CASE OF S.M. v. CROATIA

RESPONDENT

HRV

HOTĂRÂRE

19.07.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 4 - Prohibition of slavery and forced labour (Article 4 - Positive obligations;Effective investigation;Article 4-1 - Trafficking in human beings) (Procedural aspect);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF S.M. v. CROATIA (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1990 și trăiește în Z. Datorită problemelor din familia ei, între 2000 şi 2004 a trăit cu o familie de adoptivi. Apoi s - a mutat într - o casă publică pentru copii şi tineri, unde a rămas până a terminat formarea profesională ca chelner. La 27 septembrie 2012, reclamantul a depus o plângere penală la Z. poliţia împotriva unui anumit T.M., un fost poliţist, susţinând că în perioada între vara 2011 şi septembrie a anului în care el a forţat-o fizic şi psihologic să se prostitue. El i-a dat un telefon mobil astfel încât clienții să poată contacta ea și a condus-o să întâlnească clienți în diferite locuri. De asemenea, el a forţat-o să ofere servicii sexuale în apartamentul unde locuiau împreună. În întreaga perioadă a fost sub controlul T.M. Când ea a refuzat să ofere servicii sexuale altor oameni, el a pedepsit-o fizic. După ce l-a părăsit, el a ameninţat-o şi familia ei şi a încercat să o contacteze printr-un site social-reţele. Înregistrarea penală a T.M. a arătat că în 2005 a fost condamnat pentru infracțiunile penale de pandering și viol și condamnat la șase ani de închisoare și șase luni de închisoare. El a fost eliberat din închisoare cu concediu condițional în mai 2009 și concediul condițional a expirat în iunie 2010. Z. Biroul Procurorului de Stat a deschis o anchetă cu privire la T.M. La 10 octombrie 2012, în urma unui ordin de către Z. Curtea județului, poliția a efectuat o căutare și confiscare a sediilor T.M., unde au găsit, printre altele, mai multe bucăți de puști automate, o serie de telefoane mobile și prezervative. La 16 octombrie 2012, reclamantul și-a dat dovezi autorităților judecătorești. Ea a spus că T.M. a contactat-o în primul rând la începutul anului 2011 prin intermediul unui site social-rețea și că el a cunoscut deja mama ei și s-a prezentat ca un prieten al părinților ei. Ea a întâlnit T.M. în diferite ocazii în cafenea şi ea l-a rugat să o ajute să găsească un loc de muncă. T.M. i-a spus că ar putea găsi o slujbă pentru ea ca chelneriţă sau ca asistent la magazin. Într-o zi la începutul lunii iulie 2011 i-a spus că o va duce la unul dintre prietenii săi care o vor ajuta să găsească un loc de muncă. Când au ajuns la casa acelui om T.M. i-a spus reclamantului să meargă într-o cameră cu el. Omul a spus apoi reclamantului că se aşteptase la servicii sexuale de la ea. Reclamantul a spus că nu a vrut s-o facă. Omul acela i-a spus, de asemenea, că a răspuns la o reclamă pe Internet sub numele de Smokvica (“chip mic”) și că T.M. I-a spus că T.M. şi soţul şi soţia care făcuseu astfel de lucruri împreună.” T.M., care ascultase în afara camerei, a fost furtunată în cameră și a început să strige la ea și s-o pălmuiască și apoi i-a spus că ea a fost acolo cu un scop, că ea nu ar fi trebuit să se comporte așa. Omul i-a dat în secret 400 de kune croate (HRK); când i-a spus lui T.M. despre asta, a luat banii de la ea. În acel moment, ea încă locuia cu prietena ei K.Č. care nu aveau cunoștință despre evenimentele în cauză. T.M. i - a contactat din nou şi i - a spus că trebuie să vorbească despre ce s - a întâmplat. Ea a fost de acord să se întâlnească cu el, dar ei nu au discutat despre ce s-a întâmplat. Câteva zile mai târziu T.M. i-a dat un telefon mobil astfel încât clientii care caută servicii sexuale să o poată contacta. T.M. a spus, de asemenea, reclamantului că a trebuit să-și dea descrierea fizică oamenilor care o vor contacta și îi vor acuza 400 de HRK pentru o jumătate de oră de servicii sexuale sau 600 de HRK pentru o oră, și că a trebuit să dea jumătate din