- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 septembrie 2016
- Stat pârât
- GRC
- Concluzia
- Inadmisibil
Karvelas și Pania împotriva Greciei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 66516/12 Nikolaos KARVELAS și Anastasia PANIA împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 13 septembrie 2016 într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Linos-Aleš Pejchal, judecători, și Renata Degener, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 28 septembrie 2012, După ce a deliberat, pronuna următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentelor, dl Nikolaos Karvelas și dl Anastasia Pania, sunt cetățeni greci născuți în 1951 și, respectiv, în 1970 și care își au reședința în Atena. Ei au sesizat Curtea la 28 septembrie 2012. Ei au fost reprezentai în fața Curii de către domnul V. Chirdaris, avocat în barou daêto.
Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 noiembrie 2008, reclamanții au fost arestați și acuzați de calomnie, amenințare, insultă, rebeliune, precum și în temeiul articolului 45 din Codul de circulație rutieră. La 13 noiembrie 2008, aceștia au fost retrimiși în instanță în conformitate cu procedura de înfățișare imediată în fața tribunalului corecțional din statul de drept unic. La data de 13 noiembrie 2008 a fost amânată la 15 noiembrie 2008, la cererea reclamanților. La 15 noiembrie 2008, tribunalul corecțional i-a judecat pe inculpații vinovați (judecarea nr. 118010/2008). La aceeași dată, reclamanții au răspuns la apel.
La 9 ianuarie 2012, reclamanții au fost citați să se prezinte în fața tribunalului corecțional al statului de judecată, care a stat în formațiune de trei judecători, în ședința din 28 martie 2012. La ultima dată, instanța menționată a retras cauza rolului, ca urmare a actului procurorului, în apropierea tribunalului corecțional din 23 martie 2012, care a pus capăt urmăririi penale împotriva reclamanților, deoarece infracțiunile pentru care au fost acuzate erau prescrise. GRIFS 10. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a procedurii în fața instanțelor penale. Invocând art. 13 din Convenție, aceștia se plâng de absența în dreptul intern a unei căi de atac efective în această privință.
Reclamanții susțin că durata procedurii în litigiu a fost excesivă. În plus, aceștia se plâng de existența unei instanțe interne competente pentru a cunoaște o plângere în această privință. Ei invocă articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, ale căror părți relevante sunt astfel formulate art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale.
12. Curtea consideră că, pe baza informațiilor furnizate, perioada care trebuie luată în considerare a început la 12 noiembrie 2008, data la care reclamanții au fost arestați și se încheie la 28 martie 2012, data la care tribunalul corecțional de rejudecare se afla în formațiune de trei judecători a retras cauza rolului. Prin urmare, procedura a durat trei ani și mai mult de patru luni pentru două instanțe judecătorești.
13. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Michelioudakis c. Grecia, n 54447/10, 3 aprilie 201214). În acest sens, Curtea consideră că întreaga procedură sa este extinsă pe o perioadă de trei ani și aproximativ patru luni, ceea ce, în sine, nu este rezonabil pentru două organisme (a se vedea Lada c. Grecia, [comitet], nr 24610/12, 6 octombrie 2015, § 17). În această privință, Curtea constată că, după publicarea hotărârii Tribunalului de corecție din data de ..., care se află în formațiune de judecător unic în termen de trei zile, Tribunalul de corecție din data de ..., care se află în formațiune de trei judecători și acționează în apel, a retras cauza rolului în termen de trei ani și mai mult de patru luni, din motive de prescripție.
Prin urmare, chiar dacă procedura în fața acestei din urmă instanțe nu este închisă în cel mai scurt timp, durata globală pentru cele două organisme, pe care cauza le-a cunoscut în speță, nu poate fi considerată incompatibilă cu cerințele articolului 6 alineatul (1) din convenție. Având în vedere toate elementele colectate, Curtea consideră că, în speță, nu a depășit termenul rezonabil de la art. 6 alineatul (1) din Convenție. 16. Prin urmare, este necesar să se respingă această interdicție pentru lipsa evidentă de temei, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție.
17. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 13 din convenție, Curtea amintește că această dispoziție a fost interpretată ca necesitând o acțiune în dreptul intern decât în cazul în care, în ceea ce privește obiecțiunile care ar putea fi considerate ca fiind reprobabile, conform Convenției (a se vedea, printre altele, Boyle și Rice c. Regatul Unit, 21 iunie 1988, § 52, seria A nr. 131, și Zorba c. Grecia [Comitetul], nr. 74676/10, 26 aprilie 2016, §24]. Având în vedere concluziile sale menționate anterior cu privire la hotărârea pronunțată în temeiul articolului 6 alineatul (1), Curtea consideră că instanțele judecătorești nu au niciun drept de apărare în temeiul articolului 13 din Convenție [a se vedea Passaris c. Grecia (dec.), nr. 5334/07 , 24 septembrie 2009]. 19. Prin urmare, acest aspect trebuie respins și ca fiind în mod vădit nefondat, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 octombrie 2016. Renata Degener Ledi Bianku Grefier Adjunct Președinte
PREMIÈRE SECTION
DÉCISION Requête n o 64516/12 Nikolaos KARVELAS et Anastasia PANIA contre la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 13 septembre 2016 en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Linos-Alexandre Sicilianos, Aleš Pejchal, juges, et de Renata Degener, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 28 septembre 2012, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
Les requérants, M. Nikolaos Karvelas et M me Anastasia Pania, sont des ressortissants grecs nés respectivement en 1951 et en 1970 et résidant à Athènes. Ils ont saisi la Cour le 28 septembre 2012. Ils ont été représentés devant la Cour par M e V. Chirdaris, avocat au barreau d’Athènes. A. Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Le 12 novembre 2008, les requérants furent arrêtés et accusés de diffamation, menace, insulte, rébellion, ainsi qu’au titre de l’article 45 de code de circulation routière.
