FC MRETEBI v. GEORGIA

A cincea secțiune decizia nr. 22523/09 FC MRETEBI împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 18 septembrie 2018 în calitate de comitet compus din: André Potocki, președinte, Mārtiδš Mits, Lado Chanturia, judecători și Milan Blaško, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 ianuarie 2009, având în vedere deliberarea, hotărârea următoarea: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, o entitate juridică, a fost înregistrată ca societate în temeiul legii georgiene la 3 februarie 1988 („societatea reclamantă”) și a fost reprezentată în fața Curții de către dl A. Baramidze („primul reprezentant”) și G. Svanidze („al doilea reprezentant”), avocați care practică în Tbilisi. Guvernul georgian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Meskhoradze, al Ministerului Justiției. Prezentul caz în cauză, în temeiul articolelor 6 § 1 și 46 din Convenție, executarea presupusă inadecvată de către statul défender al unei măsuri indicate de Curte într-o hotărâre din 31 iulie 2007 privind cererea anterioară a societății reclamante (a se vedea FC Mretebi c. Georgia , nr. 38736/04, §§ 35-50, 31 iulie 2007, denumit în continuare „hotărârea principală” . În special, Curtea a indicat în hotărârea principală, determinând o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza incapacității societății reclamante de a avea acces la o instanță civilă, că reclamantul a avut dreptul să solicite reluarea procedurii interne în cauză (a se vedea FC Mretebi , citat mai sus § 61). Iulie 2008 instanța internă competentă a refuzat să revină aceste proceduri, citand absența unui mecanism de reapertura în dreptul intern. La 4 septembrie 2009 a fost notificată guvernului. La 13 mai 2010, Guvernul a informat Curtea că a fost adoptată o modificare din 10 mai 2010 în ceea ce privește Codul de Procedură Civilă („CCP”), instituind un mecanism de reluare a procedurilor civile pe baza hotărârilor Curții (decizii) de stabilire a existenței încălcărilor dispozițiilor Convenției (art. 423 alineatul (1) litera (g) din CCP). Amendamentul respectiv a primit o forță retroactivă, permițând chiar și reclamanților să solicite o reluare a procedurii interne impugnate pe baza hotărârii Curții, care au fost deja respinse cereri similare de către instanțele interne (art. 444 din CCP). La 2 decembrie 2010, Comitetul de miniștri al Consiliului Europei, în legătură cu modificarea din 10 mai 2010 la CCP, a adoptat o rezoluție (CM/ResDH(2010)163) privind închiderea supravegherii executării hotărârii principale ale Curții, în conformitate cu art. 46 § 2 din convenție. Prin scrisoarea din 1 decembrie 2012, primul reprezentant al societății reclamante a informat Curtea că dorește să se retragă din cauze. Această scrisoare a fost transmisă societății reclamante, care a fost invitată fie să confirme dacă cel de-al doilea reprezentant a rămas activ în cadrul procedurii, fie să numească un nou reprezentant. Prin scrisoarea din 16 aprilie 2018, Curtea a solicitat celui de-al doilea reprezentant să confirme interesul clientului său față de procedură și să-l actualizeze cu privire la orice evoluție importantă a faptului care ar fi putut avea loc din 2010. Scrisoarea a fost trimisă Curtei neînmânată, deoarece destinatarul nu a fost găsit. 10. La 25 mai 2018 Curtea și-a trimis din nou scrisoarea din 16 aprilie 2018, de data aceasta direct la adresa poștală a directorului administrativ al societății reclamante. Scrisoarea a fost din nou returnată Curții fără a fi furnizată cu o anunță: „neclasificată”. 11. Astfel, în afară de scrisoarea fostului său co-reprezentant privind auto-recusarea (a se vedea punctul 8 de mai sus), societatea reclamantă nu a avut niciun contact cu Curtea începând cu octombrie 2010. HOTĂRÂREA 12. Curtea consideră că, în circumstanțele de mai sus, societatea reclamantă nu poate fi considerată ca fiind nu mai doresc să își continue aplicarea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. 13. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 11 octombrie 2018. Milan Blaško André Potocki Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 22523/09

FC MRETEBI

against Georgia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 18

September

2018 as a Committee composed of:

André Potocki,

President,

Mārtiņš Mits,

Lado Chanturia,

judges,

and Milan Blaško,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 16 January 2009,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, a legal entity, was registered as a company under Georgian law on 3 February 1988 (“the applicant company”). It was represented before the Court by Mr A. Baramidze (“the first representative”) and G.

Svanidze (“the second representative”), lawyers practising in Tbilisi.

2.

The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Meskhoradze, of the Ministry of Justice.

3.

The present case concerned, under Articles 6 § 1 and 46 of the Convention, the allegedly inadequate execution by the respondent State of a measure indicated by the Court in a judgment of 31 July 2007 concerning the applicant company’s previous application (see

FC Mretebi v. Georgia

, no.

38736/04, §§ 35-50, 31 July 2007, hereinafter referred to as “the principal judgment”).

4.

In particular, the Court had indicated in the principal judgment, establishing a violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the applicant company’s inability to have access to a civil court, that the applicant had been entitled to request re-opening of the domestic proceedings in question (see

FC Mretebi

, cited above, § 61). However, on 21

July 2008 the competent domestic court refused to revive those proceedings, citing the absence of a re-opening mechanism in domestic law.

5.

On 4 September 2009 notice of the present case was given to the Government.

6.

On 13 May 2010 the Government informed the Court that an Amendment of 10 May 2010 had been enacted with respect to the Code of Civil Procedure (“the CCP”), introducing a mechanism for re-opening of civil proceedings on the ground of the Court’s judgments (decisions) establishing the existence of violations of provisions of the Convention (Article 423 § 1 (g) of the CCP). That Amendment was given retroactive force, allowing even those applicants to request re-opening of the impugned domestic proceedings on the basis of the Court’s judgment who had already been denied similar requests by domestic courts (Article 444 of the CCP).

7.

On 2 December 2010 the Committee of Ministers of the Council of Europe, with reference to the Amendment of 10 May 2010 to the CCP, adopted a Resolution (CM/ResDH(2010)163) on the closure of supervision of the execution of the Court’s principal judgment, in accordance with Article

46 §

2 of the Convention.

8.

By a letter of 1 December 2012, the applicant company’s first representative informed the Court that he wished to recuse himself from the case. This letter was transmitted to the applicant company, who was invited either to confirm whether or not its second representative still remained active in the proceedings or to appoint a new representative. The applicant company was requested to reply by 16 January 2013, but failed to so do.

9.

By a letter of 16 April 2018, the Court requested the second representative to confirm his client’s interest towards the proceedings and to update it of any important factual developments that might have occurred since 2010. The letter was returned to the Court undelivered as the addressee had not been found.

10.

On 25 May 2018 the Court sent again its letter of 16 April 2018, this time directly to the postal address of the applicant company’s managing director. The letter was again returned to the Court undelivered with an annotation: “unclaimed”.

11.

Thus, apart from its former co-representative’s letter on self-recusal (see paragraph 8 above), the applicant company has not kept itself any contact with the Court since October 2010.

THE LAW

12.

The Court considers that, in the above circumstances, the applicant company may be regarded as no longer wishing to pursue its application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

13.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 11 October 2018.

Milan Blaško

André Potocki

Deputy Registrar

President