acei bani T.M. Reclamantul a declarat, de asemenea, că ea a fost achiziționată la toate acestea pentru că ea a fost speriat de T.M. şi că a ameninţat că îi spunea tuturor părinţilor ei. La zece zile după acel T.M. închiriase un apartament, unde reclamantul și T.M. a trăit apoi împreună. Ea a furnizat servicii sexuale în acel apartament și în cinci până la șase ocazii T.M. a condus-o la clienţi. În perioada în cauză avea aproximativ 30 de clienţi. De la T.M. a locuit în acelaşi apartament cu ea, el a controlat tot ce făcea ea. Când ea a refuzat să aibă relații sexuale cu el sau când el a fost nemulțumit cu modul în care ea a dat servicii sexuale clienților, T.M. A bătut-o. El a bătut-o în fiecare două zile. Întrebată de ce nu a contactat poliţia mai devreme, reclamantul a răspuns că se temea de M.T. Odată, când a ieşit din apartament şi a părăsit cheia, reclamantul i-a chemat prietenul M.I., care ştia că reclamantul furnizează servicii sexuale oamenilor pentru bani. Reclamantul l-a întrebat pe M.I. Pentru a o ajuta să evadeze. După ce prietenul M.I., T., a sosit cu taxi, l - a ajutat pe reclamant să-şi colecteze lucrurile şi s - a dus - o acasă la M.I. Ea a stat cu M.I. timp de aproximativ zece zile. Reclamantul a declarat, de asemenea, că T.M. i-a spus că a avut înainte o prietenă, A., pe care a “tratat-o în același mod” și mai târziu i-a spus că după ea, reclamantul, a avut o altă prietenă pe care a „a ajutat-o”. T.M. i-a spus reclamantului că a filmat acele prietene şi le-a pedepsit când au fost „insolente”. 10. La 6 noiembrie 2012 M.I. i-a dat dovezi autorităţilor judecătorilor. A spus că nu s-a întâlnit niciodată cu T.M. Dar că reclamantul a fost prietena ei și ea a cunoscut-o de câțiva ani. Ultimul contact al M.I. cu reclamantului, înainte ca reclamantul să vină la apartamentul ei, a fost cu aproximativ opt sau nouă luni înainte. M.I. Știse deja la sfârșitul anului 2010, începutul anului 2011, că reclamantul furnizează servicii sexuale pentru bani, deoarece reclamantul i-a spus acest lucru. La sfârșitul verii 2011 reclamantul a venit brusc la casa ei cu o pungă care conține lucrurile ei. M.I. învățase apoi că reclamantul a fost de acord cu mama lui M.I. să vină să rămână cu ei, dar nu știa nici un detaliu deoarece ea (M.I.) nu a fost în relații foarte bune cu mama ei. Reclamantul i-a spus despre T.M., de la care ea a scăpat pentru că nu mai dorea să fie implicată în prostituţie „pentru el”. Înainte ca reclamantul să vină la apartamentul ei M.I. nu ştia unde sau pentru care reclamantul „a făcut-o”. Numai atunci avea M.I. a învățat că reclamantul “a fost făcând-o pentru T.M.”. Reclamantul era foarte îngrozit şi speriat. I-a spus lui M.I. că T.M. au bătut-o în mod repetat; a urmărit-o printr-o încuietoare de cheie atunci când ea furniza servicii sexuale clienților și, după aceea, a bătut-o pentru că „nu a fost într-o poziție de care a aprobat”. M.I. De asemenea, a declarat că, în înțelegerea ei, reclamantul a acordat voluntar servicii sexuale pentru că avea nevoie de bani. Reclamantul i-a spus că a avut un acord cu T.M. să lucreze pentru el și pentru a împărtăși banii, că ea avea un telefon mobil pentru clienții să o sune și că a existat o mică anunță prin care a fost contactată pentru întâlniri de către clienți. Reclamantul a spus că T.M. i-a dat telefonul mobil și a plasat publicitatea. M.I. De asemenea, a spus că nu-şi aminteşte dacă reclamantul i-ar fi spus că s-a opus MT. Este adevărat că reclamantul a afirmat că nu a vrut să "o facă", ci în înţelegerea M.I. care a însemnat mai degrabă că reclamantul a fost "o face" pentru că nu avea alte mijloace de a câștiga bani. Reclamantul i-a spus, de asemenea, că T.M. s-o pălmusese din motive foarte minore pe care nu le aşteptase. Când ea a refuzat relaţiile sexuale cu el T.M. ar fi bătut-o şi reclamantul nu ar fi ştiut ce l-ar face să explodeze din nou. T.M. a spus, de asemenea, reclamantului că a avut o altă prietenă care a