LOBANOVA v. RUSSIA

Comunicată la 7 septembrie 2018

SECȚIA A TREIA

Cererea nr. 28475/18

Aleksandra Nikolayevna LOBANOVA

împotriva Rusiei

introdusă la 15 mai 2018

EXPUNEREA FAPTELOR

Reclamanta, dna Aleksandra Nikolayevna Lobanova, este cetățean rus, născută în 1969, care locuiește în Perm.

A. Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamanta este mama lui S., născut în 2000.

Printr-o hotărâre dată în lipsă la 15 iunie 2015, Tribunalul Districtual Sverdlovskiy din Perm, la cererea Agenției de Tutelă și Curatelă din Perm (орган опеки и попечительства над несовершеннолетними г. Перми, „agenția pentru ocrotirea copilului din Perm”), a restrâns autoritatea părintească a reclamantei asupra lui S. și a dispus plasarea băiatului în îngrijire publică. De asemenea, instanța a dispus, făcând referire la articolul 74 § 4 din Codul familiei rus, că, până la modificarea situației privind autoritatea părintească a reclamantei, aceasta trebuia să plătească lunar o pătrime din salariu sau din alte venituri ca pensie de întreținere pentru S. în favoarea unei case de plasament în care urma să fie plasat.

La 28 septembrie 2015, Curtea Regională Perm a menținut, în apel, hotărârea instanței de fond. Aceasta a precizat că recuperarea pensiei de întreținere de la reclamantă trebuia să înceapă de la data transferului lui S. în îngrijire publică.

La 7 aprilie 2016, Curtea Regională Perm, acționând ca instanță de recurs în casație, a menținut deciziile judecătorești sus-menționate.

La 18 decembrie 2015, executorii judecătorești au deschis o procedură de executare privind transferul lui S. în îngrijire publică. Astfel cum reiese, aceștia au încercat, fără succes, să execute hotărârea relevantă la 15 și 21 septembrie 2016.

Deși cererea reclamantei de amânare a executării a fost respinsă la 28 iunie 2016, băiatul nu a fost niciodată efectiv luat de la reclamantă și transferat în îngrijire publică și a continuat să locuiască cu ea.

La 22 mai 2017, în temeiul ordinului executorilor judecătorești din aceeași dată, suma de 113.364,30 ruble rusești („RUB”, aproximativ 1.830 euro, „EUR”) a fost blocată în contul bancar al reclamantei, ca restanță pentru pensia de întreținere datorată la acea dată.

Un document de la banca reclamantei datat 14 mai 2018 arată că, la acea dată, aceeași sumă rămânea blocată.

(a) Autoritatea părintească

Reclamanta a acționat în cele din urmă în judecată agenția pentru ocrotirea copilului din Perm, încercând să-și redobândească autoritatea părintească.

Printr-o hotărâre din 15 decembrie 2016, Tribunalul Districtual Leninskiy din Perm a constatat că împrejurările care anterior constituiseră motivul restrângerii autorității părintești a reclamantei nu se modificaseră și, în special, că reclamanta nu își schimbase comportamentul față de fiul său, și a respins cererea reclamantei.

La 20 martie 2017, Curtea Regională Perm a menținut, în apel, hotărârea instanței de fond.

Nu este clar dacă reclamanta a continuat procedura de recurs în casație.

(b) Plata pensiei de întreținere

Reclamanta a acționat în judecată și agenția pentru ocrotirea copilului din Perm, solicitând ridicarea obligației sale de a plăti pensia de întreținere pentru S. în favoarea unei case de plasament, dat fiind că acesta nu fusese niciodată transferat într-o astfel de casă.

Tribunalul Districtual Leninskiy din Perm a citat-o pe reclamantă, dar aceasta nu s-a prezentat fără nicio justificare.

Printr-o hotărâre dată în lipsă la 16 mai 2017, instanța a respins cererea reclamantei, observând că „nu există temei legal pentru ridicarea obligației [reclamantei] de a plăti pensia de întreținere pentru S., întrucât restrângerea autorității sale părintești rămâne în vigoare”.

