SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 47731/16 Rodanthi SKOULAKI și alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 14 noiembrie 2017 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președintele, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători, și Renata Degener, adjunctă în cadrul secțiunii, având în vedere cererea formulată la 8 august 2016, După ce a făcut acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Lista părților reclamante figurează în anexă. Reclamanții sunt resortisanți greci și au fost reprezentați de dl E. Avgerinou-Falida, avocat în barou d . . Situația din speță Prima procedură Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 octombrie 2005 și 5 iunie 2006, reclamanții au sesizat Curtea Administrativă de Apel din Pireu cu privire la o acțiune în anulare a permisului de construcție nr. 304/2005 al agenției de planificare a municipalității din Glyfada și a actului de revizuire nr. 43/2006 al acesteia. La 15 aprilie 2008, Curtea Administrativă de Apel a adoptat ambele acțiuni și a emis o decizie prin care le-a respins (Decizia 730/2008). La 4 decembrie 2008, reclamanții au introdus o acțiune împotriva acestei decizii. La 10 februarie 2016, Consiliul de Stat a respins cererea reclamanților (Decizia nr. 445/2016). La 6 octombrie 2005 și 3 august 2006, reclamanții au sesizat Curtea Administrativă de Apel din Pireu împotriva permisului de construcție, precum și împotriva actului de revizuire. La 20 ianuarie 2006 (Decizia nr. 2/2006) și 23 noiembrie 2006 (Decizia nr. 171/2006), Curtea Administrativă de Apel a respins recursurile reclamanților. La 2 aprilie 2012, articolele 53-58 din legea menționată anterior introduc o nouă acțiune de despăgubire în vederea acordării unei satisfacții echitabile ca urmare a prelungirii nejustificate a unei proceduri administrative. Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie prezentată în termen de șase luni de la publicarea deciziei definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă. (...) GRIFS 10. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata primei proceduri și a interpretării și de aplicarea dreptului intern de către instanțele administrative. Reclamanții susțin că durata primei proceduri în litigiu a fost excesivă. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. 12. În ceea ce privește partea din procedură în fața Consiliului de Stat, Curtea constată că, așa cum reiese din dosar, decizia nr. 445/2016 a instanței respective a fost publicată la 10 februarie 2016, și anume după 2 aprilie 2012, data intrării în vigoare a Legii nr. 4055/2012, care introduce, printre altele, în beneficiul justițiabililor într-o procedură în fața instanțelor administrative, o nouă acțiune de despăgubire care urmează să fie exercitată în termen de șase luni de la publicarea unei decizii definitive a unui tribunal în fața căruia durata procedurii ar fi fost rezonabilă. În consecință, reclamanții puteau exercita acțiunea prevăzută de legea menționată pentru a se plânge de durata acestei părți a procedurii. În lumina jurisprudenței sale în cauza Techniki Olympiaki A.E., în special de considerațiile Curții cu privire la eficacitatea acțiunii de despăgubire în cauză (a se vedea Techniki Olympiaaki A.E. c. Grecia, n 40547/10, 1 octombrie 2013, § 58), Curtea concluzionează că reclamanții erau obligați prin art. 35 alineatul (1) din Convenția de a utiliza această acțiune. Pe de altă parte, Curtea constată că nu există circumstanțe excepționale care să îi scutească pe solicitanți de obligația de a epuiza această cale de acțiune internă nu a fost identificată în acest caz. 13. Prin urmare, în ceea ce privește partea respectivă a procedurii în fața Consiliului de Stat, părțile la convenție trebuie să fie respinse pentru a nu epuiza căile de atac interne în temeiul articolului 35 alineatele (1) și (4) din convenție. 14. În ceea ce privește partea din litigiu privind durata procedurii în fața Curții Administrative de Apel din Pireu, care a început la 6 octombrie 2005, cu sesizarea instanței respective și se încheie la 15 aprilie 2008, data publicării deciziei nr. 730/2008, Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri de recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre altele, Vassilios Athanasiou și alții, Grecia , n 50973/08, 21 decembrie 2010, § 26). 15. În sfârșit, perioada care trebuie luată în considerare pentru doi ani și șase luni pentru o instanță care, în sine, nu este rezonabilă (a se vedea, de asemenea, Kantas c. Grecia , (dec.), [comitet], n 47943/10, § 21-22, 26 noiembrie 2013, Karatza și Karamanoglou c. Grecia [comitet], n 65529/09, § 22, 30 aprilie 2015, Lada și alții c. Grecia , (dec.), [comitet], n 24610/12, § 16-17, 6 octombrie 2015, Andreadou și alții c. Grecia , (dec.), [comitet], n 40676/13, § 14-16, 25 aprilie 2017 și Minas c. Grecia , (dec.), [comitet], n 42524/14, § 18, 12 septembrie 2017).