Sultanovy împotriva Rusiei

Comunicat la 6 ianuarie 2021 Publicat la 25 ianuarie 2021 THIRD SECTION Cererea nr. 56738/19 Sanur Akhmadi Kyzy SULTANOV și Magomed Sultanovich SULTANOV împotriva Rusiei depusă la 19 octombrie 2019 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dna Sanur Akhmadi Kyzy Sultanova și dl Magomed Sultanovich Sultanov, sunt resortisanți ai Azerbaidjanului și, respectiv, ai Rusiei. Primul reclamant s-a născut în 1980 și al doilea reclamant în 1972. Locuiesc în Kultayevo, în regiunea Perm. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dl B. Ponosov, locuind în Ocher. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: circumstanțele cazului Informații generale În 2001 reclamanții căsătoriți în Azerbaidjan și în iulie 2001 s-au mutat în Rusia ca familie.

În 2002 și 2004, reclamanții au avut doi fii. Ambele au fost resortisanți ruși; au trăit întreaga lor viață în Rusia și au mers la școală în Perm. Cea de-a doua reclamantă a fost proprietară a afacerii și îngrijitorul familiei, în timp ce prima reclamantă a fost menajeră. Se pare că a locuit în Rusia pe baza unui acord bilateral fără vize Azerbaidjan-Rus autorizand o ședere fără viză în Rusia timp de nouăzeci și optzeci de zile. Pentru a se conforma reglementărilor privind imigrația, primul reclamant a trebuit să părăsească în mod regulat Rusia pentru Azerbaidjan, unde locuiau părinții ei. Potrivit reclamanților, în 18 ani de vieți în Rusia, au pierdut legăturile culturale și economice cu Azerbaidjanul; ambii fii au trăit întreaga lor viață în Rusia și nu au vorbit Azeri.

Nici un reclamant nu are un loc unde să locuiască în Azerbaidjan sau are o proprietate rezidențială acolo. La 1 septembrie 2018 al doilea reclamant s-a întors în Rusia după o absență de nouăzeci de zile. Sediul ei în țară a fost autorizat până la 29 noiembrie 2018. La o dată neespecificată între 1 septembrie și 29 septembrie. Noiembrie 2018 a solicitat un permis de reședință temporar cu departamentul de imigrare al poliției din districtul Perm din Perm. Totuși, din motive necunoscute, documentele ei au fost păstrate de autoritatea de imigrare până în aprilie 2019 și s-a întors la ea fără eliberare a permisului. Între timp, a stat în țară în așteptare ilegală a rezultatului cererii de permis.

La 16 aprilie 2019, prima reclamantă a fost reținută pentru încălcarea articolului 18.8 din Codul de infracțiuni administrative (traiind pe teritoriul rusesc fără permis de ședere sau neconformitate cu procedura stabilită de înregistrare a reședinței) și a fost dusă la Tribunalul de District Industrialniy din Perm. În aceeași dată, instanța a ordonat ca ea să fie amendată 4000 Rubles (RUB) (aproximativ 55 de euro) fără îndepărtare administrativă. Curtea a remarcat că ea este căsătorită cu un național rus, al doilea reclamant, cu care a avut doi copii care sunt, de asemenea, resortisanți ruși, și a concluzionat că prima reclamantă are legături puternice în familie și culturală cu Rusia. Prin urmare, îndepărtarea ei din țara care implică interdicția automată de reîntrare de cinci ani ar perturba viața ei de familie.

Primul reclamant a plătit amendă. După ce decizia de mai sus a intrat în vigoare la 30 aprilie 2019, prima reclamantă a încercat să re-aplicare pentru un permis de ședere, dar a fost negată deoarece șederea ei în Rusia a rămas neregularizată. Potrivit reclamantului, autoritatea de imigrare din Perm i-a spus că, pentru a-și regulariza statutul de imigrație și a fi eligibilă să solicite din nou permisul, a trebuit să părăsească Rusia și să reintroducă înăuntru pentru motive legitime. Potrivit reclamanților, între 1 și 31 mai 2019 primul reclamant a rămas în Rusia ca termen exact pentru plecarea ei după plata amenzii instanței din 16 aprilie 2019 nu a fost specificată nici în hotărârea instanței, nici în niciunul dintre reglementările administrative aplicabile.

