Rakhmonovy împotriva Rusiei

Comunicat la 5 septembrie 2018 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 296/18 Abdulfoiz Boypulatovich RAKHMONOV și Dilshoda Fazylboyevna RAKHMONOVA împotriva Rusiei depusă la 14 decembrie 2017 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Abdulfoiz Boypulatovich Rakhmonov și dna Dilshoda Fazylboyevna Rakhmonova, sunt cetățeni uzbeci și ruși, respectiv. Primul reclamant s-a născut în 1991 și al doilea reclamant în 1993. Soțul și soția. Primul reclamant înainte de îndepărtarea administrativă din Rusia a locuit cu al doilea reclamant în Perm. Al doilea reclamant continuă să rezidă acolo. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.Decizia privind eliminarea din Rusia a informațiilor de antecedente La o dată neespecificată înainte de decembrie 2013 primul reclamant a sosit în Rusia în cazul în care s-a întâlnit cu al doilea reclamant, care a fost un național rus.

La 3 decembrie 2013, reclamanții și-au înregistrat căsătoria în Perm. În noiembrie 2014, reclamanții au avut fiica dnei As.R. și în decembrie 2016 fiul lor, dl Az.R. Copiii reclamanților sunt resortisanți ruși. La 30 mai 2014, primul reclamant, în calitate de soț al unui cetățean rus, a obținut permisul de ședere temporară rus, valabil până la 30 mai 2017. Înainte de expirarea permisului de reședință la 30 mai 2017 în conformitate cu reglementările aplicabile privind imigrația, primul reclamant a părăsit Rusia și la 31 mai 2017 a reintrat în țară. Sediul său a fost autorizat pentru 90 În aceeași dată, primul reclamant a înregistrat oficial reședința sa ca resortisant străin în Perm și a continuat să locuiască cu al doilea reclamant și copiii lor.

La momentul în care au trăit într-o cazare închiriată în timp ce apartamentul lor era în renovare. La 28 august 2017 primul reclamant a depus cerere pentru încă trei Permisul temporar de an cu Autoritatea de Migrație a Regiunii Perm ( MA). Pentru perioada de examinare a cererii sale, șederea primului reclamant a fost prelungită până la 28 octombrie 2017. La 26 octombrie 2017 primul reclamant a mers la biroul central al MA din Perm pentru a cere informații despre rezultatul cererii sale. Acolo i s-a spus că va primi informațiile la 2 noiembrie 2017 de la un alt birou al MA, în districtul Kirov de Perm. La 28 octombrie 2017 poliția a vizitat casa reclamanților și a confirmat că primul reclamant a rezistat acolo.

Poliția nu a comentat cu privire la expirarea termenului permis de ședere al primului reclamant în Rusia. La 2 noiembrie 2017 primul reclamant a mers la biroul MA din districtul Kirov din Perm pentru a obține informațiile privind rezultatul cererii sale de permis de ședere și pentru a solicita prelungirea termenului de ședere în Rusia. Potrivit reclamantului, cererea de prelungire a ședinței a fost refuzată și i s-a spus să aștepte decizia privind cererea de permis de ședere. La 16 noiembrie 2017 primul reclamant s-a dus din nou la biroul MA din districtul Kirov din Perm pentru a obține informațiile privind rezultatul cererii sale. Nu i-a fost furnizată nicio informație. La 17 noiembrie 2017 primul reclamant a fost invitat la poliție unde a fost informat despre refuzul de acordare a permisului de ședere.

În același timp, poliția a tras înregistrarea unei încălcări a articolului 18 § 1.1 din Codul de infracțiuni administrative („COA”) pentru nerespectarea reglementărilor de reședință pentru străini din Rusia și pentru depășirea timpului permis. Potrivit reclamantului, el a semnat înregistrarea fără a observa că a conținut data din 28 octombrie 2017 și nu data actuală din 17 noiembrie 2017. Potrivit reclamantului, cererea sa de permis de ședere temporară a fost respinsă deoarece a furnizat informații false cu privire la locul reședinței sale de fapt în Rusia. La 17 noiembrie 2017 poliția a dus primul reclamant la Curtea de District Kirov din Perm („Curtea de District”). La audiere, el a recunoscut pe deplin vinovăția și a declarat că soția sa, al doilea reclamant, și copiii lor minori erau resortisanți ruși și că îndepărtarea sa din Rusia își va perturba viața de familie.

