Bartnik împotriva Belgiei

Comunicat la 9 iulie 2018 a doua secțiune Cerere nr. 27915/18 Sebastian BARTNIK împotriva Belgiei, introdusă la 6 iunie 2018 CU PRIVIRE LA PORTOFOLIUL DE LIMITARE Cererea se referă la relele tratamente pe care reclamantul a declarat că le-a suferit din partea a doi ofițeri de poliție în timpul arestării și al custodiei sale în noaptea de 13-14 octombrie 2011. Cei doi polițiști au fost achitați de instanțele interne, în special pentru motivul că reclamantul (reclamantul) pe care se bazează sarcina probei în acest domeniu nu a demonstrat că leziunile constatate în certificatul medical stabilit la câteva ore după eliberarea sa au fost cauzate în timpul detenției sale și că prezumția de nevinovăție de care trebuiau să beneficieze cei doi polițiști comandau de îndată ce au fost achitați.

Recurentul invocă o încălcare a articolului 3 din convenție, în cadrul componentelor sale materiale și procedurale. În această ultimă privință, el se plânge în special de lipsa de seriozitate cu care a fost instruită plângerea sa și de perioada de timp scursă între plângerea sa și audierea celor doi ofițeri de poliție. a constituit un tratament inuman sau degradant interzis prin art. 3 din Convenția Bouyid c. Belgia [GC], nr 23380/09, § 90 și 100 108, CEDH 2015) A existat în acest caz o anchetă efectivă și independentă care să asigure aplicarea efectivă a legilor care interzic tratamentele inumane sau degradante Mocanu și altele [GC], n 10865/09, 45886/07 și 32431/08, §§ 316 326, CEDO 2014 (extracturi), și Bouyid, citată anterior, §§ 114-123)?

În special, ancheta a fost suficient de aprofundată și a fost efectuată cu celeritatea și diligența necesare

Communiquée le 9 juillet 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 27915/18 Sébastien BARTNIK contre la Belgique introduite le 6 juin 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les mauvais traitements que le requérant allègue avoir subis de la part de deux agents de police au cours de son arrestation et de sa garde-à-vue dans la nuit du 13 au 14 octobre 2011. Les deux policiers furent acquittés par les juridictions internes notamment au motif que le requérant – sur lequel reposait la charge de la preuve en la matière – n’avait pas démontré que les lésions constatées dans le certificat médical établi quelques heures après sa libération avaient été causées pendant sa détention, et que la présomption d’innocence dont devaient bénéficier les deux policiers commandait dès lors qu’ils soient acquittés. Le requérant invoque une violation de l’article 3 de la Convention, dans ses volets matériel et procédural.

Sur ce dernier point, il se plaint en particulier du manque de sérieux avec lequel sa plainte a été instruite et du laps de temps s’étant écoulé entre sa plainte et l’audition des deux policiers.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le traitement subi par le requérant la nuit du 13 au 14 octobre 2011 a ‑ t-il constitué un traitement inhumain ou dégradant prohibé par l’article 3 de la Convention ( Bouyid c. Belgique [GC], n o 23380/09, §§ 81 ‑ 90 et 100 ‑ 108, CEDH 2015) ? 2. Y a-t-il eu en l’espèce une enquête effective et indépendante propre à assurer l’application effective des lois qui interdisent les traitements inhumains ou dégradants ( Mocanu et autres c. Roumanie [GC], n os 10865/09, 45886/07 et 32431/08, §§ 316 ‑ 326, CEDH 2014 (extraits), et Bouyid , précité, §§ 114-123) ? En particulier, l’enquête a-t-elle été suffisamment approfondie et a-t-elle été menée avec la célérité et la diligence requises ?