Prin urmare, ea a rămas în Rusia până la sfârșitul lunii mai 2019, având grijă de fiii ei care terminau anul școlar. La 31 mai 2019, prima reclamantă a părăsit Rusia pentru Azerbaidjan, cu scopul de a-și regulariza statutul de imigrare după întoarcerea ei după lipsa de nouăzeci de zile. Excluderea primului reclamant și apelurile împotriva acestuia La 1 septembrie 2019 primul reclamant s-a întors în Rusia la timp pentru începutul anului școlar al fiilor ei. Sediul ei în țară a fost autorizat pentru încă nouă nouăzeci de zile. La 9 octombrie 2019 Tribunalul de District Perm din Perm (Tribunalul de District) a considerat primul reclamant vinovat din nou de încălcarea articolului 18.8 din Codul de infracțiuni administrative pentru șederea ei ilegală în Rusia între 1 și 30 Mai 2019. În decizia sa, instanța a menționat caracterul repetat al încălcării, lipsa ocupării forței de muncă a primului reclamant și a unei surse de venit.

Curtea a remarcat că, în absența primului reclamant, datorită îndepărtării ei din Rusia, soțul ei, un național rus, ar putea avea grijă de fiii lor. În plus, toate membrii familiei ei ar putea muta în Azerbaidjan. Curtea a ordonat ca primul reclamant să fie supus îndepărtării administrative din Rusia prin procedura de plecare controlată cu interdicția de reîntrare de cinci ani (de excludere), precum și plata unei amenzi de 3000 RUB (aproximativ 40 EUR). Primul reclamant a apelat împotriva ordinului de excludere cere ca acesta să fie respins deoarece reprezintă o ingerință disproporționată cu viața ei de familie. Ea a declarat că soțul ei și fiii sub vârsta ei erau resortisanți ruși, care trăiau viața lor în Rusia.

Fiii ei nu vorbeau Azeri și s-au dus la școală în Rusia. Al doilea reclamant era cel care avea grijă de familie, ceea ce a permis primului reclamant să fie menajerul și să aibă grijă de copiii lor. Nici ea, nici soțul ei nu avea loc unde să locuiască în Azerbaidjan. Primul reclamant a subliniat că a respectat decizia din 16 Aprilie 2019 și a părăsit Rusia la 31 mai 2019. Perioada de plecare după plata amenzii nu a fost specificată, așadar, ea a părăsit țara de îndată ce ocazia s-a prezentat. În sfârșit, referindu-se la durata interdicției de reintrare, prima reclamantă a afirmat că excluderea ei de la Rusia timp de cinci ani își va distruge total viața de familie. La 23 octombrie 2019 Curtea Regională Perm a respins recursul și a susținut ordinul de excludere.

În decizia sa, Curtea a declarat: „Avend copii și un căsătorie înregistrată cu un național rus nu absoarbe un cetățen străin de la respectarea legii privind termenii de ședere temporară în Federația Rusă ...” Acesta se referă la caracterul repetat al încălcării imigrației, precum și la neacțiunea primului reclamant de a lua măsuri pentru a-și regulariza statutul de imigrație. În plus, a remarcat că în absența primului reclamant, soțul ei ar putea avea grijă de fiii lor. La 23 octombrie 2019, ordinul de excludere a devenit final și aplicabil. Nu este clar dacă primul reclamant a fost supus îndepărtării administrative din Rusia și, în cazul în care, în ce circumstanțe.