În aceeași dată, 17 noiembrie 2017, Curtea de District a constatat că primul reclamant vinovat de dispoziția menționată mai sus a COA, i-a amendat 2.000 de ruble ruse (aproximativ 30 de euro) și a ordonat îndepărtarea sa administrativă din Rusia, ceea ce implică o interdicție de reîntrare de cinci ani. În ceea ce privește acuzațiile reclamantului cu privire la efectul disruptiv al îndepărtării asupra vieții sale de familie, Curtea a declarat după cum urmează: „... la audiere, dl Rakhmonov și-a recunoscut vinovăția în încălcarea regulamentului administrativ și a explicat că, din 29 octombrie 2017, el locuiește în Rusia, lucrând neoficial, că nu a avut ocazia să părăsească Federația Rusă deoarece fiica sa era foarte bolnavă și că nu avea motive legitime pentru șederea sa în Rusia.

În prezent, el are biletul pentru 25 noiembrie 2017 pentru a părăsi Rusia pentru Tashkent, Uzbekistan. Are doi copii minori [ici] … impusând sancțiunii domnului Rakhmonov, instanța ia în considerare natura încălcării administrative, personalitatea domnului Rakhmonov, statutul său de proprietate, atenuarea și agravarea circumstanțelor. Curtea constată că circumstanțele care atenuează răspunderea administrativă a dlui Rakhmonov, în conformitate cu art. 4.2 din Codul de infracțiuni administrative, sunt admiterea vinovăției sale, având doi copii și soție dependente, care sunt în concediu de maternitate. Curtea nu găsește circumstanțe care aglomerează răspunderea administrativă a dlui Rakhmonov, în conformitate cu art. 4.3 din Codul de infracțiuni administrative.

Având în vedere toate aceste circumstanțe, instanța consideră necesar să condamne dl Rakhmonov la amendă administrativă cu înlăturarea administrativă din Federația Rusă. În plus, instanța ia în considerare faptul că nu există motive legitime care să ofere dlui Rakhmonov dreptul de a rămâne în Federația Rusă. Având în vedere faptul că dl Rakhmonov are posibilitatea de a părăsi Federația Rusă pe cont propriu (prezența documentului de identitate și a biletului pentru 27 noiembrie 2017 de la Federația Rusă la Tashkent, Uzbekistan), judecătorul constată că sancțiunile suplimentare de înlăturare administrativă sunt efectuate prin intermediul procedurii de plecare controlate. În opinia instanței, faptul că dl Rakhmonov are doi copii minori în Federația Rusă nu-i oferă dreptul de ședere în Federația Rusă...

În plus, judecătorul constată că faptul că dl Rakhmonov are doi copii minori în Federația Rusă nu oferă baza pentru a nu aplica împotriva sancțiunii de înlăturare administrativă din Rusia și nu împiedică reședința dlui Rakhmonov cu copiii și soția minori în afara Federației Ruse… dl Rakhmonov este obligat să părăsească Rusia prin procedura de plecare controlată în termen de 5 zile de la intrarea în vigoare a prezentei decizii ...” Primul reclamant a apelat împotriva hotărârii de mai sus la Curtea Regională de Perm („Curtea Regională”), susținând că îndepărtarea sa din Rusia ar perturba, printre altele, viața sa de familie cu cel de-al doilea reclamant și copiii lor din cauza interdicției de reîntrare ulterioară de cinci ani.

La 28 noiembrie 2017, Curtea Regională a susținut îndepărtarea. Decizia sa a declarat, printre altele, așa cum urmează. „... circumstanțele menționate de solicitant, adică că el este căsătorit cu o națională rusă D.R. cu care are doi copii minori, care sunt resortisanți ruși și că sancțiunile de înlăturare îi privesc să fie împreună cu soția și copiii săi nu exclude impunerea la el deplasarea administrativă... După cum rezultă din documentele furnizate de Autoritatea de Migrație a Regiunei Perm, la 27 octombrie 2017 a fost luată decizia nr. 917/2017 privind refuzul de acordare a permisului [primului reclamant] de ședere temporară în Federația Rusă. Baza deciziei respective ... este că dl Rakhmonov a prezentat fie documente falsificate, fie informații false în mod deliberat.

Prin urmare, impunerea dlui Rakhmonov de înlăturare administrativă se bazează pe necesitatea aplicării acestei măsuri și proporționalitatea acesteia cu obiectivele pedepsei administrative pentru a preveni noi încălcări ...” La o dată neespecificată după 28 noiembrie 2017 primul reclamant a fost deportat din Rusia prin procedura de plecare controlată. Datorită impunerii îndepărtării administrative, reîntrarea sa în Federația Rusă este interzisă timp de cinci ani de la data îndepărtării. Legea internă relevantă Pentru legislația și practicile interne relevante, a se vedea Muradeli c. Rusia (nu. 72780/12, §§ 45-55, 9 aprilie 2015). COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că, pentru a ordona înlăturarea administrativă a primului reclamant, instanțele interne nu au examinat în mod corespunzător efectul negativ al acestei măsuri asupra vieții lor de familie și pentru a echilibra interesele implicate.

