CASE OF SAFRONOV AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF SAFRONOV AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2018)

SECȚIUNEA III CAUZA DE SAFRONOV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 27368/06 și altele 2 - a se vedea lista anexată JUDGMENT STRASBOURG 18 octombrie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Safronov și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, Președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 27 septembrie 2018, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Cerințele au fost comunicate Guvernului („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea sau întârziarea executării deciziilor interne și de lipsa oricărei soluții eficace în legislația internă. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI ARTICULULULUL 13 AL CONVENȚIUNII ȘI AL ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. Reclamanții s-au plâns de neîndeplinirea sau întârzierea aplicării deciziilor interne în favoarea lor și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern. Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 6 § 1 și art. 13 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, care se menționează după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 29920/05 și alte 10, 1 iulie 2014, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. Având în vedere natura atribuirilor judiciare în favoarea reclamanților (a se vedea tabelul apendice pentru detaliile ordonanțelor judiciare), Curtea consideră că reclamanții au avut, în temeiul acestor hotărâri, o „așteptare legitimă” pentru a dobândi un bun pecuniar, care a fost suficient de stabilit pentru a constitui o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziilor în favoarea reclamanților. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 12. De asemenea, reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește neexecuția. Curtea a remarcat deja existența unui nou recurs intern împotriva neexecuției hotărârilor interne care impun obligații de natură pecuniară și morală pentru autoritățile ruse, introdus în urma hotărârii pilot, care permite celor implicați să solicite compensații pentru daune suportate ca urmare a întârzierilor excesive în executarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Kamneva și alții v. Rusia (dec.), nr. 35555/05 și altele 6, 2 mai 2017). Chiar dacă remediul a fost – sau este încă – disponibil pentru reclamanții, Curtea reiterează că ar fi nedrept să ceară reclamanților a căror cauze au fost deja în așteptare de mulți ani în sistemul intern și care au venit să caute ajutor la Curte, să-și aducă din nou cererile la tribunalele interne (a se vedea Gerasimov și alții Cu toate acestea, având în vedere adoptarea noului recurs intern, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze în mod separat admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 în prezent (a se vedea, pentru o abordare similară, Korotyayeva și alții c. Rusia , nr. 13122/11 și altele §§ 36-40, 27 Iunie 2017; Kamneva și alții , citat mai sus, și, mutatis mutandis Tkhyegepso și alții c. Rusia, nr. 44387/04 și 11 altele §§ 21-24, 25 octombrie 2011 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Nr. 28915/08 și 38095/12 15. Reclamanții în cererile nos. 28915/08 și 38095/12, care au fost invitați să își prezinte cererile pentru satisfacție echitabilă înainte de 2 ianuarie 2017, nu au prezentat astfel de cereri. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a le acorda orice sumă pe acest cont. 16. Curtea notează în continuare din argumentele guvernului că hotărârile interne în cazurile nos. 28915/08 și 38095/12 au rămas neexecuți până în prezent (a se vedea tabelul anexat). Curtea consideră că Statul pârât are obligația de a asigura, prin mijloace adecvate, aplicarea hotărârilor în favoarea reclamanților (a se vedea Pridatchenko și alții c. Rusia , nr. 2191/03 și altele 3, § 68, 21 iunie 2007, și Salikova c. Rusia , nr. 25270/06, § 83, 15 iulie 2010). Cererea nr. 27368/06 17. Safronov, reclamantul în cerere nr. 27368/06, a solicitat 30.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 18. Considerând că documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 29920/05 și alte 10, §§ 187-200, 1 iulie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea 6.000 EUR dlui. Safronov în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi imputabil, și respinge restul cererilor sale în temeiul acestui cap. Dobânzile implicite 19. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii neprevăzute să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Decide să se alăture cererilor; declară plângerile privind neexecuția sau întârziarea executării hotărârilor finale în favoarea reclamanților admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind neexecurea sau întârzierea executării deciziilor interne; că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 din convenție; deține că Statul pârât are obligația de a asigura, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea hotărârilor interne în așteptare în cererile nr. 28915/08 și 38095/12 menționate în tabelul anexat; deține (a) statul pârât trebuie să plătească dlui Safronov, reclamantul în cererea nr. 27368/06, în termen de trei luni, 6000 EUR (seize mii de euro), care urmează să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 18 octombrie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al grefierului interimar ANNEXĂ Lista cererilor de plângere în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 Numărul de cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Numele și locația Reprezentantului decizia internă relevantă Data începerii perioadei de neexecuție Data începerii perioadei de încheiere a perioadei de neexecuție Lungimea procedurii de punere în aplicare Ordinea internă 27368/06 06/05/2006 Yevgeniy Vadimovich Safronov 18/07/1957 Zarbeyev Rustem Abdullovich St Petersburg Vyborg Curtea Militară de Garrison, 27/11/2002 10/12/2002 29/12/2017 15 ani (s) și 20 zile (s) „... [Șeful unității militare OKPP Vyborg] pentru a furniza [reclamantul] [housing] ...], metoda de execuție modificată la 18/07/2017, după cum urmează: „să furnizeze [reclamantul] locuințe sub formă de subvenție pentru achiziționarea sa.” 28915/08 20/05/2008 Boris Nikolayevich Filippov 04/01/1959 Curtea de District Golovinskiy din Moscova, 26/12/2001 09/01/2002 în așteptare Mai mult de 16 ani (s) și 6 Luna(s) și 8 zile(s) "... unitatea militară nr. 5401 ... pentru a furniza [reclamantul și familia sa] locuințe ..." 38095/12 03/06/2012 Valeriy Borisovich Domrachev 13/06/1958 235a Curtea Militară Garrison, 06/10/2009 17/10/2009 în așteptare Mai mult de 8 ani(i) și 9 luni(i) "... [Șeful unității militare nr. 44402 și comitetul de locuințe] pentru a furniza [ reclamantul și familia sa] ... cu locuințe în ultimul său loc de serviciu, la Moscova".

