H.W. c. BELGIQUE

Comunicat la 21 septembrie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere de azil nr. 39619/18 H.W. împotriva Belgiei, introdusă la 13 august 2018 FOARTE DE LUXEMBRIE Cererea se referă la un resortisant pakistanez care, în urma respingerii unei cereri de azil, a fost notificat la 8 decembrie 2017 un ordin de părăsire a teritoriului cu menținerea în centru închisă în vederea îndepărtării acestuia. Recurentul sesizează Camera Consiliului Tribunalului de Primă Instanță din Hainaut, divizia Tournai, o rejudecare de eliberare care a fost declarată nefondată la 19 decembrie 2017. Camera de acuzare a tribunalului din Mons a confirmat legalitatea detenției printr-o hotărâre din 4 ianuarie 2018. Această hotărâre a fost ruptă de Curtea de Casație la 7 ianuarie 2018. februarie 2018 pe motiv că instanța de judecată nu a efectuat controlul de legalitate prevăzut de lege. Camera de punere sub acuzare, din nou sesizată cu cauza, a constatat că a existat o nouă măsură de detenție din 7 În pofida cererii reclamantului de a se pronunța cu privire la legalitatea măsurii din 8 decembrie 2017 în temeiul articolului 5 alineatul (4) din convenție, camera de contestații a constatat, printr-o hotărâre din 19 februarie 2018, pierderea obiectului cauzei și a respins acțiunea reclamantului. Reclamantul a fost repatriat la 25 februarie 2018. În fața Curții, recurentul se plânge că a fost privat de dreptul la un control al legalității privării de libertate de care a făcut obiectul. În special, susține că poziția camerei de contestații în hotărârea sa din 19 februarie 2018 care, pe baza jurisprudenței Curții de Casație, limitează competența instanțelor judecătorești în ceea ce privește detenția pe care recurentul o mai face încă în momentul în care se pronunță nu este în conformitate cu art. 5 4 din Convenție. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Dreptul reclamantului de a se asigura că, în conformitate cu art. 5 alineatul (4) din Convenție, legalitatea detenției sale este examinată în scurt timp de către o instanță abilitată să dispună eliberarea sa (a se vedea mutatis mutandis Firoz Muneer c. Belgia, nr 56005/10, §§ 68-88, 11 aprilie 2013); principiile generale privind dispoziția sunt prevăzute în special în Khlaifia și alte c. Italia [GC], n 16483/12, § 128-131, 15 decembrie 2016)

Communiquée le 21 septembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

39619/18

H.W.

contre la Belgique

introduite le 13 août 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

un ressortissant pakistanais qui, à la suite du rejet d’une demande d’asile, se vit notifier le 8 décembre 2017 un ordre de quitter le territoire avec maintien en centre fermé en vue de son éloignement. Le requérant saisit la chambre du conseil du tribunal de première instance du Hainaut, division Tournai, d’une requête de mise en liberté qui fut déclarée non fondée le 19 décembre 2017. La chambre des mises en accusation de la cour d’appel de Mons confirma la légalité de la détention par un arrêt du 4

janvier 2018. Cet arrêt fut cassé par la Cour de cassation le 7

février 2018 au motif que la juridiction d’instruction n’avait pas procédé au contrôle de légalité prescrit par la loi. La chambre des mises en accusation, à nouveau saisie de l’affaire, constata l’existence d’une nouvelle mesure de détention du 7

février 2018. Malgré la demande du requérant de se prononcer sur la légalité de la mesure du 8 décembre 2017 en vertu de l’article 5 § 4 de la Convention, la chambre des mises en accusation constata, par un arrêt du 19

février 2018, la perte d’objet de l’affaire et rejeta le recours du requérant. Le requérant fut rapatrié le 25 février 2018.

Devant la Cour, le requérant se plaint d’avoir été privé du droit à un contrôle de la légalité de la privation de liberté dont il fit l’objet. En particulier, il soutient que la position de la chambre des mises en accusation dans son arrêt du 19

février 2018 qui, basée sur la jurisprudence de la Cour de cassation, limite la compétence des juridictions au titre de détention dont le requérant fait encore l’objet au moment où elles statuent n’est pas conforme à l’article 5

§

4 de la Convention.

QUESTION AUX PARTIES

Le droit du requérant à ce que, conformément à l’article 5 § 4 de la Convention, la légalité de sa détention soit examinée à bref délai par un tribunal habilité à ordonner sa libération a-t-il été respecté (voir

mutatis mutandis

,

Firoz Muneer c. Belgique

, n

o

56005/10, §§ 68-88, 11 avril 2013

; les principes généraux relatifs à la disposition sont énoncés notamment dans

Khlaifia et autres c. Italie

[GC], n

o

16483/12, §§ 128-131, 15

décembre 2016)

?