lucrat pentru el și pe care a bătut și el. Reclamantul i-a spus lui M.I. că ea a folosit oportunitatea de a fugi de la T.M. când a ieşit din apartamentul unde locuiseră. Prietenul lui M.I., T.R., i - a spus că a vorbit cu reclamantul, dar nu a dat detalii. M.I. S-a despărţit cu el o săptămână după asta, dar avea totuşi adresa lui. M.I. De asemenea, a spus că reclamantul a stat cu ea și mama ei de câteva luni și că T.M. a continuat să contacteze reclamantul printr-un site social-rețea și a amenințat-o, precum și mama ei. El a trimis, de asemenea, mesaje, spunând că o iubea şi o cerea să se întoarcă la el. 11. La 6 noiembrie 2012 Z. Biroul Procurorului de Stat a inculpat T.M. în Z. Curtea penală acuzată de obligarea altuia la prostituție, ca infracțiune agravată a organizării prostituției în temeiul articolului 195 din Codul Penal. 12. La 21 decembrie 2012, reclamantul a primit oficial statutul de victimă a traficului de persoane de către Biroul pentru Drepturile Omului și Minorității Guvernului Croației (Vlada Republike Hrvatske, Ured za ljudska prava i prava nacionalnih manjina). În aceeași zi, poliția a contactat Crucea Roșie croată și angajații săi au informat reclamantul cu privire la drepturile ei (acomodare, control medical, sprijin psihosocial, asistență juridică și sprijin material). Reclamantul le-a spus că ea nu era interesată de dreptul la o cazare sigură de când locuia cu mama şi sora ei. Potrivit Guvernului, reclamantul a contactat Crucea Roșie croată în douăsprezece ocazii între 17 ianuarie 2013 și 24 aprilie 2015. Ea a primit sprijin psihosocial prin consiliere individuală și sprijin material. Crucea Roșie croată a organizat, de asemenea, consiliere individuală pentru reclamant cu un psiholog în Centrul de Terapie Cognitivă-Behaviourală. În plus, reclamantul a primit asistență juridică de către o organizație neguvernamentală, R. Centrul, în cadrul schemei de asistență juridică susținută de stat. 13. Convocația a servit reclamantului a conținut informații detaliate cu privire la drepturile ei ca victimă, cum ar fi sprijin psihologic și practic și posibilitatea de a contacta Departamentul de Organizare și Suport pentru Martorii și Victimele din Z. Tribunalul Penal Municipal. Detaliile de contact ale Departamentului respectiv au fost furnizate de asemenea. 14. În cadrul audierii de la 13 ianuarie și 15 februarie 2013 T.M. i-a dat dovezile. El a negat că a forțat reclamantul în prostituție. El a confirmat că a contactat reclamantul printr-un site de rețea socială pentru că a recunoscut numele ei de când îi cunoştea părinţii. El ştia, de asemenea, că mama reclamantului era prostituată. T.M. și reclamantul a început să se vadă și reclamantul i-a spus că nu avea bani și avea nevoie de o slujbă și că avea nişte datorii. Reclamantul i-a spus, de asemenea, că înainte a dat servicii sexuale pentru bani și a păstrat numărul de telefon al clienților ei și l-a întrebat dacă ar putea lua-o uneori la acei clienți, ceea ce a făcut. El a confirmat că a avut o relație cu reclamantul în acel timp. Cu toate acestea, el nu a locuit cu ea în apartamentul pe care ea l-a închiriat, dar uneori a petrecut o noapte acolo. Avea cheile acelui apartament şi reclamantul avea şi ei şi ea era liberă să vină şi să meargă cum i-a plăcut. El a fost, de asemenea, în apartament în unele din ocaziile în care reclamantul a acordat servicii sexuale acolo. El ştia că reclamantul a acuzat 400 de HRK pentru o jumătate de oră şi 600 de HRK pentru o oră întreagă, dar aceste preţuri au fost stabilite de ea şi nu de el. La început i-a împrumutat nişte bani şi din suma pe care o cumpărase un telefon mobil pe care clienţii o puteau contacta. Mai târziu, ea a returnat banii pe care i-a împrumutat de la el. De asemenea, i-a dat nişte bani, chiar dacă el a fost reţinut să-l ia, dar ea a insistat să-i spună că a fost pentru benzină. Cu toate acestea, cel mai mare parte a fost el care a dat bani reclamantului pentru că ea se plângea în mod constant că ea nu avea bani. A recunoscut că l-a lovit pe reclamant când s-au certat despre refuzul ei de a lucra într-o brutărie. El a spus, de asemenea, că i-a găsit o slujbă într-un restaurant, dar că după ce i-a spus despre asta, ea a dispărut. 