Primul reclamant a evacuat căile de recurs interne în ceea ce privește decizia din 17 noiembrie 2017 privind eliminarea sa administrativă care implică interdicția de reîntrare de cinci ani? Guvernul este solicitat să furnizeze exemple de eficacitate a remediilor interne menționate, dacă este cazul. Primul reclamant a avut la dispoziție căile de recurs interne eficace împotriva îndepărtării efectuate prin intermediul procedurii de plecare controlată după intrarea în vigoare a deciziei din 17 noiembrie 2017? Guvernul este solicitat să furnizeze, dacă este cazul, exemple de eficacitate a măsurilor interne menționate. Decizia din 17 noiembrie 2017 privind înlăturarea administrativă a primului reclamant din Rusia care implică interzicerea de reîntrare de cinci ani constituie o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții lor de familie în sensul articolului 8 § 1 din Convenție?

În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § 2 din Convenție (a se vedea art. 8 § 1 din Convenție) Üner Țările de Jos [GC], nr. 46410/99, §§ 54-60, ECHR 2006-XII, și Jeunesse c. Olanda [GC], nr. 12738/10, §§ 106-09, 3 octombrie 2014)? Guvernul este solicitat să furnizeze o copie a documentelor referitoare la eliminarea administrativă a primului reclamant din Rusia.

Communicated on 5 September 2018

THIRD SECTION

Application no. 296/18 Abdulfoiz Boypulatovich RAKHMONOV and Dilshoda Fazylboyevna RAKHMONOVA against Russia lodged on 14 December 2017

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Abdulfoiz Boypulatovich Rakhmonov and Ms Dilshoda Fazylboyevna Rakhmonova, are Uzbek and Russian nationals respectively. The first applicant was born in 1991 and the second applicant in 1993. The applicants are husband and wife. The first applicant prior to his administrative removal from Russia resided with the second applicant in Perm. The second applicant continues to reside there. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. The decision on the first applicant’s removal from Russia 1. Background information On an unspecified date prior to December 2013 the first applicant arrived in Russia where he met the second applicant, who was a Russian national.

On 3 December 2013 the applicants registered their marriage in Perm. In November 2014 the applicants had their daughter Ms As.R. and in December 2016 their son Mr Az.R. The applicants’ children are Russian nationals. On 30 May 2014 the first applicant, as a spouse of a Russian national, obtained Russian temporary residence permit valid until 30 May 2017. Prior to the expiration of the residence permit on 30 May 2017 according to the applicable immigration regulations the first applicant left Russia and on 31 May 2017 he re-entered the country. His stay was authorised for 90 days that is until 29 August 2017. On the same date, the first applicant officially registered his residence as a foreign national in Perm and continued to reside with the second applicant and their children.

At the time they lived in a rented accommodation as their flat was under renovation. On 28 August 2017 the first applicant lodged request for another three ‑ year temporary permit with the Perm Region Migration Authority (the MA). For the period of the examination of his request, the first applicant’s stay was extended until 28 October 2017. On 26 October 2017 the first applicant went to the central MA office in Perm to enquire about the outcome of his request. There he was told that he would receive the information on 2 November 2017 from another office of the MA, in the Kirov district of Perm. On 28 October 2017 the police visited the applicants’ home and confirmed that the first applicant resided there.

The police did not comment on the expiration of the first applicant’s allowed term of stay in Russia. On 2 November 2017 the first applicant went to the MA office in the Kirov district of Perm to obtain the information on the outcome of his request for the residence permit and request to extend the time-frame of his stay in Russia. According to the applicant, his request for extension of the stay was refused and he was told to wait for the decision on his request for the residence permit. On 16 November 2017 the first applicant again went to the MA office in the Kirov district of Perm to obtain the information on the outcome of his request. No information was given to him. On 17 November 2017 the first applicant was invited to the police where he was informed of the refusal to grant him the residence permit.

At the same time, the police drew the record of a violation of Article 18 § 1.1 of the Code of Administrative Offences (“the COA”) for failing to comply with residence regulations for foreigners in Russia and overstaying the time allowed. According to the applicant, he signed the record without noticing that it contained the date of 28 October 2017 and not the actual date of 17 November 2017. According to the applicant, his request for temporary residence permit was rejected as he had allegedly provided untruthful information concerning the place of his factual residence in Russia. 2. Proceedings concerning the first applicant’s administrative removal On 17 November 2017 the police took the first applicant to the Kirov District Court in Perm (“the District Court”).

