SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 40138/09 Athanasia KARAMBATSOU împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se întrunește la 27 martie 2012 într-un comitet compus din Anatoly Kovler, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Linos-Alex Alexandre Sicilianos, judecători, și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 8 iulie 2009, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamanta, dl Athanasia Karambatsou, este un resortisant grec, născut în 1957 și rezident la Atena. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul K. Delikostopoulos, avocat în barou da'éta. Guvernul grec ( În cazul în care o parte consideră că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, aceasta poate fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat. La 20 ianuarie 2003, M.S. a depus o plângere împotriva reclamantei. La 20 decembrie 2003, au fost inițiate acțiuni penale împotriva reclamantei pentru fraudă în mai multe acte. La 25 mai 2005, reclamanta a fost chemată în fața instanței de corecție din Atena. La 25 mai 2005, ea l-a sesizat pe procuror în apropierea instanței de judecată în recursul de recurs din mai 2005 împotriva citației. La 14 iunie 2005, procurorul l-a respins. La tribunalul de corecție din Atena, stabilit inițial la 21 septembrie 2005, a fost amânată la 1 La data respectivă, reclamanta a fost condamnată la 15 luni de închisoare pentru fraudă în mai multe acte (judecată nr. 36917/2006). La 9 iunie 2006, reclamanta a răspuns la apel. La data respectivă, instanța de apel a redus pedeapsa impusă la 10 luni de închisoare cu o suspendare de trei ani (hotărârea nr. 6587/2007). La 13 decembrie 2007, recurenta s-a ocupat de casare. La 13 ianuarie 2009, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată (hotărârea nr. 74/2009). Data punerii la dispoziție a acestei hotărâri nu reiese din dosar. GRIFS Invoch la art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurii. 10. Invocând art. 6 alineatele (1) și (2) din Convenție, reclamanta se plânge în special de administrarea probelor efectuate de instanțele penale și, în plus, se plânge că nu a avut acces la o instanță imparțială, precum și de încălcarea dreptului său la apărare. Prima cauză a recurentei se referă la durata procedurii care a început la 20 decembrie 2003 cu urmărirea penală împotriva sa și se încheie la 13 ianuarie 2009 cu hotărârea nr. 74/2009 a Curții de Casație și, prin urmare, a durat cinci ani și aproximativ o lună pentru trei grade de jurisdicție. 12. în termen rezonabil mai puțin de o lună, conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție. 13. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre multe altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDH 1999-II). 15. În primul rând, Curtea consideră că cauza nu prezenta dificultăți speciale și că reclamanta nu a lipsit de diligență în desfășurarea cauzei sale. Cu toate acestea, trebuie menționat în acest punct că recurenta a contribuit la continuarea procedurii cu cererea sa de amânare a procedurii în instanță în fața instanței de apel. 16. În al doilea rând, Curtea ia notă de faptul că întreaga procedură în litigiu este extinsă pe o perioadă de cinci ani și o lună în total, ceea ce, în sine, nu este rezonabil pentru trei grade de jurisdicție (a se vedea Zacharis c. Grecia (dec.), nr 32283/02, 14 decembrie 2004 și Axioglou și alții (dec.), nr 45145/06, 12 martie 2009 17. În sfârșit, Curtea nu face referire la nicio perioadă de inactivitate sau de întârzieri nejustificate care ar putea fi atribuită comportamentului autorităților judiciare, Curtea constată că procedura a durat aproximativ doi ani și cinci luni în primă instanță, un an și trei luni în apel și un an și aproximativ o lună în fața Curții de Casație. În plus, Comisia observă că ritmul procedurii în fața tuturor instanțelor a fost susținut și constată că reclamanta nu a prezentat niciun fapt și niciun argument care ar putea conduce la concluzia că durata procedurii în speță nu ar fi răspuns la cerința de termen rezonabil 18. În ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe echitatea procedurii, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, Curtea, în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale 20. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod clar greșit fondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în la . unanim, Declară cererea inadmisibilă. André Wampach Anatoly Kovler grefier adjunct
Requête n
o
40138/09
Athanasia KARAMBATSOU
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 27 mars 2012. en un comité composé de
:
Anatoly Kovler,
président,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
Linos-Alexandre Sicilianos,
juges,
et de André Wampach, greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 8 juillet 2009,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requérante, M
me
Athanasia Karambatsou, est une ressortissante grecque, née en 1957 et résidant à Athènes. Elle est représentée devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») est représenté par les délégués de son agent, M. I. Bakopoulos et M
me
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 20 janvier 2003, une plainte fut déposée par M.S. contre la requérante. Le 20 décembre 2003, des poursuites pénales furent engagées à l’encontre de la requérante pour fraude accomplie en plusieurs actes.