Cadru juridic relevant Pentru reglementările interne relevante, a se vedea Guliyev și Sheina c. Rusia , nr. 29790/14 §§ 25-34, 17 aprilie 2018. COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că decizia de a elimina primul reclamant și de a interzice ulterioara intrare de cinci ani a fost o pedeapsă disproporționată pentru infracțiunile administrative comise de ea și că instanțele interne nu au examinat argumentele lor cu privire la efectele negative ale expulzării primului reclamant asupra vieții lor de familie. Întrebări către părți Are ordinul de excludere emis la 9 octombrie 2019 în ceea ce privește primul reclamant o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții lor de familie în sensul articolului 8 din Convenție?

Instanțele interne au examinat în mod corespunzător afirmația primului reclamant cu privire la efectul negativ al ordinului de excludere asupra vieții de familie a reclamanților (a se vedea Üner v. Țările de Jos [GC], nr. 464110/99, §§ 54-60 CEDH 2006 XII, și Jeunesse v. Țările de Jos [GC], nr. 12738/10, § 109, 3 octombrie 2014)? Care a fost termenul indicat primului reclamant pentru părăsirea Federației Ruse pentru a respecta decizia din 16 aprilie 2019? Care a fost procedura pentru a-și regulariza statutul de imigrație în Rusia pentru a respecta această decizie? Guvernul este invitat să furnizeze copii ale documentelor relevante, inclusiv o copie a materialelor referitoare la eliminarea administrativă a primului reclamant din Rusia.

Communicated on 6 January 2021 Published on 25 January 2021

THIRD SECTION

Application no. 56738/19 Sanur Akhmadi Kyzy SULTANOVA and Magomed Sultanovich SULTANOV against Russia lodged on 19 October 2019

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Ms Sanur Akhmadi Kyzy Sultanova and Mr Magomed Sultanovich Sultanov, are nationals of Azerbaijan and Russia respectively. The first applicant was born in 1980 and the second applicant in 1972. They live in Kultayevo, in the Perm Region. The applicants are represented before the Court by Mr B. Ponosov, residing in Ocher. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The circumstances of the case Background information In 2001 the applicants married in Azerbaijan and in July 2001 they moved to Russia as a family. In 2002 and 2004 the applicants had two sons. Both of them were Russian nationals; they lived their entire lives in Russia and went to school in Perm.

The second applicant was a business owner and the family breadwinner, while the first applicant was a housekeeper. It appears that she resided in Russia on the basis of a bilateral Azerbaijan-Russian visa-free agreement authorising a visa-free stay in Russia for ninety out of one hundred and eighty days. In order to comply with the immigration regulations, the first applicant had to leave Russia regularly for Azerbaijan, where her parents lived. According to the applicants, during eighteen years of their lives in Russia, they lost cultural and economic ties with Azerbaijan; both of their sons lived their entire lives in Russia and did not speak Azeri. Neither applicant has a place to live in Azerbaijan or owns a residential property there.

On 1 September 2018 the second applicant returned to Russia after a ninety-day absence. Her stay in the country was authorised until 29 November 2018. On an unspecified date between 1 September and 29 November 2018 she applied for a temporary residence permit with the immigration department of the Perm district police in Perm. However, for unknown reasons, her documents were kept by the immigration authority until April 2019 and returned to her without issuance of the permit. Meanwhile, she stayed in the country unlawfully awaiting the outcome of her permit application. On 16 April 2019 the first applicant was detained for a breach of Article 18.8 of the Code of Administrative Offences (living on Russian territory without a valid residence permit or non-compliance with the established procedure for residence registration) and taken to the Industrialniy District Court in Perm.

On the same date the court ordered that she be fined 4,000 roubles (RUB) (about 55 euros) without administrative removal. The court noted that she was married to a Russian national, the second applicant, with whom she had two children who were also Russian nationals, and concluded that the first applicant had strong family and cultural ties with Russia. Therefore, her removal from the country entailing the automatic five-year re-entry ban would disrupt her family life. The first applicant paid the fine. After the above decision entered into force on 30 April 2019, the first applicant tried to re-apply for a residence permit but was denied as her stay in Russia remained unregularised. According to the applicant, the immigration authority in Perm told her that in order to regularise her immigration status and be eligible to apply for the permit again, she had to leave Russia and re-enter on legitimate grounds.

