K.M. împotriva Macedoniei de Nord

Comunicat la 4 septembrie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 59144/16 K.M. împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la 7 octombrie 2016 OBJETORUL CAUZULUI Reclamantul, care avea 14 ani atunci, a raportat poliției un presupus incident de comportament indecent și utilizarea limbii necorespunzătoare de către Gj.K. care a vizitat-o acasă ca handyman. În cursul anchetei penale, procurorul a stabilit că Gj.K. a atins sânul reclamantului și i-a îngrijit piciorul. Cu toate acestea, el a concluzionat că, în absența unei utilizări efective a forței sau a amenințării respectivelor acte nu ar fi putut fi calificate ca viol sau orice altă infracțiune supusă oficiului urmărirea penală, dar în schimb ca o insultă, care a fost supusă acuzației private.

Acțiunea civilă ulterioară a reclamantului împotriva Gj.K. pentru insultă, care nu ar fi putut fi mai mult supusă urmăririi penale din cauza amendamentelor legislative, a fost respinsă de două nivele de instanțe civile care au susținut că acțiunile sale nu ar fi constituit o insultă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 12 că dreptul ei de protecție împotriva hărțuirii sexuale nu a fost asigurat în procedura civilă de insultă și că a fost lăsată fără protecție juridică. 8 din Convenție?

În special, statul nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a proteja reclamantul, care era minor la momentul respectiv, de amenințarea presupusă față de integritatea ei fizică și mentală, adusă de situația încurcată, astfel cum a stabilit procurorul public (a se vedea Söderman v. Suedia [GC], nr. 5786/08, §§ 80-85, ECHR 2013; și A, B și C v. Letonia c. , nr. 30808/11, §§ 147-151, 31 martie 2016)? Procedura civilă a fost de insultare a calei adecvate pentru plângerile reclamantului?

Communicated on 4 September 2018

FIRST SECTION

Application no. 59144/16 K.M. against the former Yugoslav Republic of Macedonia lodged on 7 October 2016

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant, who was fourteen years old at the time, reported to the police an alleged incident of indecent behaviour and use of inappropriate language by Gj.K. who had visited her home as a handyman. In the course of the criminal investigation, the prosecutor established that Gj.K. had touched the applicant’s breast and had caressed her leg. However, he concluded that in the absence of an actual use of force or threat those acts could not have been qualified as rape or any other offence subject to ex officio prosecution, but instead as an insult, which was subject to private prosecution. The applicant’s subsequent civil action against Gj.K. for insult, which could not have been any longer subject to criminal prosecution on account of legislative amendments, was dismissed by two levels of civil courts that held that his actions had not amounted to an insult.

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 12 that her right of protection from sexual harassment was not secured in the civil proceedings for insult and that she was left without legal protection. QUESTION tO THE PARTIES Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her private life, contrary to Article 8 of the Convention? In particular, did the State fail to discharge its positive obligation to protect the applicant, who was a minor at the time, from the alleged threat to her physical and mental integrity, brought by the impugned situation as established by the public prosecutor (see Söderman v. Sweden [GC], no. 5786/08, §§ 80-85, ECHR 2013; and A, B and C v. Latvia , no. 30808/11, §§ 147-151, 31 March 2016)? Were the civil proceedings for insult the appropriate avenue for the applicant’s grievances?