15. Atât reclamantul, cât şi M.I. au prezentat dovezile lor la o audiere care s-a desfășurat la 29 ianuarie 2013. Un avocat a fost furnizat reclamantului de către R. Centru. Înainte de a-şi da dovezi, reclamantul a spus instanţei de judecată că se temea de acuzată. Acuzatul a fost apoi eliminat din sala de judecată și reclamantul a furnizat dovezi în absența sa. 16. Procesul-verbal al acestei audieri indică faptul că reclamantul a repetat declarația dată la 16 octombrie 2012 (a se vedea punctul 9 de mai sus) și a declarat, de asemenea, că T.M. i-a spus că a fost fost fost poliţist şi împreună cu tatăl ei în război. Tatăl ei a confirmat asta şi a spus că T.M. a fost „o persoană bună”. Mama ei pe cealaltă i-a spus că nu era o persoană de încredere. După prima dată T.M. a condus-o să ofere servicii sexuale unui alt bărbat, ea stătea în scaunul din spate al maşinii sale. T.M. a fost foarte supărată şi a supărat-o şi într-un moment el a oprit maşina şi a pălmuit-o. Ea a ieşit din maşină, încercând să fugă, dar el a prins-o şi a dus-o înapoi la maşină. Ea a fost de acord să se întâlnească cu el a doua zi pentru că el i-a spus că vor discuta ce s-a întâmplat, dar ei nu au avut. Ea se temea de el și din acest motiv a fost de acord să ofere servicii sexuale altor oameni și, de asemenea, pentru că el a amenințat-o că el va „spune tuturor” părinților ei și că el va „trage mama ei în închisoare”. T.M. au găsit apartamentul de închiriat, dar reclamantul a semnat contractul şi a plătit chiria pentru apartament. Nu avea cheile de la apartamentul ăla. Chiar dacă în trei până la patru ocazii i-a permis să lase apartamentul în pace să meargă la un magazin din apropiere, ea nu îndrăznea să fugă din cauza T.M. Urmase unde mergea de la balcon şi era speriată de el. El a stabilit câteva reguli pentru ea: ea a fost interzis să vorbească cu clienții; clienții nu au fost capabili să o atingă; și ea a fost autorizată să ofere servicii sexuale doar în modul ordonat de T.M. Când ea a refuzat să aibă relații sexuale cu el sau când el a fost nemulțumit cu modul în care ea a dat servicii sexuale clienților, T.M. A bătut-o. Întrebată din nou de ce nu a contactat poliţia mai devreme, reclamantul a declarat că T.M. i-ar fi spus că el a avut „conexiune” la poliție și că el va învăța foarte curând dacă ea a raportat „ceva”. Întrebată de ce nu a încercat să fugă când T.M. a condus-o la clienții reclamantul a spus că ea a fost sigur că T.M. ar fi găsit-o și că ea a fost permis să stea cu clienții timp de exact douăzeci și nouă minute. Când reclamantul i-a chemat prietenul M.I., care ştia că reclamantul furnizează servicii sexuale oamenilor pentru bani, reclamantul l-a întrebat pe M.I. Pentru a o ajuta să evadeze. De asemenea, a vorbit cu mama lui M.I.. T.M. au continuat să o contacteze printr-un site social-rețea, la început trimiterea mesajelor ei de dragoste și apoi amenințarea să le spună tuturor părinților ei. Apoi T.M. au trimis o scrisoare autorităților, acuzând mama reclamantului că a neglijat sora mai mică a reclamantului. Mama ei a fost invitată să vină la o secţie de poliţie în acest cont. Reclamantul a decis apoi să contacteze poliția. Reclamantul a explicat, de asemenea, că ea a fost foarte frică de T.M., că ea se temea pentru viața ei pentru că el a amenințat să "bătănească-o până la moarte". T.M. au amenințat-o, de asemenea, publicând fotografii goale ale ei. Ea a fost de acord să fie fotografiat pentru că ea a fost speriat de el. T.M. i-ar fi spus, de asemenea, că în calitate de fost polițist el a cunoscut o mulțime de polițiști și dacă ea ar fi raportat el ar fi făcut povești despre ea. Mai târziu a învăţat de la mama ei că T.M. și mama ei a trăit împreună de o vreme și că fosta prietenă a T.M. l-a raportat la poliţie pentru că a forţat-o să ofere servicii sexuale altor oameni. 17. M.I. a repetat declarația dată înaintea autorităților judiciare (a se vedea punctul 10 de mai sus). 18. La 15 februarie 2013 Z. Curtea Penală a absolvit T.M. din cauza faptului că, deși s-a stabilit că a organizat un inel de prostituție în care a recrutat reclamantul, nu s-a stabilit că a forțat-o să se prostitue. Cu toate acestea, el a fost inculpat doar pentru forma agravată a infracțiunii în cauză și, prin urmare, el nu a putut fi condamnat pentru forma de bază de organizare a prostituției. În constatarea acestui fapt, instanța de judecată a remarcat în special că aceasta nu ar putea da suficientă importanță mărturiei reclamantului, deoarece declarația ei era incoerentă, nu a fost sigură și că s-a oprit și a ezitat atunci când a vorbit. În același timp, având în vedere că nu existau alte dovezi concludente, aceasta a aplicat principiul dubio pro reo și a achitat T.M. Partea relevantă a hotărârii de primă instanţă menţionează: „Pe baza dovezilor furnizate de acuzatul şi de victima în aceste proceduri penale s-au stabilit următoarele fapte: că acuzatul şi victima s-au întâlnit prin intermediul reţelei sociale Facebook când acuzatul a contactat victima; ... că acuzatul a dat un telefon mobil victimei astfel încât ea să poată fi contactată de clienții cu care a discutat furnizarea de servicii sexuale; că victima într-adevăr a furnizat servicii sexuale în apartamentul în care a locuit cu acuzatul; că în cinci sau șase ocazii acuzate a condus victima la adresele clienților în care a furnizat servicii sexuale; că victima a acuzat pentru furnizarea de servicii sexuale a sumei de 400 HRK timp de jumătate de oră și suma de 600 HRK timp de o oră ... 19. Oficiul Procurorului de Stat a apelat împotriva acestei decizii, susținând că instanța de primă instanță a eșuat în concluziile sale de fapt cu privire la acuzațiile împotriva MT. atunci când nu a acceptat mărturia reclamantului. 20. La 21 ianuarie 2014 Z. Curtea județului a respins apelul Biroului Procurorului de Stat și a susținut hotărârea de primă instanță, susținând raționamentul său, precum și faptele stabilite de instanța de judecată. Această decizie a fost transmisă reclamantului la 28 februarie 2014. 21. La 31 martie 2014, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske), plângând de modul în care mecanismele de drept penal au fost aplicate în cazul ei. Ea se bazează pe articolele 14, 23, 29 și 35 din Constituție (a se vedea mai jos alineatul 23) și pe articolele 3, 6, 8 și 14 din Convenție. În special, ea a susținut că autoritățile naționale nu au investigat în mod corespunzător și au abordat elementul de forță. De asemenea, datorită eșecului autorităților de reclasificare a infracțiunii, T.M. nu au fost condamnate pentru nicio infracțiune, în detrimentul reclamantului. Ea a subliniat, de asemenea, faptul că nu a fost furnizată nici un ajutor psihologic sau asistență în timpul audierii în instanță pentru a ajuta la face față fricii și presiunilor pe care le simțea din partea MT. în timp ce depun mărturie, ceea ce a determinat ca mărturia ei să fie considerată incoerentă de către instanța de judecată. Reclamantul a susținut, de asemenea, că autoritățile nu pot asigura respectarea efectivă a vieții sale private, în special prin evaluarea inadecvată a tuturor circumstanțelor relevante în care a fost recrutată în ringul prostituției din T.M. 22. La 10 iunie 2014, Curtea Constituțională a declarat că plângerea constituțională a reclamantului este inadmisibilă din cauza faptului că reclamantul nu a avut dreptul de a introduce o plângere constituțională cu privire la procedura penală împotriva MT. din moment ce aceste proceduri au avut în vedere o acuzație penală împotriva lui. Hotărârea Curții Constituționale a fost înaintata reprezentantului reclamantului la 1 iulie 2014.

