HURBAIN c. BELGIQUE

Comunicat la 7 septembrie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 57292/16 Patrick HURBAIN împotriva Belgiei, introdusă la 26 septembrie 2016 FOARTE DE L , pentru a anonima, în numele dreptului la uitare digitală, la mail-ul electronic al unui articol care se referă la numele șoferului responsabil de un accident de drum criminal a avut loc în 1994. Invocând la art. 10 din Convenție, reclamantul a declarat că lingușela sa a constituit condamnarea sa în temeiul articolului 1382 din Codul civil n a fost neclar și previzibil. De asemenea, el susține că ingerința nu a fost proporțională și că au existat alternative mai puțin atentatoare la libertatea presei, cum ar fi o cerere de deferire la motoarele de căutare.

ÎNTREBARE CU PĂRȚI Condamnarea civilă a reclamantului de a anonimiza articolul: pe site-ul ziarului Le Soir și în orice altă bancă de date aflată sub responsabilitatea sa a adus atingere în mod nejustificat libertății de exprimare, libertății presei și libertății de a difuza informații garantate prin art. 10 din convenție? În special, intervenția avea o bază legală suficient de previzibilă (Delfi AS c. Estonia [GC], n 64569/09, § 120 122, CEDH Germania și W.W.c. Germania, Germania, Germania și W.W.c. Germania, precum și referințele menționate mai sus) au fost necesare într-o societate democratică (Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], nr. 40454/07, § 82-93, CEDH 2015 (extracturi) și Bedat c. Elveția [GC], nr. 56925/08, 29 martie 2016 pentru principiile generale și au fost comparate, printre altele, cu Węgrzynowski și Smolczewski Polonia, n 33846/07, 16 iulie 2013 și M.L.

și W.W.c. Germania. , nr. 60798/10 și 65599/10, 28 iunie 2018)

Communiquée le 7 septembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 57292/16 Patrick HURBAIN contre la Belgique introduite le 26 septembre 2016

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation civile du requérant, éditeur responsable du journal Le Soir , à anonymiser, au nom du droit à l’oubli numérique, l’archive électronique d’un article mentionnant le nom du conducteur responsable d’un accident de la route meurtrier survenu en 1994. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant allègue que l’ingérence qu’a constitué sa condamnation sur le fondement de l’article 1382 du code civil n’était pas claire et prévisible. Il fait également valoir que l’ingérence n’était pas proportionnée et qu’il existait des alternatives moins attentatoires à la liberté de la presse, telle qu’une demande de déréférencement auprès des moteurs de recherche.

QUESTION AUX PARTIES

La condamnation civile du requérant à anonymiser l’article litigieux sur le site du journal Le Soir et dans toute autre banque de données placées sous sa responsabilité a-t-elle porté une atteinte injustifiée à la liberté d’expression, la liberté de la presse et la liberté de diffuser des informations garanties par l’article 10 de la Convention ? En particulier, l’ingérence avait-elle une base légale suffisamment prévisible ( Delfi AS c. Estonie [GC], n o 64569/09, §§ 120 ‑ 122, CEDH 2015, et références citées) ? L’ingérence était ‑ elle nécessaire dans une société démocratique ( Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, §§ 82-93, CEDH 2015 (extraits), et Bédat c. Suisse [GC], n o 56925/08, 29 mars 2016 pour les principes généraux, et comparer, parmi d’autres, Węgrzynowski et Smolczewski c. Pologne , n o 33846/07, 16 juillet 2013, et M.L.

et W.W. c. Allemagne , n os 60798/10 et 65599/10, 28 juin 2018) ?