CtEDO 07.09.2018 Auto

MIKUSHIN v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
07.09.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MIKUSHIN v. RUSSIA (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Comunicat la 7 septembrie 2018 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 73715/17 Fedor Valerievich MIKUSHIN împotriva Rusiei depusă la 5 octombrie 2017 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Fedor Valerievich Mikushin, este un național rus, care s-a născut în 1975 și locuiește în Rostov-on-Don. El este fondator și director al unei organizații non-guvernamentale Eco-Logica. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dl N. Olenichev, avocat practicant la San Petersburg. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Înregistrarea în calitate de agent străin La 13 februarie 2015, Departamentul de Justiție al Regiunei Rostov („Departamentul de Justiție”) a stabilit că Eco-Logica a fost finanțată de organizații străine, cum ar fi Fondul Național pentru Democrație și Ambasada Olandeză. De asemenea, a determinat că Eco-Logica a fost implicată în „activitati politice” prin organizarea monitorizării mediului în Rostov, crearea de programe de mediu educaționale pentru studenți, inițiarea unui proiect de colectare și prelucrare a gunoiului, care a participat la proiectul Guvernului regiunii Rostov care contribuie la îndeplinirea personală a tinerilor și implicarea acestora în politica regională, pregătind rapoarte privind drepturile mediului și societatea civilă în Rusia și Georgia. La 3 aprilie 2015 Ministerul Justiției a pus Eco-Logica pe lista agenților străini. Prin decizia din 20 aprilie 2015 Justiție a Pacei Circuitului Primului Tribunal din Rostov-on-Don amendat Eco-Logica pentru infracțiunile de a nu căuta înregistrarea voluntară ca agent străin. La 19 martie 2015, o assemblare generală a membrilor Eco-Logica a decis să dizolveze organizația. La 3 iunie 2015, reclamantul a depus o cerere de dizolvare la Departamentul Justiției. La 8 iunie 2015, Departamentul de Justiție a refuzat să facă o intrare la dizolvarea Eco-Logica, susținând că documentele furnizate au încălcat legea rusă și că adevăratul motiv pentru cererea de dizolvare a fost de a evita plata amenzii. Reclamantul a contestat decizia Departamentului de Justiție în fața unei instanțe. La 18 august 2015, Curtea de district Leninskiy din Rostov-on-Don a respins cererea. Curtea a stabilit că membrii Eco-Logica au adoptat hotărârea cu privire la dizolvarea sa după inspecția Departamentului de Justiție, care a stabilit o încălcare a Legii Agenților Externi. Prin urmare, ei sunt conștienți de posibilele implicații negative pentru Eco-Logica. Acesta a susținut că dizolvarea unei organizații a implicat dizolvarea voluntară fără a provoca nici un prejudiciu pentru alții, în timp ce membrii Eco-Logica, inclusiv reclamantul, au încercat să evite să plătească amendă pentru neregistrarea ca agent străin și, prin urmare, și-au abuzat drepturile. La 12 octombrie 2015 și 19 ianuarie 2016 Curtea Regională Rostov și la 10 mai 2016 Curtea Supremă a reprodus concluziile Curții de District Leninskiy și a susținut decizia din 18 august 2015. În conformitate cu art. 23 § 1 din Legea Asociațiilor Publice, un organism de stat competent poate refuza înregistrarea unei asociații publice în cazul în care articolele sale de asociere și alte documente de înregistrare contravine Constituției și legii ruse. În conformitate cu art. 26, dizolvarea unei asociații publice se efectuează prin decizia adunării sale generale în temeiul articolelor de asociere sau prin decizia instanței în temeiul articolului 44 din Legea asociațiilor publice (dizolvarea involuntară). Toate proprietățile care aparțin asociației publice dizolvate și care au rămas după îndeplinirea tuturor creanțelor creditorilor, sunt utilizate în scopurile prevăzute de articolele de asociere sau determinate prin decizia adunării generale care ordonă dizolvarea sau prin decizia instanței. art. 10 §§ § 1 și 2 din Codul civil interzice exercitarea drepturilor civile numai pentru a aduce atingere oricărei alte persoane, evadarea legii cu scop ilegal și orice alt exercitare ilegală de drepturi civile (abuz de drepturi). O instanță de jurisdicție generală, instanță comercială sau organism de arbitraj ia în considerare natura și efectele acestor abuzuri de drepturi și refuză să protejeze drepturile în întregime sau în parte și ia alte măsuri prevăzute de lege. În același timp, în conformitate cu 10 § 5 din Codul Civil, se presupune că părțile acționează în mod rezonabil și cu bună credință. În conformitate cu art. 61, fondatorii unei entități juridice (membrele) sau organismul său competent pot decide să dizolve entitatea juridică, în special datorită expirării termenului său de funcționare și îndeplinirii obiectivelor sale. O entitate juridică poate fi respinsă în temeiul unei hotărâri judiciare în cazul în care (1) înregistrarea statului a entității a fost deținută invalidă; (2) entitatea își exercită activitățile fără licență (dacă are nevoie de o licență pentru activitățile sale); (3) entitatea comite o încălcare parfumată a legii; (4) o asociere publică exercită activități în încălcarea obiectivelor prevăzute de articolele sale de asociere; (5) entitatea nu poate atinge obiectivele sale; (6) în orice alt caz prevăzut de lege. În conformitate cu art. 62 din Codul civil, fondatorii (membrele) sau un organism competent al unei entități juridice supuse dizolvării trebuie să informeze cu privire la dizolvarea organismului statului de înregistrare și să-și folosească proprietatea numai în scopul dizolvării. În cazul în care proprietatea este insuficientă, fondatorii (membrele) entității juridice sunt în comun și sunt mai multe în măsură să efectueze toate acțiunile necesare pe cont propriu. În cazul în care nu îndeplinește sau nu îndeplinește obligația de a dizolva entitatea juridică, o persoană în cauză sau un organism de stat competent poate depune un proces privind dizolvarea entității juridice și solicită numirea unui ofițer de insolvență. Curtea comercială Supremă În conformitate cu Hotărârea Curții Supreme de Comerț din 15 Ianuarie 2013 nr. 11925/12 privind cauzele nr. 55-15285/2011, în conformitate cu dispozițiile articolelor 61 – 64 din Codul Civil, o entitate juridică poate fi dizolvată voluntar prin decizia fondatorilor săi (membrelor). În același timp, dizolvarea unei entități juridice nu urmărește să provoace niciun prejudiciu oricărei alte persoane (în temeiul articolului 10 § 1 din Codul Civil). Reclamantul se plânge în temeiul articolului 11 din Convenție că autoritățile și-au încălcat dreptul de a dizolva organizația sa neguvernamentală, deoarece se presupune că a încercat să nu plătească amendă pentru neregistrarea ca agent străin. A existat o interferență în libertatea de asociere a reclamantului, în special în calitatea de fundator al unei organizații neguvernamentale de a decide dacă organizația se dizolva sau nu, în sensul articolului 11 § 1 din Convenție? Dacă da, această interferență a fost justificată în sensul articolului 11 § 2? În special, a fost că interferența prescrisă de lege și necesară? A urmărit un obiectiv legitim?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă