- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 septembrie 2018
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Grebenichenko și Polyakov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE GRBENICENKO ȘI POLYAKOV v. RUSSIA (Aplicații nos. 40061/11 și 42331/11 JUGAMENT STRASBOURG 20 septembrie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Grebenichenko și Polyakov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 30 august 2018, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea hotărârilor interne și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIEIUNEI ȘI AL ARTICOLULUI 1 A PROTOCOLULUI NR. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea deciziilor interne în favoarea lor și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern.
Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 6 § 1 și art. 13 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997‐II). Gerasimov și alții c. Rusia , nr. 29920/05 și alte 10 , 1 iulie 2014, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz.
Având în vedere natura atribuirilor judiciare în favoarea reclamanților (a se vedea tabelul apendice pentru detaliile ordonanțelor judiciare), Curtea consideră că reclamanții au avut, în temeiul acestor hotărâri, o „așteptare legitimă” pentru a dobândi un bun pecuniar, care a fost suficient de stabilit pentru a constitui o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziilor în favoarea reclamanților.
11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 12. De asemenea, reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 13 din Convenție în legătură cu lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește neexecuția.
Curtea a remarcat deja existența unui nou recurs intern împotriva neexecuției hotărârilor interne care impun obligații de natură pecuniară și morală pentru autoritățile ruse, introdus în urma hotărârii pilot, care permite celor implicați să solicite compensații pentru daune suportate ca urmare a întârzierilor excesive în executarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Kamneva și alții v. Rusia (dec.), nr. 35555/05 și altele 6, 2 mai 2017). Chiar dacă remediul a fost – sau este încă – disponibil pentru reclamanții, Curtea reiterează că ar fi nedrept să ceară reclamanților a căror cauze au fost deja în așteptare de mulți ani în sistemul intern și care au venit să caute ajutor la Curte, să-și aducă din nou cererile la tribunalele interne (a se vedea Gerasimov și alții Cu toate acestea, având în vedere adoptarea noului recurs intern, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze în mod separat admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 în prezent (a se vedea, pentru o abordare similară, Kamneva și alții, citate mai sus și, mutatis mutandis, Tkhyegepso și alții v. Rusia , nr. 44387/04 și alte 11 §§ 21-24, 25 octombrie 2011 . Această hotărâre nu aduce atingere viitoarei evaluări ale Curții a noului remediu . III.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 29920/05 și alte 10, §§ 187-200, 1 iulie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 16. Curtea constată, de asemenea, că Statul pârât are o obligație excepțională de a aplica hotărârile care rămân executive.
17. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară plângerile privind neexecuția deciziilor interne admisibile; că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția deciziilor interne; hotărăște că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 din Convenție; faptul că statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea deciziilor interne în curs de desfășurare menționate în tabelul anexat; Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 20 septembrie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Lista cererilor de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 Numărul de cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Data nașterii Decizie internă relevantă Data începerii perioadei de neexecuție Data încheierii perioadei de încetare a perioadei de neexecuție Lungime a procedurii de executare Ordinul intern Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 40061/11 12/04/2011 Dmitriy Valentinovich Grebenichenko 20/02/1963 Curtea Militară de Garrison din Moscova, 03/06/2008 21/06/2008, în așteptare de peste 10 ani și 12 zile Ministerul Apărării pentru a furniza reclamantului locuințe de 6 000 42331/11 20/06/2011 Valeriy Vitalievich Polyakov 25/10/1961 Curtea militară de la Moscova, 26/11/2009 16/12/2009 în așteptarea de mai mult de 8 ani și 6 luni și 17 zile Ministerul Apărării pentru a furniza reclamantului locuințe de 6000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.
THIRD SECTION
CASE OF GREBENICHENKO AND POLYAKOV v. RUSSIA (Applications nos. 40061/11 and 42331/11 ) JUDGMENT STRASBOURG 20 September 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Grebenichenko and Polyakov v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Alena Poláčková, President, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judges, and Liv Tigerstedt Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 30 August 2018, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”). THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of the non-enforcement of domestic decisions and of the lack of any effective remedy in domestic law. THE LAW I.
JOINDER OF THE APPLICATIONS
5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. II.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 AND ARTICLE
13 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE
1 OF PROTOCOL No. 1
The applicants complained of the non-enforcement of domestic decisions given in their favour and of the lack of any effective remedy in domestic law. They relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and on Article 1 of Protocol No. 1, which read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article 6. It also refers to its case-law concerning the non-enforcement or delayed enforcement of final domestic judgments (see Hornsby v. Greece , no. 18357/91, § 40, Reports of Judgments and Decisions 1997‑II).
In the leading case of Gerasimov and Others v. Russia , no. 29920/05 and 10 others, 1 July 2014, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having regard to the nature of the judicial awards in the applicants’ favour (see the appended table for details of court orders), the Court considers that the applicants had, by virtue of these judgments, a “legitimate expectation” to acquire a pecuniary asset, which was sufficiently established to constitute a “possession” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
The applicants also complained under Article 13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in respect of the non‑enforcement. The Court has already noted the existence of a new domestic remedy against the non-enforcement of domestic judgments imposing obligations of a pecuniary and non-pecuniary nature on the Russian authorities, introduced in the wake of the pilot judgment, which enables those concerned to seek compensation for damage sustained as a result of excessive delays in the enforcement of court judgments (see Kamneva and Others v. Russia (dec.), no. 35555/05 and 6 others, 2 May 2017). Even though the remedy was – or still is – available to the applicants, the Court reiterates that it would be unfair to request the applicants whose cases have already been pending for many years in the domestic system and who have come to seek relief at the Court, to bring again their claims before domestic tribunals (see Gerasimov and Others , cited above, § 230).
However, in the light of the adoption of the new domestic remedy, the Court, as in its previous decisions, considers that it is not necessary to examine separately the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 in the present cases (see, for a similar approach, Kamneva and Others , cited above, and, mutatis mutandis, Tkhyegepso and Others v. Russia , no. 44387/04 and 11 others, §§ 21-24, 25 October 2011). This ruling is without prejudice to the Court’s future assessment of the new remedy. III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
14. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Gerasimov and Others v. Russia, nos. 29920/05 and 10 others, §§ 187-200, 1 July 2014), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court further notes that the respondent State has an outstanding obligation to enforce the judgments which remain enforceable.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2. Declares the complaints concerning the non-enforcement of domestic decisions admissible; 3. Holds that these complaints disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 concerning the non ‑ enforcement of domestic decisions; 4. Decides that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 of the Convention; 5. Holds that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic decisions referred to in the appended table; 6. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. 7. Dismisses the remainder of the applicants’ just satisfaction claims. Done in English, and notified in writing on 20 September 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1 (non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and lack of any effective remedy in domestic law) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Date of birth Relevant domestic decision Start date of non-enforcement period End date of non-enforcement period Length of enforcement proceedings Domestic order Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 40061/11 12/04/2011 Dmitriy Valentinovich Grebenichenko 20/02/1963 Moscow Garrison Military Court, 03/06/2008 21/06/2008 pending More than 10 years and 12 days Ministry of Defence to provide the applicant with housing 6,000 42331/11 20/06/2011 Valeriy Vitalyevich Polyakov 25/10/1961 Moscow Garrison Military Court, 26/11/2009 16/12/2009 pending More than 8 years and 6 months and 17 days Ministry of Defence to provide the applicant with housing 6,000 [1] . Plus any tax that may be chargeable to the applicants.