THIRD SECTION

CASE OF SAFRONOV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 27368/06 and 2 others -

see appended list

)

JUDGMENT

STRASBOURG

18 October 2018

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Safronov and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Alena Poláčková,

President,

Dmitry Dedov,

Jolien Schukking,

judges,

and Liv Tigerstedt

Acting Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 27 September 2018,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applications were communicated to the Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and of the lack of any effective remedy in domestic law.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 AND

ARTICLE

13 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No.

1

6.

The applicants complained of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given in their favour and of the lack of any effective remedy in domestic law. They relied, expressly or in substance, on Article

6 § 1 and Article

13 of the Convention and on Article

1 of Protocol No.

1, which read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

7.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article

Hornsby v.

Greece

, no.

18357/91, §

40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II).

8.

In the leading case of

Gerasimov and Others v. Russia,

nos. 29920/05 and 10 others, 1 July 2014, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having regard to the nature of the judicial awards in the applicants’ favour (see the appended table for details of court orders), the Court considers that the applicants had, by virtue of these judgments, a “legitimate expectation” to acquire a pecuniary asset, which was sufficiently established to constitute a “possession” within the meaning of Article 1 of Protocol

No.

1.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention.

12.

The applicants also complained under Article

13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in respect of the non

‑

enforcement. The Court has already noted the existence of a new domestic remedy against the non-enforcement of domestic judgments imposing obligations of a pecuniary and non-pecuniary nature on the Russian authorities, introduced in the wake of the pilot judgment, which enables those concerned to seek compensation for damage sustained as a result of excessive delays in the enforcement of court judgments (see

Kamneva and Others v. Russia

(dec.), nos. 35555/05 and 6 others, 2 May 2017). Even though the remedy was – or still is – available to the applicants, the Court reiterates that it would be unfair to request the applicants whose cases have already been pending for many years in the domestic system and who have come to seek relief at the Court, to bring again their claims before domestic tribunals (see

Gerasimov and Others

, cited above, §

230).