The applicant was born in 1990 and lives in Z. Owing to problems in her family, between 2000 and 2004 she lived with a foster family. Then she moved to a public home for children and young persons, where she stayed until she completed her professional training as a waiter. 6. On 27 September 2012 the applicant lodged a criminal complaint with the Z. police against a certain T.M., a former policeman, alleging that in the period between the summer of 2011 and September of the same year he had physically and psychologically forced her into prostitution. He had given her a mobile telephone so that clients could contact her and had driven her to meet clients in various places. He had also forced her to give sexual services in the flat where they had lived together. During that whole period she had been under the control of T.M. When she had refused to give sexual services to other men, he had physically punished her. After she had left him, he had threatened her and her family and had attempted to contact her through a social-networking website. 7. The criminal record of T.M. showed that in 2005 he had been convicted of the criminal offences of pandering and rape and sentenced to six years’ and six months’ imprisonment. He was released from prison on a conditional leave in May 2009 and the conditional leave expired in June 2010. 8. The Z. County State Attorney’s Office opened an investigation in respect of T.M. On 10 October 2012, following an order by the Z. County Court, the police conducted a search and seizure of T.M.’s premises, where they found, inter alia, several pieces of automatic rifles, a number of mobile phones and condoms. 9. On 16 October 2012 the applicant gave her evidence to the prosecuting authorities. She said that T.M. had first contacted her at the beginning of 2011 through a social-networking website and that he had already known her mother and introduced himself as a friend of her parents. She had met T.M. on various occasions in cafés and she had asked him to help her in finding a job. T.M. had told her that he could find a job for her as a waitress or a shop assistant. One day at the beginning of July 2011 he had told her that he would take her to one of his friends who could help her in finding a job. When they had arrived at the house of that man T.M. had told the applicant to go to a room with him. The man had then told the applicant that he had expected sexual services from her. The applicant had said that she had not wanted to do it. That man had also told her that he had answered an advertisement on the Internet under the name Smokvica (“little fig”) and that T.M. had told him that T.M. and the applicant had been a husband and wife who “[had done] such things together”. T.M., who had been eavesdropping outside the room, had stormed into the room and started to shout at her and slap her and had then told her that she had been there with a purpose, that she should not have behaved like that. The man had secretly given her 400 Croatian kunas (HRK); when she had told T.M. about that, he had then taken that money from her. At that time she had still lived with her friend K.Č. who had no knowledge of the events at issue. T.M. had again contacted her and told her that they had needed to talk about what had happened. She had agreed to meet him but they had not discussed what had happened. A few days later T.M. had given her a mobile telephone so that clients seeking sexual services could contact her. T.M. had also told the applicant that she had had to give her physical description to men who would contact her and charge HRK 400 for half an hour of sexual services or HRK 600 for an hour, and that she had had to give half of that money to T.M. The applicant also said that she had acquiesced to all that because she had been scared of T.M. and that he had threatened to tell all to her parents. Some ten days after that T.M. had rented a flat, where the applicant and T.M. had then lived together. She had provided sexual services in that flat and on five to six occasions T.M. had driven her to clients. During the period in question she had had about thirty clients. Since T.M. had lived in the same flat with her, he had controlled everything she had been doing. When she had refused to have sexual intercourse with him or when he had been dissatisfied with the manner in which she had given sexual services to clients, T.M. had beaten her. He had beaten her every couple of days. Questioned as to why she had not contacted the police earlier, the applicant answered that she had been afraid of T.M. Once, when he had been out of the flat and had left the key, the applicant had called her friend M.I., who had known that the applicant had been giving sexual services to men for money. The applicant had asked M.I. to help her escape. After that M.I.’s boyfriend, T., had arrived by taxi, helped the applicant to collect her things and taken her to M.I.’s home. She had stayed with M.I. for about ten days. The applicant also said that T.M. had told her that he had previously had a girlfriend, A., whom he had “treated in the same way” and later on he had told her that after her, the applicant, he had had another girlfriend whom he had “helped in it”. T.M. had told the applicant that he had filmed those girlfriends and punished them when they had been “insolent”. 10. On 6 November 2012 M.I. gave her evidence to the prosecuting authorities. She said that she had never met T.M. but that the applicant was her friend and she had known her for some two years. M.I.’s last contact with the applicant, before the applicant had come to her flat, had been some eight or nine months previously. M.I. had known already at the end of 2010, beginning of 2011 that the applicant had been giving sexual services for money because the applicant had told her so. At the end of summer 2011 the applicant had suddenly come to her home with a bag containing her things. M.I. had then learned that the applicant had agreed with M.I.’s mother to come to stay with them, but did not know any details since she (M.I.) was not in very good relations with her mother. The applicant had told her about T.M., from whom she had escaped because she had no longer wished to be involved in prostitution “for him”. Before the applicant had come to her flat M.I. had not known where or for whom the applicant “did that”. Only then had M.I. learned that the applicant “had being doing it for T.M.”