According to the applicants, between 1 and 31 May 2019 the first applicant remained in Russia as the exact time frame for her departure after the payment of the court’s fine of 16 April 2019 was specified neither in the court’s decision, nor in any of the applicable administrative regulations. Therefore, she stayed in Russia until the end of May 2019, taking care of her sons who were finishing the school year. On 31 May 2019 the first applicant left Russia for Azerbaijan with the aim to regularise her immigration status upon her return after the ninety-day absence. Exclusion of the first applicant and the appeals against it On 1 September 2019 the first applicant returned to Russia in time for the beginning of her sons’ school year.

Her stay in the country was authorised for another ninety days. On 9 October 2019 the Perm District Court in Perm (the District Court) found the first applicant guilty again of a breach of Article 18.8 of the Code of Administrative Offences for her unlawful stay in Russia between 1 and 30 May 2019. In its decision, the court referred to the repeated nature of the violation, the lack of the first applicant’s employment and a source of income. The court noted that in the first applicant’s absence due to her removal from Russia, her husband, a Russian national, would be able to take care of their sons. In addition, all of her family members could move to Azerbaijan.

The court ordered that the first applicant be subjected to administrative removal from Russia via the controlled departure procedure with the five-year re-entry ban (exclusion order), as well as payment of a fine of RUB 3,000 (about EUR 40). The first applicant appealed against the exclusion order asking for it to be overruled as it represented a disproportionate interference with her family life. She stated that her husband and under-age sons were Russian nationals, who lived their lives in Russia. Her sons did not speak Azeri and went to school in Russia. The second applicant was the family breadwinner, which allowed the first applicant to be the housekeeper and take care of their children.

Neither she, nor her husband had a place to live in Azerbaijan. The first applicant stressed that she had complied with the decision of 16 April 2019 and left Russia on 31 May 2019. The period for her departure after the payment of the fine was not specified therefore, she had left the country as soon as the opportunity had presented itself. Finally, referring to the length of the re-entry ban, the first applicant stated that her exclusion from Russia for five years would completely disrupt her family life. On 23 October 2019 the Perm Regional Court rejected the appeal and upheld the exclusion order.

In its decision, the court stated: “having children and a registered marriage to a Russian national does not absolve a foreign national from complying with the law on the terms of a temporary stay in the Russian Federation ...” It referred to the repeated nature of the immigration violation, as well as the first applicant’s failure to take steps to regularise her immigration status. In further noted that in the first applicant’s absence, her husband could take care of their sons. On 23 October 2019 the exclusion order became final and enforceable. It is unclear whether the first applicant has been subjected to the administrative removal from Russia and if so, under what circumstances.

Relevant legal framework For relevant domestic regulations, see Guliyev and Sheina v. Russia , no. 29790/14, §§ 25-34, 17 April 2018. COMPLAINT The applicants complain under Article 8 of the Convention that the decision to remove the first applicant and the subsequent five-year entry ban was a disproportionate punishment for the administrative offence committed by her, and that the domestic courts failed to examine their submissions concerning the adverse effect of the first applicant’s expulsion on their family life.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the exclusion order issued on 9 October 2019 in respect of the first applicant constitute an interference with the applicants’ right to respect for their family life within the meaning of Article 8 of the Convention? Did the domestic courts duly examine the first applicant’s allegation of the adverse effect of the exclusion order on the applicants’ family life (see Üner v. the Netherlands [GC], no. 46410/99, §§ 54-60 ECHR 2006 ‑ XII, and Jeunesse v. the Netherlands [GC], no. 12738/10, § 109, 3 October 2014)? 2. What was the time frame indicated to the first applicant for leaving the Russian Federation in order to comply with the decision of 16 April 2019? What was the procedure for her to regularise her immigration status in Russia to comply with that decision?

3. The Government are requested to provide copies of the relevant documents including a copy of the material pertaining to the first applicant’s administrative removal from Russia.