13.

However, in the light of the adoption of the new domestic remedy, the Court, as in its previous decisions, considers that it is not necessary to examine separately the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 in the present cases (see, for a similar approach,

Korotyayeva and Others v. Russia

, nos.

13122/11 and 2 others, §§ 36-40, 27

June 2017;

Kamneva and Others

, cited above, and,

mutatis mutandis

,

Tkhyegepso and Others v.

Russia,

nos.

44387/04 and 11

others, §§

21-24, 25

October 2011). This ruling is without prejudice to the Court’s future assessment of the new remedy.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Applications nos. 28915/08 and 38095/12

15.

The applicants in applications nos.

28915/08 and 38095/12, who had been invited to submit their claims for just satisfaction before 2

January 2017, did not submit such claims. Accordingly, the Court considers that there is no call to award them any sum on that account.

16.

The Court further notes from the Government’s submissions that the domestic judgments in cases nos.

28915/08 and 38095/12 have remained unenforced to date (see the appended table). The Court considers that the respondent State has an outstanding obligation to secure, by appropriate means, enforcement of the judgments in the applicants’ favour (see

Pridatchenko and Others v.

Russia

, nos.

2191/03 and 3

others, §

68, 21

June 2007, and

Salikova v.

Russia

, no.

25270/06, §

83, 15

July 2010).

B.

Application no.

27368/06

17.

Mr

Safronov, the applicant in application no. 27368/06, claimed 30,000 euros (EUR) in respect of non-pecuniary damage.

18.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Gerasimov and Others v. Russia,

nos. 29920/05 and 10 others, §§ 187-200, 1 July 2014), the Court considers it reasonable to award EUR

6,000 to Mr

Safronov in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, and rejects the remainder of his claims under this head.

C.

Default interest

19.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares

the complaints about the non-enforcement or delayed enforcement of the final judgments in the applicants’ favour admissible;

3.

Holds

that these applications disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions;

4.

Decides

that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article

13 of the Convention;

5

.

Holds

that the respondent State has an outstanding obligation to secure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic judgments in applications nos.

28915/08 and

38095/12 referred to in the appended table;

6.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay Mr Safronov, the applicant in application no. 27368/06, within three months, EUR

6,000 (six thousand euros), to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

7.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 18 October 2018, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Alena Poláčková

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and lack of any effective remedy in domestic law)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Representative’s name and location

Relevant domestic decision

Start date of non

‑

enforcement period

End date of non

‑

enforcement period

Length of enforcement proceedings

Domestic order

27368/06

06/05/2006

Yevgeniy Vadimovich Safronov

18/07/1957

Zarbeyev Rustem Abdullovich

St Petersburg

Vyborg Garrison Military Court, 27/11/2002

10/12/2002

29/12/2017

15 year(s) and 20

day(s)

"... [the Head of military unit OKPP Vyborg] to provide [the applicant] with [housing] ...", the method of execution modified on 18/07/2017 as follows: "to provide [the applicant] with housing in the form of a subsidy for its purchase".

28915/08

20/05/2008

Boris Nikolayevich Filippov

04/01/1959

Golovinskiy District Court of Moscow, 26/12/2001

09/01/2002

pending

More than 16 year(s) and 6

month(s) and 8

day(s)

"... military unit no. 5401 ... to provide [the applicant and his family] with housing ..."

38095/12

03/06/2012

Valeriy Borisovich Domrachev

13/06/1958

235th Garrison Military Court, 06/10/2009

17/10/2009

pending

More than 8 year(s) and 9

month(s)

"... [the Head of military unit no. 44402 and the housing committee] to provide [the applicant and his family] ... with housing in his last place of service, in Moscow".