. The applicant had been very distressed and scared. She had told M.I. that T.M. had repeatedly beaten her; watched her through a key lock when she had been giving sexual services to clients and afterwards also beaten her for “not being in a position he had approved of”. M.I. also said that in her understanding the applicant had voluntarily given sexual services because she had needed money. The applicant had told her that she had had an agreement with T.M. to work for him and to share the money, that she had had a mobile telephone for clients to call her and that there had been a small ad through which she had been contacted for appointments by clients. The applicant had said that T.M. had given her that mobile telephone and placed the advertisement. M.I. also said that she could not remember if the applicant had told her that she had opposed T.M. It was true that the applicant had said that she had not wished to “do it” but in M.I.’s understanding that had rather meant that the applicant had been “doing it” because she had had no other means to earn money. The applicant had also told her that T.M. had slapped her for very minor reasons which she (the applicant) had not expected. When she had refused sexual relations with him T.M. would beat her and the applicant had not known what would make him “explode again”. T.M. had also told the applicant that he had had another girlfriend who had worked for him and whom he had also beaten. The applicant told M.I. that she had used the opportunity to run away from T.M. when he had been out of the flat where they had lived. M.I.’s boyfriend, T.R., had told her that he had spoken with the applicant but he had not given any details. M.I. had broken up with him a week after that but still had his address. M.I. also said that the applicant had stayed with her and her mother for several months and that T.M. had continued to contact the applicant through a social-networking website and had threatened her as well as her mother. He had also sent messages, saying that he had loved her and asking her to come back to him. 11. On 6 November 2012 the Z. County State Attorney’s Office indicted T.M. in the Z. Criminal Court on charges of forcing another to prostitution, as an aggravated offence of organising prostitution under Article 195 of the Criminal Code. 12. On 21 December 2012 the applicant was officially given the status of victim of human trafficking by the Office for Human and Minority Rights of the Government of Croatia (Vlada Republike Hrvatske, Ured za ljudska prava i prava nacionalnih manjina). On the same day the police contacted the Croatian Red Cross and its employees informed the applicant of her rights (accommodation, medical check-ups, psycho-social support, legal aid and material support). The applicant told them that she was not interested in the right to safe accommodation since she lived with her mother and sister. According to the Government the applicant contacted the Croatian Red Cross on twelve occasions between 17 January 2013 and 24 April 2015. She received psycho-social support through individual counselling and material support. The Croatian Red Cross also organised individual counselling for the applicant with a psychologist in the Centre for Cognitive-Behavioural Therapy. Further to this the applicant was provided legal aid by a non-governmental organisation, the R. Centre, within the legal-aid scheme supported by the State. 13. The summons served on the applicant contained detailed information on her rights as a victim, such as psychological and practical support and of the possibility to contact the Department for Organising and Providing Support for Witnesses and Victims within the Z. Municipal Criminal Court. Contact details of that Department were also provided. 14. At hearings held on 13 January and 15 February 2013 T.M. gave his evidence. He denied that he had forced the applicant into prostitution. He confirmed that he had contacted the applicant through a social-networking website because he had recognised her surname since he had known her parents. He had also known that the applicant’s mother had been a prostitute. T.M. and the applicant had started to see each other and the applicant had told him that she had had no money and needed a job and that she had some debts. The applicant had also told him that previously she had given sexual services for money and had kept telephone numbers of her clients and asked him whether he could take her sometimes to those clients, which he had done. He confirmed that he had been in a relationship with the applicant during that time. However, he had not lived with her in the flat she had rented but only sometimes spent a night there. He had had the keys of that flat and the applicant had had them as well and she had been free to come and go as she liked. He had also been in the flat on some of the occasions when the applicant had given sexual services there. He had known that the applicant had charged HRK 400 for half an hour and HRK 600 for a full hour but these prices had been set by her and not him. Initially he had lent her some money and from that sum she had bought a mobile telephone on which clients could contact her. Later on she had returned the money she had borrowed from him. She had also given him some money even though he had been reluctant to take it but she had insisted telling him that it had been for petrol. However, it had mostly been he who had given money to the applicant because she had constantly complained that she had had no money. He admitted that he had slapped the applicant once when they quarrelled about her refusal to work in a bakery. He also said that he had found her a job in a restaurant but that after he had told her about it she had disappeared. 15. Both the applicant and M.I. gave their evidence at a hearing held on 29 January 2013. A lawyer was provided to the applicant by the R. Centre. Before giving her evidence the applicant told the trial court that she feared the accused. The accused was then removed from the courtroom and the applicant gave evidence in his absence. 