CASE OF ALTUN AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 9 - Freedom of thought, conscience and religion (Article 9-1 - Manifest religion or belief)
CASE OF ALTUN AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2018)
Reclamanții s-au născut în 1964, 1957 și, respectiv, 1947. Primul şi al treilea reclamant locuiesc în Ankara. Al doilea reclamant a părăsit Turcia ulterioară condamnării sale penale care dau naștere prezentei cereri. La 21 august 2006, reclamanții au participat la o ceremonie religioasa (mevlüt) la sediul filialei districtului Altındağ al Partidului pentru o societate democratică (Demokratik Toplum Partisi – „DTP”) la Ankara, la care au plătit tribut trei membri ai PKK, o organizație armată ilegală, care a fost ucisă de forțele de securitate. Unul dintre decedaţii a fost primul nepot al reclamantului. Al doilea reclamant a fost șeful filialei Ankara a DTP în momentul respectiv. Al treilea reclamant a fost membru al DTP și prieten al primului reclamant. La 23 noiembrie 2007, procurorul public Ankara a depus un proiect de pronunțare în fața Curții din Ankara Assize, acuzând reclamanții și o serie de alte persoane cu difuzare de propagandă în favoarea PKK, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713), din cauza participării lor la ceremonia din 21 august 2006. Potrivit acuzării, în timpul ceremoniei fotografii ale decedatului și al steagului PKK au fost afișate la loc și a fost prezentat un film despre viața decedatului. În plus, al doilea reclamant, şeful ramului Ankara al DTP - ului, a făcut următoarea declaraţie: „Ne continuă temerile şi îngrijorările. Oamenii sunt încă ucişi. Într-un astfel de context, am dori ca acest mevlüt să fie un moment de pace și fraternitate.” 8. La 24 septembrie 2008, Curtea Ankara Assize a condamnat reclamanții de difuzare a propagandei în favoarea PKK și le-a condamnat la zece luni de închisoare fiecare. În hotărârea sa, Curtea Assize a remarcat, în primul rând, că persoanele în care s-a ținut în memoria ceremoniei erau membri ai unei organizații teroriste și că au fost uciși de forțele de securitate în timpul unei operații împotriva acestei organizații. De asemenea, a considerat că alegerea locului pentru ceremonie – sediul unui partid politic – și faptul că steagul PKK a fost răspândit pe tabelele și fotografiile membrilor organizației au fost afișate, au contribuit la îndoieli serioase cu privire la afirmațiile reclamanților că au participat la ceremonie în respectarea sarcinilor lor religioase. Curtea a considerat că reclamanții au comis infracțiunile de diseminare a propagandei, având în vedere că au împărtășit sentimentele de doliu și tristețe pentru decedații care au fost implicați în terorism. Acesta a considerat, de asemenea, că locul în care s-a desfășurat ceremonia s-a transformat într-un loc de propagandă în favoarea PKK. În urma unui recurs depus de reclamanții, condamnarea lor a fost susținută de o decizie finală a Curții de Casație la 8 martie 2010. 10. Primul şi al treilea reclamant au fost condamnaţi la închisoare.