés et aux apatrides («

CGRA

») prit, le 31 mai 2016, une deuxième décision de refus pour défaut de crédibilité du récit du requérant, celui-ci n’ayant pu répondre de manière claire et non équivoque à des questions élémentaires sur son environnement. Le requérant déposa à l’appui d’un recours contre cette décision des attestations de troubles mentaux justifiant, malgré le refus opposé par le CGRA, une audition adaptée. Le CCE confirma la décision du CGRA par un arrêt du 10 novembre 2016 considérant que les attestations n’étaient pas suffisamment probantes. Le 24 juillet 2017, le CGRA refusa de prendre en considération une nouvelle demande d’asile au motif qu’il n’y avait pas d’éléments nouveaux. Après avoir pris connaissance de cette décision, le conseil du requérant attira l’attention du CGRA sur un rapport psychiatrique du 14 mai 2017, attestant d’un trouble post-traumatique du requérant avec troubles du développement. Il estime possible que le requérant n’ait pas soumis ce document lors de son audition par le CGRA et demanda le retrait de la décision du 24 juillet 2017. Par un courriel du 8

août 2017, le CGRA fit savoir que le rapport précité ne lui avait pas été soumis, et qu’il ne pouvait pas être fait droit à la demande de retrait. Par un arrêt du 13 février 2018, le CCE rejeta le recours du requérant contre la décision du 24 juillet 2017, considérant que ledit rapport ne pouvait pallier l’absence de crédibilité du récit, qu’il ne faisait état que de soupçons quant à l’origine des troubles et qu’il n’expliquait pas l’incapacité du requérant à répondre à des questions simples ni à suffisamment individualiser le risque encouru. Entre-temps, le 13

octobre 2017, eu égard à la longueur de la procédure d’asile, le requérant se vit octroyer un titre de séjour temporaire d’un an dans le cadre de sa demande de régularisation sur pied de l’article

9

bis

de la loi du 15

décembre 1980 sur l’accès au territoire, le séjour, l’établissement et l’éloignement des étrangers.

Devant la Cour, invoquant une violation de l’article 3 de la Convention (volet procédural), le requérant se plaint du défaut de prise en considération de ses troubles mentaux dans le cadre de l’examen de sa demande d’asile alors que ceux-ci étaient précisément à l’origine des doutes quant à la crédibilité de son récit. Il se plaint également d’avoir été privé du seul recours de plein contentieux disponible en raison du fardeau excessif de la charge de la preuve que les instances d’asile ont fait peser sur lui, sans lui accorder le bénéfice du doute, et sans examiner les éléments de preuve, qu’il avait apportés, avec la rigueur et l’attention requis par l’article

13 de la Convention combiné avec l’article 3.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Eu égard aux troubles mentaux que le requérant a invoqués à l’appui de sa demande d’asile, les autorités belges se sont-elles conformées aux obligations procédurales pesant sur elles, en vertu de l’article 3 de la Convention, dans l’évaluation de la situation du requérant tant en ce qui concerne l’appréciation de la crédibilité de son récit que de la répartition de la charge de la preuve

(

J.K.

et autres c. Suède

[GC], n

o

59166/12, §§ 92-96, CEDH 2016)

? Plus particulièrement, les autorités belges avaient-elles une obligation de prévoir des garanties procédurales adaptées aux besoins particuliers du requérant et de considérer les attestations et rapport médicaux comme expliquant les carences de son récit

?

2.

Compte tenu de ces éléments, le requérant a-t-il bénéficié devant le Conseil du contentieux des étrangers d’un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention pour faire valoir ses griefs tirés de l’article

3 (les principes généraux sont énoncés notamment dans

M.S.S. c.

Belgique et

Grèce

[GC], n

o

30696/09, § 298, CEDH 2011,

Singh et autres c.

Belgique

, n

o

33210/11, § 55, 2 octobre 2012,

A.C.

et autres c. Espagne

, n

o

6528/11, §§

92-93, 22 avril 2014, et

Sharifi et autres c. Italie et Grèce

, n

o

16643/09, §§

138-140, 21 octobre 2014)

?