16. The minutes of that hearing indicate that the applicant repeated her statement given on 16 October 2012 (see paragraph 9 above) and also said that T.M. had told her that he had been a former policeman and together with her father in the war. Her father had confirmed that and had said that T.M. was “an okay person”. Her mother on the other had told her that he was not a reliable person. After the first time T.M. had driven her to give sexual services to another man, she had sat in the backseat of his car. T.M. had been very angry and had been nagging her and at one moment he had stopped the car and slapped her. She had exited the car, attempting to run away but he had caught up with her and taken her back to the car. She had agreed to meet him the next day because he had told her that they would discuss what had happened but they had not. She had been afraid of him and for that reason had agreed to give sexual services to other men and also because he had threatened her that he would “tell all” to her parents and that he would “cram her mother into prison”. T.M. had found the flat to rent, but the applicant had signed the contract and paid the rent for the flat. She had not had the keys to that flat. Even though on three to four occasions he had allowed her to leave the flat alone to go to a nearby shop, she had not dared to flee because T.M. had followed where she had been going from the balcony and she had been scared of him. He had set some rules for her: she had been forbidden to talk with the clients; the clients had not been able to touch her; and she had been allowed to give sexual services only in the manner ordered by T.M. When she had refused to have sexual intercourse with him or when he had been dissatisfied with the manner in which she had given sexual services to clients, T.M. had beaten her. Questioned again as to why she had not contacted the police earlier, the applicant said that T.M. had told her that he had “connection” at the police and that he would very soon learn if she reported “anything”. Questioned as to why she had not attempted to run away when T.M. had driven her to the clients the applicant said that she had been sure that T.M. would have found her and that she had been allowed to stay with the clients for exactly twenty-nine minutes. When the applicant had called her friend M.I., who had known that the applicant had been giving sexual services to men for money, the applicant had asked M.I. to help her escape. She had also spoken with M.I.’s mother. T.M. had continued to contact her through a social-networking website, at first sending her love messages and then threatening to tell all to her parents. Then T.M. had sent a letter to the authorities, accusing the applicant’s mother of neglecting the applicant’s younger sister. Her mother had been asked to come to a police station on that account. The applicant had then decided to contact the police. The applicant also explained that she had been very much scared of T.M., that she had feared for her life because he had threatened to “beat her to death”. T.M. had also threatened her with publishing naked photographs of her. She had agreed to being photographed because she had been scared of him. T.M. had also told her that as a former policeman he had known a lot of policemen and if she had reported him he would have fabricated stories about her. Later on she had learned from her mother that T.M. and her mother had lived together for a while and that a former girlfriend of T.M. had reported him to the police for forcing her to give sexual services to other men. 17. M.I. repeated her statement given before the prosecuting authorities (see paragraph 10 above). 18. On 15 February 2013 the Z. Criminal Court acquitted T.M. on the grounds that although it had been established that he had organised a prostitution ring in which he had recruited the applicant, it had not been established that he had forced her into prostitution. However, he had only been indicted for the aggravated form of the offence at issue and thus he could not be convicted for the basic form of organising prostitution. In finding this, the trial court in particular noted that it could not give sufficient weight to the applicant’s testimony because her statement had been incoherent, she had been unsure and that she had paused and hesitated when speaking. At the same time, given that there was no other conclusive evidence, it applied the in dubio pro reo principle and acquitted T.M. The relevant part of the first-instance judgment reads: “On the basis of the evidence given by the accused and the victim in these criminal proceedings the following facts have been established: that the accused and the victim met through the social network Facebook when the accused contacted the victim; ... that the accused gave a mobile telephone to the victim so that she could be contacted by the clients with whom she discussed providing sexual services; that the victim indeed did provide sexual services in the flat where she lived with the accused; that on five or six occasions the accused drove the victim to the addresses of clients where she provided sexual services; that the victim charged for providing sexual services the sum of HRK 400 for half an hour and the sum of HRK 600 for an hour ...” 19. The State Attorney’s Office appealed against this decision, arguing that the first-instance court had erred in its factual findings concerning the charges against T.M. when it did not accept the applicant’s testimony. 20. On 21 January 2014 the Z. County Court dismissed the appeal of the State Attorney’s Office and upheld the first-instance judgment, endorsing its reasoning as well as the facts as established by the trial court. That decision was served on the applicant on 28 February 2014. 21. On 31 March 2014 the applicant lodged a constitutional complaint with the Constitutional Court (Ustavni sud Republike Hrvatske), complaining about the manner in which the criminal-law mechanisms had been applied in her case. She relied on Articles 14, 23, 29 and 35 of the Constitution (see below paragraph 23) and Articles 3, 6, 8 and 14 of the Convention. In particular, she alleged that the national authorities had not properly investigated and addressed the element of force. Also, owing to the failure of the authorities to reclassify the offence, T.M. had not been convicted of any offence, to the applicant’s detriment. She further stressed that she had not been provided with any psychological help or assistance during the court hearing to help cope with the fear and pressure she had felt from T.M. while testifying, which all resulted in her testimony being regarded as incoherent by the trial court. The applicant also alleged a failure of the authorities to secure effective respect for her private life in particular through the domestic court’s inadequate assessment of all the relevant circumstances in which she had been recruited to T.M.’s prostitution ring. 22. On 10 June 2014 the Constitutional Court declared the applicant’s constitutional complaint inadmissible on the grounds that the applicant had not had the right to bring a constitutional complaint concerning the criminal proceedings against T.M. since these proceedings had concerned a criminal charge against him. The decision of the Constitutional Court was served on the applicant’s representative on 1 July 2014.

§ Cauze similare