În plus, Curtea nu face obiectul unor perioade de inactivitate nejustificate sau al unor întârzieri nejustificate pe tot parcursul procedurii în litigiu care ar fi atribuite comportamentului autorităților interne. Având în vedere toate elementele colectate, Curtea consideră că, în speță, nu a depășit termenul rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. 16. Prin urmare, această parte a plângerii pentru neajunsuri evidente de fond, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. II. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 17. Reclamanții se plâng sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din convenție, invocând dispozițiile dreptului intern și jurisprudența instanțelor interne că instanțele administrative au comis erori de drept în procedurile încheiate în 2006 și cele finalizate în 2016. Presupunând chiar că obiecțiunile referitoare la procedurile încheiate în 2006 nu au fost întârziate, Curtea amintește că, în lipsa unei arbitrale, aceasta nu este competentă să înlocuiască propria interpretare a dreptului sau a faptelor și a probelor cu cele ale instanțelor interne. Într-adevăr, Comisia nu poate aprecia ea însăși elementele de fapt care au determinat o instanță națională să adopte o astfel de decizie mai degrabă decât o altă decizie, în caz contrar, aceasta s-ar numi judecător de a treia sau de a patra instanță și ar încălca limitele misiunii sale (a se vedea, printre multe altele, Melich și Beckc. Republica Cehă, 35450/04, § 48, 24 iulie 2008 19. În consecință, acest aspect este, de asemenea, vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatele (3) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 7 decembrie 2017. Renata Degener Kristina Pardalos Asistent Președinte Anexă Rodanthi SKOULAKI, născut în 1946, rezident în Ano Glyfada Maria SKOULAKI, născut în 1982, rezident în Ano Glyfada Konstantinos SKOULAKIS, născut în 1980, rezident în Ano Glyfada Nikolaos SKOULAKIS, născut în 1978, rezident în Ano Glyfada
Requête n
o
47731/16
Rodanthi SKOULAKI et autres
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 14 novembre 2017 en un comité composé de
:
Kristina Pardalos,
présidente,
Pauliine Koskelo,
Tim Eicke,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 8 août 2016,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La liste des parties requérantes figure en annexe. Les requérants sont des ressortissants grecs et ont été représentés par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
1.
La première procédure
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
3.
Les 6 octobre 2005 et 5 juin 2006, les requérants saisirent la cour administrative d’appel du Pirée d’un recours en annulation de la permis de construction n
o
304/2005 de l’agence de planification de municipalité de Glyfada et de l’acte de révision n
o
43/2006 de celle-ci.
4.
Le 15 avril 2008, la cour administrative d’appel joignit les deux recours et rendit une décision par laquelle elle les rejeta (décision
n
o
730/2008).
5.
Le 4 décembre 2008, les requérants interjetèrent appel contre cette décision.
6.
Le 10 février 2016, le Conseil d’État rejeta l’appel des requérants (décision n
o
445/2016).
2.
Les autres procédures
7.
Les 6 octobre 2005 et 3 août 2006, les requérants saisirent la cour administrative d’appel du Pirée des recours en suspension contre la permis de construction ainsi que contre l’acte de révision.
8.
Les 20 janvier 2006 (décision n
o
2/2006) et 23 novembre 2006 (décision n
o
171/2006), la cour administrative d’appel rejeta les recours des requérants.
B.
Le droit interne pertinent
9.
La loi n
o
4055/2012, intitulée « procès équitable et durée raisonnable
», est entrée en vigueur le 2 avril 2012. Les articles 53 à 58 de la loi précitée introduisent un nouveau recours indemnitaire visant à l’octroi d’une satisfaction équitable en raison de la prolongation injustifiée d’une procédure administrative. L’article 55 § 1 dispose
:
«
Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive. (...)
»
10.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée de la première procédure et de l’interprétation et l’application du droit interne par les juridictions administratives.
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION EN CE QUI CONCERNE LA DURÉE DE LA PREMIÈRE PROCÉDURE
11.
Les requérants allèguent que la durée de la première procédure litigieuse a été excessive. Ils invoquent l’article 6 § 1 de la Convention, dont les parties pertinentes en l’espèce sont ainsi libellées
:
Article 6
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
12.