At the hearing he fully admitted his guilt and stated that his wife, the second applicant, and their two minor children were Russian nationals and that his removal from Russia would disrupt his family life. On the same date, 17 November 2017, the District Court found the first applicant guilty of the above-mentioned provision of the COA, fined him 2,000 Russian roubles (about 30 euros) and ordered his administrative removal from Russia, entailing a five-year re-entry ban. As for the applicant’s allegations of the disruptive effect of the removal on his family life, the court stated as follows: “... at the hearing Mr Rakhmonov admitted his guilt in the violation of the administrative regulation and explained that since 29 October 2017 he was residing in Russia, working unofficially, that he had not had opportunity to leave the Russian Federation as his daughter was very sick and that he had no legitimate grounds for his stay in Russia.

At present, he has ticket for 25 November 2017 to leave Russia for Tashkent, Uzbekistan. He has two minor children [here] … imposing on Mr Rakhmonov the sanction, the court takes into account the nature of the administrative violation, Mr Rakhmonov’s personality, his property status, mitigating and aggravating circumstances. The court finds that the circumstances mitigating Mr Rakhmonov’s administrative liability, according to Article 4.2 of the Code of Administrative Offences, are his admission of guilt, his having two dependent children and wife, who is on maternity leave. The court does not find circumstances aggravating Mr Rakhmonov’s administrative liability, according to Article 4.3 of the Code of Administrative Offences.

Taking all of those circumstances into account, the court finds it necessary to sentence Mr Rakhmonov to administrative fine with administrative removal from the Russian Federation. Along with that the court takes into account that there are no legitimate grounds giving Mr Rakhmonov the right to stay in the Russian Federation. Given that Mr Rakhmonov has the possibility of leaving the Russian Federation on his own (the presence of the identity document and the ticket for 27 November 2017 from the Russian Federation to Tashkent, Uzbekistan), the judge finds it possible that the additional sanction of the administrative removal be carried out via controlled departure procedure. In the court’s opinion, the fact of Mr Rakhmonov having two minor children in the Russian Federation does not provide him with the right of stay in the Russian Federation...

Along with that the judge finds that the fact of Mr Rakhmonov having two minor children in the Russian Federation does not provide the basis not to apply against him the sanction of administrative removal from Russia and it does not impede Mr Rakhmonov’s residence with the minor children and wife outside of the Russian Federation… Mr Rakhmonov is obliged to leave Russia via the controlled departure procedure within 5 days of entering of the present decision into force ...” The first applicant appealed against the above judgment to the Perm Regional Court (“the Regional Court”), alleging that his removal from Russia would, inter alia, disrupt his family life with the second applicant and their children on account of the subsequent five-year re-entry ban.

On 28 November 2017 the Regional Court upheld the removal. Its decision stated, amongst other things, as follows. “... the circumstances referred to by the applicant, that is that he is married to a Russian national Ms D.R. with whom he has two minor children, who are Russian nationals and that the sanction of removal deprives him of being together with his wife and children does not exclude the imposition on him of the administrative removal... As it follows from the documents furnished by the Perm Region Migration Authority, on 27 October 2017 decision no. 917/2017 was taken concerning the refusal to grant [the first applicant] temporary residence permit in the Russian Federation. The basis for that decision ... is that Mr Rakhmonov had either submitted forged or sham documents or deliberately false information.

Therefore, the imposition on Mr Rakhmonov of the administrative removal is based on the need for the application of that measure and its proportionality with the aims of administrative punishment in order to prevent new violations ...” On an unspecified date after 28 November 2017 the first applicant was deported from Russia via the controlled departure procedure. Due to the imposition of the administrative removal, his re-entry into the Russian Federation is banned for five years from the date of the removal. B. Relevant domestic law For the relevant domestic law and practice, see Muradeli v. Russia (no. 72780/12, §§ 45-55, 9 April 2015). COMPLAINT The applicants complain under Article 8 of the Convention that in ordering the first applicant’s administrative removal, the domestic courts failed to properly examine the adverse effect of that measure on their family life and to balance the interests involved.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the first applicant exhaust domestic remedies in respect of the decision of 17 November 2017 concerning his administrative removal entailing five-year re-entry ban? The Government are requested to provide examples of the effectiveness of the domestic remedies referred to, if any. Did the first applicant have at his disposal effective domestic remedies against the removal carried out via the controlled departure procedure after the decision of 17 November 2017 entered into force? The Government are requested to provide examples of the effectiveness of the domestic remedies referred to, if any. 2. Did the decision of 17 November 2017 concerning the first applicant’s administrative removal from Russia entailing five-year re-entry ban constitute an interference with the applicants’ right to respect for their family life within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention?

If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2 of the Convention (see Üner v. the Netherlands [GC], no. 46410/99, §§ 54-60, ECHR 2006-XII, and Jeunesse v. the Netherlands [GC], no. 12738/10, §§ 106-09, 3 October 2014)? 3. The Government are requested to provide a copy of the documents pertaining to the first applicant’s administrative removal from Russia.