Comunicat la 6 septembrie 2018 SECȚIUNEA a treia Cerere nr 35802/16 Nina Endryuvna KRIFTOVA împotriva Rusiei introdusă la 9 iunie 2016 EXPOSAT DE FAPTE CENTRUL, M Nina Endryuvna Krivtsova, este un resortisant rus născut în 1942 și rezident în Volgograd. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, se pot rezuma după cum urmează: genele cauzei În 1994, o societate, al cărei acționar era reclamanta, privatatisa (și anume, acquit cu titlu gratuit) clădirea unui centru comercial situat în centrul orașului Volgograd. La o dată nespecificată, reclamanta și alți acționari ai societății au cumpărat clădirea. În 2005, în calitate de proprietari ai acestuia din urmă, reclamanta și aceste persoane au achiziționat o parcelă de teren sub clădire. De la data achiziției și până în 2014, reclamanta a plătit taxele de proprietate pe acest teren. În 2006, autoritatea publică competentă pentru gestionarea patrimoniului public a formulat o acțiune judiciară împotriva administrației orașului Volgograd pentru a declara nulă decizia autorității publice de a vinde terenul, pe motiv că administrația acționa în exces de putere. Printr-o decizie din 11 iulie 2006, Curtea Regională de Comerț din Volgograd a respins această acțiune prin care administrația acționa în conformitate cu legea în vigoare în momentul faptelor. La 28 august 2006, decizia a dobândit autoritatea de lucru judecat. În 2010, autoritatea respectivă a formulat o acțiune judiciară în vederea recunoașterii contractului de privatizare nul pe motiv că această clădire era clasificată drept monument istoric și, prin urmare, exclusă din orice privatizare. Prin hotărârea definitivă din 10 noiembrie 2010, prezidiul Curții Regionale din Volgograd a primit această cale de atac și a declarat dreptul statului asupra bunului în cauză. Deciziile judecătorești referitoare la o parcelă de teren sub clădire Departamentul regional al autorității de gestionare a patrimoniului public a formulat o acțiune judiciară în vederea declarării dreptului de proprietate al Federației Ruse pe terenul de teren aflat sub clădire care aparține, printre altele, recurentei. La 28 ianuarie 2015, Tribunalul Districtual Tsentralny din Volgograd a primit această acțiune și a stabilit că terenul a fost vândut recurentei de către administrația orașului Volgograd. Or, aceasta din urmă a acționat în exces de putere, deoarece aceasta nu era autorizată de Federația Rusă, proprietara terenului, dalémenta aceasta din urmă. Analizând textele legilor relevante, tribunalul concluzionează că a fost încheiat un contract nul ab initio și obiectul acestui contract trebuia să fie restituit proprietarului fără nicio despăgubire; prin urmare, instanța a declarat dreptul de proprietate al Federației Ruse pe terenul în cauză. La 7 mai 2015, Curtea Regională Volgograd a confirmat decizia în apel. În decembrie 2015 și la 22 ianuarie 2016, judecătorii unici ai Curții Regionale și respectiv ai Curții Supreme a Rusiei au refuzat să se sesizeze în casation. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurenta se plânge că decizia din 7 mai 2015 a încălcat principiul res judicata, în măsura în care contrazice decizia din 28 august 2006. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge că decizia din 7 mai 2015 prin care tribunalul lacua privat de terenul de teren în sine analiza unei încălcări a dreptului său la respectarea bunurilor. Întrebări cu privire la părți A fost încălcată dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În special, Decizia din 7 mai 2015 prin care Tribunalul Tsentralny din Volgograd a declarat dreptul de proprietate al Federației Ruse pe terenul de teren, se referă la privarea de proprietate sau la reglementarea utilizării bunurilor linguște în cauză în condițiile prevăzute de lege Pentru ce cauză de interes public a fost efectuată această interferență Această interferență a respectat un echilibru corect între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale reclamantei? a impus recurentei o sarcină excesivă, având în vedere faptul că reclamanta nu a primit nicio despăgubire pentru parcela terenului contemplarea drepturilor și obligațiilor cu caracter civil ale recurentei a fost ascultată în mod echitabil, așa cum prevede art. 1 din convenție? În special, a fost respectat principiul securității juridice ( Kehaya și altele, precum și Bulgaria, nr. 47797/99 și 68698/01, §§ 58-70, 12 ianuarie 2006)
Communiquée le 6 septembre 2018
Requête n
o
35802/16
Nina Endryuvna KRIVTSOVA
contre la Russie
introduite le 9 juin 2016
La requérante, M
me
Nina Endryuvna Krivtsova, est une ressortissante russe née en 1942 et résidant à Volgograd.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
A.