En ce qui concerne la partie de la procédure devant le Conseil d’État, la Cour observe que, comme il ressort du dossier, la décision n
o
445/2016 de ladite juridiction a été publiée le 10 février 2016, à savoir après le 2
avril
2012, date de l’entrée en vigueur de la loi n
o
4055/2012, qui introduit, entre autres, au bénéfice des justiciables dans une procédure devant les juridictions administratives, un nouveau recours indemnitaire à exercer dans les six mois de la publication d’une décision définitive d’un tribunal devant lequel la durée de la procédure aurait été déraisonnable. Il s’ensuit que les requérants pouvaient exercer le recours prévu par ladite loi pour se plaindre de la durée de ladite partie de la procédure. À la lumière de sa jurisprudence dans l’affaire
Techniki Olympiaki A.E.
et notamment des considérations de la Cour sur l’effectivité du recours indemnitaire en cause (voir
Techniki Olympiaki A.E. c. Grèce
, n
o
40547/10, 1
er
octobre 2013, §
58), la Cour conclut que les requérants étaient tenus par l’article 35 § 1 de la Convention d’utiliser ce recours. Par ailleurs, elle note qu’aucune circonstance exceptionnelle de nature à dispenser les requérants de l’obligation d’épuiser cette voie de recours interne n’a été décelée en l’occurrence.
13.
Par conséquent, le grief des requérants sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention concernant ladite partie de la procédure devant le Conseil d’État doit être rejeté pour non-épuisement des voies de recours internes en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
14.
Quant à la partie du grief concernant la durée de la procédure devant la cour administrative d’appel du Pirée, qui a commencé le 6 octobre 2005, avec la saisine de ladite juridiction et s’est terminée le 15 avril 2008, date de publication de la décision n
o
730/2008, la Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement des requérants et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,
Vassilios Athanasiou et autres c. Grèce
, n
o
50973/08, 21 décembre 2010, § 26).
15.
En l’occurrence, la période à prendre en compte s’étale sur deux ans et six mois pour une instance ce qui, en soi, n’est pas déraisonnable (voir aussi,
Kantas c. Grèce
, (déc.), [comité], n
o
47943/10, §§ 21-22, 26
novembre 2013,
Karatza et Karamanoglou
c. Grèce [comité], n
o
66529/09, § 22, 30 avril 2015,
Lada et autres c. Grèce
, (déc.), [comité], n
o
24610/12, §§ 16-17, 6 octobre 2015,
Andreadou et autres c. Grèce
, (déc.), [comité], n
o
40676/13, §§ 14-16, 25 avril 2017, et
Minas c. Grèce
, (déc.), [comité], n
o
42524/14, § 18, 12 septembre 2017). En outre, la Cour ne relève pas de périodes d’inactivité ou de lenteur injustifiées tout au long de la procédure litigieuse qui seraient attribuées au comportement des autorités internes. Eu égard à l’ensemble des éléments recueillis, la Cour estime qu’en l’espèce il n’y a pas eu dépassement du «
délai raisonnable
» au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.
16.
Dès lors, il convient de rejeter cette partie du grief pour défaut manifeste de fondement, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
II.
17.
Les requérants se plaignent sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention en invoquant des dispositions du droit interne ainsi que de la jurisprudence des juridictions internes que les juridictions administratives ont commis des erreurs de droit dans les procédures terminées en 2006 et celle terminée en 2016.
18.
À supposer même que les griefs concernant les procédures terminées en 2006 n’aient pas été tardifs, la Cour rappelle que, en l’absence d’arbitraire, elle n’est pas compétente pour substituer sa propre interprétation du droit ou des faits et des preuves à celles des juridictions internes. Elle ne peut en effet apprécier elle-même les éléments de fait ayant conduit une juridiction nationale à adopter telle décision plutôt qu’une autre, sinon, elle s’érigerait en juge de troisième ou quatrième instance et elle méconnaîtrait les limites de sa mission (voir, parmi beaucoup d’autres,
Melich et Beck c. République tchèque,
n
o
35450/04, § 48, 24 juillet 2008).
19.
Il s’ensuit que ce grief est également manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 7 décembre 2017.
Renata Degener
Kristina Pardalos
Greffière adjointe
Présidente
annexe
Rodanthi SKOULAKI, née en 1946, résidant à Ano Glyfada
Maria SKOULAKI, née en 1982, résidant à Ano Glyfada
Konstantinos SKOULAKIS, né en 1980, résidant à Ano Glyfada
Nikolaos SKOULAKIS, né en 1978, résidant à Ano Glyfada