La 16 august 2017, Curtea Regională Perm a menținut acea hotărâre în apel. Aceasta a respins argumentele reclamantei potrivit cărora S. locuia efectiv cu ea și suporta toate cheltuielile pentru întreținerea sa; a afirmat că hotărârea din 15 iunie 2015, astfel cum a fost clarificată de instanța de apel la 28 septembrie 2015, care obligase reclamanta să plătească pensie de întreținere pentru S. începând de la data transferului lui S. în îngrijire publică, rămânea în vigoare și că, prin urmare, nu existau motive pentru a o exonera de această obligație.

La 21 noiembrie 2017 și, respectiv, 16 ianuarie 2018, Curtea Regională Perm și Curtea Supremă a Rusiei au menținut deciziile judecătorești sus-menționate în procedura de recurs în casație. Instanțele au respins argumentele reclamantei potrivit cărora transferul efectiv al lui S. în îngrijire publică nu avusese niciodată loc și că, prin urmare, blocarea fondurilor bănești din contul său bancar ca sumă datorată cu titlu de pensie de întreținere restantă era nelegală. Instanțele au reiterat că hotărârea din 15 iunie 2015, astfel cum a fost menținută la 28 septembrie 2015, rămânea în vigoare și că argumentele reclamantei nu releva niciun temei pentru a o exonera de obligația de plată.

B. Dreptul intern relevant

Codul familiei rus prevede, în părțile sale relevante, după cum urmează:

Articolul 74. Consecințele restrângerii autorității părintești.

„...

Articolul 80. Obligația părintească de a furniza pensia de întreținere pentru copil

„1. Părinții au obligația de a întreține copiii lor minori ...”

Articolul 114. Exonerarea de plata pensiei de întreținere restante

„...

PLÂNGERI

Reclamanta se plânge, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că blocarea unei anumite sume din contul său bancar ca sumă datorată cu titlu de pensie de întreținere restantă în favoarea statului este disproporționată, dat fiind că fiul său nu a fost niciodată transferat în îngrijire publică și continuă să locuiască cu ea.

ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR

(a) Ingerința a fost legală? În special, care a fost temeiul legal al acestei ingerințe? Interpretarea și aplicarea de către instanțele interne a dispozițiilor legale relevante în cauza reclamantei a fost „previzibilă”?

(b) Ingerința a fost în interesul public?

(c) S-a păstrat un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și drepturile de proprietate ale reclamantei?

Communicated on 7 September 2018

THIRD SECTION

Application no. 28475/18

Aleksandra Nikolayevna LOBANOVA

against Russia

lodged on 15 May 2018

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Aleksandra Nikolayevna Lobanova, is a Russian national, who was born in 1969 and lives in Perm.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant is the mother of S., born in 2000.

1.

Background events

By a default judgment of 15 June 2015 the Sverdlovskiy District Court of Perm, at the request of the Perm Custody and Guardianship Agency (

орган опеки и попечительства над несовершеннолетними г. Перми

, “the Perm childcare agency”), restricted the applicant’s parental authority over S. and ordered the boy’s removal into public care. It furthermore ordered, with reference to Article 74

§

4 of the Russian family Code, that, until the moment when the situation with the applicant’s parental authority would have changed, the applicant should pay monthly one fourth of her salary or any other income as child maintenance for S. in favour of a foster home in which he would be placed.

On 28 September 2015 the Perm Regional Court upheld the first-instance judgment on appeal. It specified that the recovery of the child maintenance from the applicant should start on the date of S.’s transfer to public care.

On 7 April 2016 the Perm Regional Court, acting as a cassation instance, upheld the above-mentioned court decisions.

2.

Enforcement proceedings

On 18 December 2015 bailiffs opened enforcement proceedings on S.’s transfer to public care. As appears, they unsuccessfully attempted to enforce the relevant judgment on 15 and 21 September 2016.

