MERMER c. TURQUIE

Publicat pe 10 mai 2021 A DOUA SECȚIUNE Cerere n 40692/20 Hüseyin MERER împotriva Turciei introdusă la 2 septembrie 2020 comunicată la 20 aprilie 2021 Instanța se referă la excluderea reclamantului din sala de judecată, transferul acestuia într-o celulă situată la subsolul instanței, utilizarea constrângerii jandarmilor față de acesta și insuficiența anchetei penale desfășurate cu privire la acuzațiile de maltratate. Reclamantul invocă articolele 3 și 6 din convenție. Având în vedere formularea și substanța obiecțiunilor prezentate de reclamant (Radomilja și alții c. Croația [GC], n 37685/10 și 22768/12, § 126, 20 martie 2018), Curtea le va examina numai din perspectiva articolului 3 din Convenție. Întrebări cu privire la părți Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante În special, având în vedere raportul medical întocmit la 18 septembrie 2017 de către casa de detenție Ankara ( Electrolux Ankara 1 nolu L Tipi Ceza maiz Kurumu A fost ancheta efectuată de procurorul Republicii Competente o explicație plauzibilă, și anume faptul că tratamentul în mod explicit nu a fost strict necesar pentru comportamentul reclamantului, indiferent de impactul pe care acest lucru l-a avut asupra acestuia, în plus față de cea a Belgiei [GC], nr 23380/09, § 101, CEDH 2015, Ghedir și alții, § 123, n 20579/12, 16 iulie 2015, Kaçiu și Kotorri Albania, nr 33192/07 și 33194/07, § 96, 25 iunie 2013 și Mete și alții c. Turcia, n 294/08, § 106, 4 octombrie 2011), în sensul articolului 3 din convenție, având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 131, CEDH 2000-IV, și Bouyid c. Belgia [GC], n 23380/09, § 114-123, CEDH 2015), ancheta efectuată de autoritățile interne competente a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție

Publié le 10 mai 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

40692/20

Hüseyin MERMER

contre la Turquie

introduite le 2 septembre 2020

communiquée le 20 avril 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’exclusion du requérant de la salle d’audience, son transfert dans une cellule située au sous-sol du tribunal, l’utilisation de la contrainte par les gendarmes à son égard ainsi que l’insuffisance de l’enquête pénale menée au sujet des allégations de mauvais traitements.

Le requérant invoque les articles 3 et 6 de la Convention.

Eu égard à la formulation et à la substance des griefs présentés par le requérant (

Radomilja et autres c. Croatie

[GC], n

os

37685/10 et

22768/12, §

126, 20 mars 2018), la Cour examinera ceux-ci uniquement sous l’angle de l’article 3 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article

3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants

?

2.

En particulier, à la lumière du rapport médical établi le 18 septembre 2017 par la maison d’arrêt d’Ankara («

Ankara 1 nolu L Tipi Ceza İnfaz Kurumu

»), l’enquête menée par le procureur de la République compétent a-t-elle donnée une explication plausible, c’est-à-dire que le traitement dénoncé n’était pas rendu strictement nécessaire par le comportement du requérant, quel que soit l’impact que cela a eu par ailleurs sur l’intéressé (

Bouyid c. Belgique

[GC], n

o

23380/09, § 101, CEDH 2015,

Ghedir et autres c. France

, § 123, n

o

20579/12, 16 juillet 2015,

Kaçiu et Kotorri

c.

Albanie

, n

os

33192/07 et 33194/07, § 96, 25 juin 2013, et

Mete et autres c.

Turquie

, n

o

294/08, § 106, 4 octobre 2011), au sens de l’article 3 de la Convention

?

3.

Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (

Labita c. Italie

[GC], n

o

26772/95, § 131, CEDH 2000-IV, et

Bouyid c. Belgique

[GC], n

o

23380/09, §§ 114-123, CEDH 2015), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes compétentes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention

?