4.
Le 1
er
mars 2005, la requérante fut citée à comparaître devant le tribunal correctionnel d’Athènes. Le 25 mai 2005, elle saisit le procureur près la cour d’appel d’Athènes d’un recours contre la citation à comparaître. Le 14 juin 2005, le procureur le rejeta.
5.
L’audience devant le tribunal correctionnel d’Athènes, initialement fixée au 21 septembre 2005, fut ajournée au 1
er
juin 2006. A cette date, la requérante fut condamnée à quinze mois d’emprisonnement pour fraude accomplie en plusieurs actes (jugement n
o
36917/2006).
6.
Le 9 juin 2006, la requérante interjeta appel. L’audience devant la cour d’appel d’Athènes initialement fixée au 16 février 2007, fut ajournée à la demande de la requérante au 28 septembre 2007. A cette date, la cour d’appel réduisit la peine imposée à dix mois d’emprisonnement assortie d’un sursis à exécution pour trois ans (arrêt n
o
6587/2007).
7.
Le 13 décembre 2007, la requérante se pourvut en cassation.
8.
Le 13 janvier 2009, la Cour de cassation confirma l’arrêt attaqué (arrêt n
o
74/2009). La date de la mise au net de cet arrêt ne ressort pas du dossier.
9.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure.
10.
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 2 de la Convention, la requérante se plaint notamment de l’administration des preuves opérée par les juridictions pénales. Elle se plaint en outre qu’elle n’a pas eu accès à un tribunal impartial ainsi que d’une violation de ses droits de la défense.
11.
Le premier grief de la requérante porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 20 décembre 2003 avec les poursuites pénales engagées à son encontre et s’est terminée le 13 janvier 2009 avec l’arrêt n
o
74/2009 de la Cour de cassation. Elle a donc duré cinq ans et un mois environ pour trois degrés de juridiction.
12.
Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.
13.
Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
14.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d’autres,
Pélissier et Sassi c. France
[GC], n
o
15.
Tout d’abord, la Cour considère que l’affaire ne présentait pas de difficulté particulière et que la requérante n’a pas manqué de diligence dans la conduite de son affaire. Toutefois, il convient de relever sur ce point que la requérante a contribué au prolongement de la procédure avec sa demande d’ajournement de l’audience devant la cour d’appel.
16.
Ensuite, la Cour note que l’ensemble de la procédure s’est étendue sur
cinq ans et un mois en total, ce qui, en soi, n’est pas déraisonnable pour trois degrés de juridiction (voir,
Zacharis c.
Grèce
(déc.), n
o
32283/02, 14
décembre 2004 et
Axioglou et autres c.
Grèce
(déc.), n
o
45145/06, 12
mars 2009).
17.
Enfin, la Cour ne relève aucune périodes d’inactivité ou de lenteur injustifiées qui serait imputable au comportement des autorités judiciaires, La Cour note que la procédure a duré deux ans et cinq mois environ en première instance, un an et trois mois environ en appel et un an et un mois environ devant la Cour de cassation. De plus, elle observe que le rythme de la procédure devant toutes les instances était soutenu et constate que la requérante n’expose aucun fait ni argument pouvant mener à la conclusion qu’en l’espèce la durée de la procédure n’aurait pas répondu à l’exigence du «
délai raisonnable
».
18.
Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté comme manifestement mal fondé, en application de l’article
35
§§
3 et
4 de la Convention.
19.
En ce qui concerne les griefs tirés de l’équité de la procédure, compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, la Cour, dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
20.
Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
André Wampach
Anatoly Kovler
Greffier adjoint
Président