Although the applicant’s request to postpone the enforcement was rejected on 28 June 2016, the boy has never been actually removed from the applicant and taken to public care and has continued living with her.

On 22 May 2017, pursuant to the bailiffs’ order of the same date, the amount of 113,364.30 Russian roubles (“RUB”, approximately 1,830 euros, “EUR”) was blocked on the applicant’s bank account in arrears for child maintenance due on that date.

A document from the applicant’s bank dated 14 May 2018 shows that on that date the same amount remained blocked.

3.

The applicant’s attempts to have the restrictions lifted

(a)

Parental authority

The applicant eventually sued the Perm childcare agency in an attempt to have her parental authority restored.

In a judgment of 15 December 2016 the Leninskiy District Court of Perm noted that the circumstances which had previously been the reason for the restriction of the applicant’s parental authority had not changed, and, in particular, the applicant had not changed her conduct with regard to her son, and rejected the applicant’s claim.

On 20 March 2017 the Perm Regional Court upheld the first-instance judgment on appeal.

It is unclear whether the applicant pursued cassation proceedings.

(b)

Alimony payment

The applicant also sued the Perm childcare agency, seeking to have her obligation to pay the child maintenance for S. in favour of a foster home lifted, given the fact that he had never been transferred to any such home.

The Leninskiy District Court of Perm summoned the applicant, but she failed to appear with no explanation.

By a default judgment of 16 May 2017 the court rejected the applicant claim, noting that “there [were] no legal grounds for lifting [the applicant’s] obligation to pay the child maintenance for S., as the restriction of her parental authority remained in place”.

On 16 August 2017 the Perm Regional Court upheld that judgment on appeal. It rejected the applicant’s arguments that S.’s was actually living with her and she was bearing all expenses for his support; it stated that the judgment of 15 June 2015, as clarified by the appellate court on 28

September 2015, which had ordered the applicant to pay child maintenance for S. starting from the date of S.’s transfer in public care, remained in force, and that therefore there were no reasons to absolve her from that obligation.

On 21 November 2017 and 16 January 2018 respectively, the Perm Regional Court and the Supreme Court of Russia, upheld the above

‑

mentioned court decisions in cassation proceedings. The courts rejected the applicant’s arguments that S.’s actual transfer in public care had never taken place, and that therefore blocking monetary funds at her bank account as an amount due for child maintenance in arrears was unlawful. The courts reiterated that the judgment of 15 June 2015, as upheld on 28

September 2015, remained in force, and that the applicant’s arguments did not reveal any ground for absolving her the obligation to pay.

B.

Relevant domestic law

The Russian Family Code, in its relevant parts, provides as follows:

Article 74. Consequences of restriction of parental authority.

“...

2.

Restriction of parental authority does not absolve parents from their obligation to provide maintenance to their minor children ...”

Article 80. Parental obligation to provide child maintenance

“1.

Parents have an obligation to provide maintenance to their minor children ...”

Article 114. Exemption from alimony payment in arrears

“...

2.

At the request of a claimant liable to pay alimony, a court may absolve him or her, in full or in part, from payment alimony in arrears, if it founds it established that a failure to pay was due to that claimant’s illness or to other reasonable excuses, and that his or her financial and family situation makes it impossible to pay off the debt.”

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that blocking of a certain amount on her bank account as an amount due for child maintenance in arrears in favour of the State is disproportionate, given the fact that her son has never been transferred to public care and continues living with her.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant’s right to the peaceful enjoyment of her possessions secured by Article 1 of Protocol

No.

1 to the Convention?

2.

If so,

(a)

was that interference lawful? In particular, what was the legal basis for that interference? Was the domestic courts’ interpretation and application of the relevant legal provisions in the applicant’s case “foreseeable”?

(b)

Was that interference in the public interest?

(c)

Was a fair balance struck between the demands of the general interest of the community and the applicant’s property rights?