GRYPARI v. GREECE

Comunicat la 4 iulie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 50417/13 Alexandra GRYPARI împotriva Greciei depusă la 1 august 2013 OBIECTUL CAUZEI În 2003 reclamantul a cumpărat o parcelă de teren cu diverse clădiri pe el, situată în complexul rezidențial “Apollonio” din Porto Rafti, Attica. În urma solicitării sale, în 2010, autoritatea competentă a emis o decizie de certificare a faptului că clădirile situate pe terenul ei nu au fost clasificate ca monumente protejate și de autorizare a demoliției lor. În 2011, după ce reclamantul a continuat cu demolarea lor și a primit autorizația de a construi o clădire pe teren, un terț, fost proprietar și fiica arhitectului care a proiectat clădirile relevante, a depus o cerere de anulare a autorizației de demolare.

Curtea Supremă Administrativă i-a acordat cererea și a anulat decizia relevantă pentru lipsa de raționament fără a trimite cazul la administrație (decizia nr. 494/2013). După ce reclamantul și-a depus cererea la Curte, permisul de construcție obținut a fost anulat prin hotărâre nr. 4083/2014 al Curții Supreme de Administrație, în urma unei cereri de anulare depuse de fiica arhitectului. În plus, în iulie 2014 complexul rezidențial „Apollonio” în ansamblul său a fost declarat ca un „post istoric” printr-o decizie ministerială în temeiul Legii nr. 3028/2002. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție, susținând că hotărârea nr. 494/2013 din Curtea Supremă Administrativă a dus la incapacitatea ei de a se bucura de proprietatea ei fie ca o parcelă de terenuri cu reședință existentă pe aceasta, având în vedere că aceaceasta a fost demolată, fie ca o parcelă de teren care să fie folosită în scopuri de construcție.

Ea se plânge în continuare că hotărârea nr. 4083/2014 și decizia ministerială prin care complexul rezidențial “Apollonio” a fost declarat un „lucru istoric” a constituit o interferență suplimentară cu dreptul ei de a se bucura pașnic de proprietatea ei. Hotărârile nr. 494/2013 și 4083/2014 ale Curții Supreme de Administrație și hotărârea ministerială prin care complexul rezidențial „Apollonio” a fost declarat un „luciu istoric” constituie o interferență cu bucuria pașnică a proprietății sale? Dacă da, interferența a fost compatibilă cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere, de asemenea, afirmațiile reclamantului că nu a putut să se bucure de proprietatea sa fie ca o parcelă de terenuri cu reședință existentă pe aceasta, având în vedere că aceaceasta a fost demolată, sau ca o parcelă de teren care urmează să fie utilizată în scopuri de construcție, după cum a intenționat inițial și a obținut permisul relevant pentru a face acest lucru?

Communicated on 4 July 2018

FIRST SECTION

Application no. 50417/13 Alexandra GRYPARI against Greece lodged on 1 August 2013

SUBJECT MATTER OF THE CASE

In 2003 the applicant bought a plot of land with various buildings on it, situated in the “Apollonio” residential complex in Porto Rafti, Attica. Following her request, in 2010 the competent authority issued a decision certifying that the buildings situated on her land were not classified as protected monuments and authorising their demolition. In 2011, after the applicant had proceeded with their demolition and had been granted authorisation to construct a building on the plot of land, a third-party, former owner and daughter of the architect who had designed the relevant buildings, lodged an application for annulment of the authorisation for demolition. The Supreme Administrative Court granted her request and annulled the relevant decision for lack of reasoning without referring the case back to the Administration (judgment no. 494/2013).

After the applicant had lodged her application with the Court, the building permit she had obtained was annulled by decision no. 4083/2014 of the Supreme Administrative Court, following an application for annulment lodged by the architect’s daughter. In addition, in July 2014 the “Apollonio” residential complex in its entirety was declared as a “historical place” by a ministerial decision pursuant to Law No. 3028/2002. The applicant complains under Article 1 of Protocol 1 to the Convention arguing that judgment no. 494/2013 of the Supreme Administrative Court resulted in her inability to enjoy her property either as a plot of land with existing residence on it, given that it has been demolished, or as a plot of land to be used for construction purposes.

She further complains that judgment no. 4083/2014 and the ministerial decision by which the “Apollonio” residential complex was declared a “historical place” constituted additional interference with her right to peacefully enjoy her property. QUESTIONS tO THE PARTIES Did judgments no. 494/2013 and 4083/2014 of the Supreme Administrative Court and the ministerial decision by which the “Apollonio” residential complex was declared a “historical place” amount to an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of her property? If so, was that interference compatible with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1, having regard also to the applicant’s allegations that she has been unable to enjoy her property either as a plot of land with existing residence on it, given that it has been demolished, or as a plot of land to be used for construction purposes, as she had initially intended and had obtained the relevant permit to do so?