Le 13 novembre 2008, ils furent renvoyés en jugement selon la procédure de comparution immédiate devant le tribunal correctionnel d’Athènes siégeant en formation de juge unique.
L’audience fixée initialement au 13 novembre 2008 fut reportée au 15 novembre 2008 à la demande des requérants.
Le 15 novembre 2008, le tribunal correctionnel jugea les accusés coupables (jugement n o 118010/2008). 7. À la même date, les requérants interjetèrent appel.
Le 9 janvier 2012, les requérants furent cités à comparaître devant le tribunal correctionnel d’Athènes siégeant en formation de trois juges, à l’audience du 28 mars 2012. 9. À cette dernière date, ledit tribunal retira l’affaire du rôle, suite à l’acte du procureur près le tribunal correctionnel en date du 23 mars 2012, qui mit fin aux poursuites pénales engagées contre les requérants, car les infractions pour lesquelles ils étaient poursuivis étaient prescrites. GRIEFS
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée excessive de la procédure devant les juridictions pénales. Invoquant l’article 13 de la Convention, ils se plaignent de l’absence en droit interne d’un recours effectif à cet égard. EN DROIT
Les requérants allèguent que la durée de la procédure litigieuse a été excessive. De plus, ils se plaignent de l’inexistence d’une quelconque juridiction interne compétente pour connaître d’une plainte à ce sujet. Ils invoquent les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, dont les parties pertinentes sont ainsi libellées : Article 6 § 1 « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle. » Article 13 « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles. »
La Cour considère, qu’au vu des informations fournies, la période à prendre en compte a débuté le 12 novembre 2008, date à laquelle les requérants furent arrêtés, et s’est terminée le 28 mars 2012, date à laquelle le tribunal correctionnel d’Athènes siégeant en formation de trois juges retira l’affaire du rôle. La procédure a donc duré trois ans et plus de quatre mois pour deux instances de juridiction.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d’autres, Michelioudakis c. Grèce , n o 54447/10 , 3 avril 2012 ).
En l’occurrence, la Cour considère que l’ensemble de la procédure s’est étendue sur trois ans et quatre mois environ ce qui, en soi, n’est pas déraisonnable pour deux instances (voir Lada c. Grèce , [comité], n o 24610/12, 6 octobre 2015, § 17). À cet égard, elle observe qu’après la publication de l’arrêt du tribunal correctionnel d’Athènes siégeant en formation de juge unique dans un délai particulièrement bref de trois jours, le tribunal correctionnel d’Athènes siégeant en formation de trois juges et statuant en appel retira l’affaire du rôle dans un délai de trois ans et plus de quatre mois, pour cause de prescription. Il s’ensuit, que même si la procédure devant cette dernière juridiction ne s’est pas déroulée dans les plus brefs délais, la durée globale pour les deux instances, que l’affaire a connues en l’espèce, ne saurait être considérée comme incompatible avec les exigences de l’article 6 § 1 de la Convention.
Eu égard à l’ensemble des éléments recueillis, la Cour estime qu’en l’espèce il n’y a pas eu dépassement du « délai raisonnable » au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.
Dès lors, il convient de rejeter ledit grief pour défaut manifeste de fondement, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Quant au grief tiré de l’article 13 de la Convention, la Cour rappelle que cette disposition a été interprétée comme n’exigeant un recours en droit interne que s’agissant de griefs pouvant passer pour « défendables » selon la Convention (voir, entre autres, Boyle et Rice c. Royaume-Uni , 21 juin 1988, § 52, série A no. 131, et Zorba c. Grèce [comité], n o 74676/10, 26 avril 2016, §24).
Compte tenu de ses conclusions précitées concernant le grief tiré de l’article 6 § 1, la Cour estime que les requérants n’ont aucun grief défendable au titre de l’article 13 de la Convention (voir Passaris c. Grèce (déc.), n o 5334/07 , 24 septembre 2009).
Il s’ensuit que ce grief doit aussi être rejeté comme manifestement mal fondé, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fait en français puis communiqué par écrit le 6 octobre 2016. Renata Degener Ledi Bianku Greffière adjointe Président