La gènese de l’affaire
En 1994, une société, dont la requérante était actionnaire, privatisa (c’est
‑
à-dire, acquit à titre gratuit) le bâtiment d’un centre commercial situé au centre de la ville de Volgograd. À une date non précisée, la requérante et d’autres actionnaires de la société rachetèrent le bâtiment. En 2005, en qualité de propriétaires de ce dernier, la requérante et ces personnes acquirent une parcelle de terrain sous le bâtiment. Depuis la date d’acquisition et jusqu’en 2014, la requérante acquitta les taxes foncières sur ce terrain.
En 2006, l’autorité publique compétente pour la gestion du patrimoine public forma un recours judiciaire contre l’administration de la ville de Volgograd visant à déclarer nulle la décision de cette dernière de vendre la parcelle, au motif que l’administration agissait en excès de pouvoir. Par une décision du 11 juillet 2006, la cour régionale de commerce de Volgograd rejeta ce recours estimant que l’administration agissait conformément à la loi en vigueur au moment des faits. Le 28 août 2006, la décision acquit l’autorité de la chose jugée.
En 2010, ladite autorité forma un recours judiciaire visant à reconnaitre le contrat de privatisation nul au motif que ce bâtiment était classé de monument historique et, donc, exclu de toute privatisation. Par un jugement définitif du 10 novembre 2010, le présidium de la cour régionale de Volgograd fit droit à ce recours et déclaré le droit de l’État sur le bien en question.
B.
Les décisions de justice relatives à une parcelle de terrain sous le bâtiment
Le département régional de l’autorité chargée de la gestion du patrimoine public forma un recours judiciaire visant à déclarer le droit de propriété de la Fédération de Russie sur la parcelle de terrain sous le bâtiment appartenant, entre autres, à la requérante.
Le 28 janvier 2015, le tribunal du district Tsentralny de Volgograd fit droit à ce recours. Il établit que la parcelle avait été vendue à la requérante par l’administration de la ville de Volgograd. Or, cette dernière avait agi en excès de pouvoir car elle n’était pas autorisée par la Fédération de Russie, propriétaire de la parcelle, d’aliéner cette dernière. Analysant les textes des lois pertinentes, le tribunal conclut qu’il s’agissait d’un contrat nul
ab initio
et l’objet de ce contrat devait être restitué au propriétaire sans aucune indemnité. Le tribunal déclara donc le droit de propriété de la Fédération de Russie sur la parcelle en question.
Le 7 mai 2015, la cour régionale de Volgograd confirma la décision en appel. Le 1
er
décembre 2015 et le 22 janvier 2016, les juges uniques respectivement de la cour régionale et de la Cour suprême de Russie refusèrent de se saisir en cassation.
1.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint que la décision du 7 mai 2015 a porté atteinte au principe de
res judicata
, dans la mesure où elle contredit la décision du 28 août 2006.
2.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, la requérante se plaint que la décision du 7 mai 2015 par laquelle le tribunal l’a privée de la parcelle de terrain s’analyse en une violation de son droit au respect des biens.
1.
Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
? Plus particulièrement,
a)
La décision du 7 mai 2015 par laquelle le tribunal Tsentralny de Volgograd déclara le droit de propriété de la Fédération de Russie sur la parcelle de terrain, s’analyse-t-elle en une privation de propriété ou en une réglementation de l’usage des biens
?
b)
L’ingérence en question a-t-elle été opérée dans les conditions prévues par la loi
?
c)
Pour quelle cause d’utilité publique cette ingérence a-t-elle été opérée
?
d)
Cette ingérence a-t-elle respecté un juste équilibre entre les exigences de l’intérêt général de la communauté et les impératifs de la sauvegarde des droits fondamentaux de la requérante
? En particulier, cette ingérence a
‑
t
‑
elle imposé à la requérante une charge excessive, compte tenu du fait que la requérante n’a touché aucune indemnité pour la parcelle du terrain
?
2.
La contestation sur les droits et obligations de caractère civil de la requérante a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article
6
§
1 de la Convention
? Plus particulièrement, le principe de sécurité juridique, a-t-il été respecté (
Kehaya et autres c. Bulgarie
, n
os
47797/99 et 68698/01, §§ 58-70, 12
janvier 2006)
?