T.K. împotriva Belgiei

Comunicat la 21 septembrie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI NR 39495/18 T.K. împotriva Belgiei, introdusă la 10 august 2018 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG, Cererea se referă la un resortisant etiopian, d'etnie oromo, care a fost retras dintr-o primă cerere de azil prin decizia comisarului general pentru refugiați și apatrizi ( Din 4 decembrie 2006, pe motiv că relatarea sa nu era credibilă, a înmulțit apoi, între 2012 și 2016, cererile de azil. În sprijinul celei de-a patra și ultima cerere de azil, reclamantul a depus o expertiză medicală redactată de un medic de la Asbl Constants specializat în evaluarea urmelor de tortură. Această declarație concluziona prezența cicatricilor. A prezentat, de asemenea, un certificat întocmit de un psiholog al unui sindrom de stres post-traumatic foarte compatibil cu violența descrisă.

CGRA a refuzat cererea la 28 iunie 2017, a confirmat de Consiliul Contenciosului Străinilor printr-o hotărâre din 18 iunie 2017. În decembrie 2017, pe motiv că certificatele medicale nu permit să se stabilească că rănile suferite trebuie atribuite cu certitudine sau exclusiv tratamentelor descrise de solicitant, în special atunci când a trecut o perioadă semnificativă de timp și nu puteau veni în sprijinul unei declarații de azil deja considerate ne credibile.

La 13 februarie 2018, recursul în caz de casare administrativă introdus de reclamant în fața Consiliului de Stat a fost declarat inadmisibil la 13 februarie 2018. Mai multe ordine de părăsire a teritoriului au fost luate pentru a îndepărta reclamantul, ultimul datând din 2 ianuarie 2018. În fața Curții, invocând art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că examinarea credibilității relatării sale de către organismele de azil a adus în discuție luarea în considerare a rapoartelor medicale care atestă în mod obiectiv probabilitatea actelor de tortură pe care le-a suferit. Având în vedere jurisprudența Curții cu privire la cerințele de recurs efectiv în cazul unor presupuse tratamente care contravin articolului 3 din convenție (I. c. Suedia, nr. 61204/09, §§ 59-69, 5 septembrie 2013, R.J.

France, n 10466/2004/, § 41-43, 19 septembrie 2013 M D. și M.A. c. Belgia, n 58689/12, § 57-67, 19 ianuarie 2016), examinarea binelui întemeiat pe temerile reclamantului, fără a lua în considerare certificatele medicale depuse în sprijinul celei de-a patra cereri de azil, a permis el să se dea la o parte orice îndoială, oricât de legitimă ar fi, în ceea ce privește caracterul incorect întemeiat al cererii sale de protecție

Communiquée le 21 septembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 39495/18 T.K. contre la Belgique introduite le 10 août 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne un ressortissant éthiopien, d’ethnie oromo, qui fut débouté d’une première demande d’asile par décision du Commissaire général aux réfugiés et apatrides (« CGRA ») du 4 décembre 2006 au motif que son récit n’était pas crédible. Il multiplia ensuite, entre 2012 et 2016, des demandes d’asile. A l’appui de la quatrième et dernière demande d’asile, le requérant déposa une expertise médicale rédigée par un médecin de l’Asbl Constats spécialisée dans l’évaluation des traces de torture. Cette attestation concluait à la présence de cicatrices « hautement compatibles, compatibles, et typiques » des tortures que le requérant avait déclaré avoir subies. Il présenta également une attestation établie par un psychologue d’un syndrome de stress post-traumatique « hautement compatible » avec la violence décrite.

Le CGRA refusa la demande en date du 28 juin 2017, refus confirmé par le Conseil du Contentieux des étrangers par un arrêt du 18 décembre 2017, au motif que des certificats médicaux ne permettaient pas d’établir que les blessures subies étaient à attribuer avec certitude ou exclusivement aux traitements décrits par le requérant, en particulier quand un important laps de temps s’est écoulé, et qu’ils ne pouvaient pas venir à l’appui d’un récit d’asile déjà jugé non crédible.

Le recours en cassation administrative introduit par le requérant devant le Conseil d’État fut déclaré irrecevable le 13 février 2018. Plusieurs ordres de quitter le territoire furent pris pour éloigner le requérant, le dernier datant du 2 janvier 2018. Devant la Cour, invoquant l’article 13 combiné avec l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint que l’examen de la crédibilité de son récit par les instances d’asile l’a emporté sur la prise en considération de rapports médicaux attestant objectivement de la probabilité des actes de torture qu’il dit avoir subis.

QUESTION AUX PARTIES

Eu égard à la jurisprudence de la Cour relative aux exigences d’un recours effectif en cas d’allégations de traitements contraires à l’article 3 de la Convention ( I. c. Suède , n o 61204/09, §§ 59-69, 5 septembre 2013, R.J. c. France , n o 10466/11, §§ 41-43, 19 septembre 2013 ., et M D. et M.A. c. Belgique , n o 58689/12, §§ 57-67, 19 janvier 2016), l’examen du bien ‑ fondé des craintes du requérant, sans prise en compte des certificats médicaux déposés à l’appui de sa quatrième demande d’asile, a-t-il permis d’écarter tout doute, aussi légitime soit-il, quant au caractère mal fondé de sa demande de protection ?