CÜZDAN v. THE NETHERLANDS

Secțiunea III DECIZIE Cereri nr. 6315/08 și 9597/12 Mustafa CÜZDAN împotriva Țărilor de Jolien Schukking, judecători și Fatoș Aracı, judecători adjuncți ai secțiunii Dmitry Dedov, președinte, Alena Poláčková, Jolien Schukking, judecători; Având în vedere cererile depuse la 5 februarie 2008 și, respectiv, 2 februarie 2012, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul în ambele cazuri, dl Mustafa Cüzdan, este un național turc, născut în 1992 și trăiește în Winschoten. În cererea nr. 6315/08, el a fost inițial reprezentat în fața Curții de către dl van Asperen, consilier juridic practicant la Haren. În cererea nr. 9597/12, el a fost inițial reprezentat de dl B. van Dijk, avocat practicant la Haren, și ulterior de dl van Asperen. Începând cu 5 iulie 2018, reclamantul a fost reprezentat de dna N.B. Swart, avocat practicant la Groningen, în ambele cereri. Guvernul olandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul adjunct al Ministerului Afacerilor Externe, dna K. Adhin. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la refuzul de a-l permite să locuiască în Țările de Jos cu tatăl său și, în cererea nr. 9597/12, în conformitate cu art. 13 coroborat cu art. 8 că nu avea un remediu eficace. După ce guvernul a primit notificarea cererilor, au informat Curtea că, la 16 aprilie 2018, ministrul Adjunct al Justiției și Securității (staatssecretaris van Justitie en Veiligheid) a hotărât să adere la o cerere, depusă de reclamant la 2 februarie 2018, pentru un permis de ședere în scopul de a beneficia de viață privată în sensul articolului 8 din convenție. Guvernul a solicitat Curtea să atace cazul din lista sa de cazuri. Prin scrisoarea din 15 iunie 2018, reclamantul a solicitat Curtea să nu scoată cererile fără a-l atribui compensații financiare pentru anii cheltuiti în incertitudine în Țările de Jos care au cauzat daune materiale și imateriale. HOTĂRÂREA având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Având în vedere faptul că reclamantul a primit un permis de ședere care îi permite să rămână în Țările de Jos, Curtea consideră că această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § litera (b) din Convenție (a se vedea Sisojeva și alții c. Letonia (striking out) [GC], nr. 60654/00, §§§ 97-103, CEDH 2007 I). Mai mult, respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolele sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererilor prevăzute la articolul în amendă În ceea ce privește cererea reclamantului de compensare a prejudiciilor materiale și morale, Curtea reiterează că art. 41 din Convenție îi permite să acorde satisfacție echitabilă „partidei lezive” numai dacă a constatat anterior că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale”, pe care nu o are în aceste cazuri (a se vedea Sisojeva și alții, citat mai sus, § 132). Prin urmare, cauzele ar trebui să fie eliminate din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cauze. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 18 octombrie 2018. Fatoș Aracı Dmitry Dedov Președintele Adjunct Registrul

THIRD SECTION

DECISION

Applications nos. 6315/08 and 9597/12

Mustafa CÜZDAN

against the Netherlands

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 25

September 2018 as a Committee composed of:

Dmitry Dedov,

President,

Alena Poláčková,

Jolien Schukking,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on 5 February 2008 and 2 February 2012 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant in both cases, Mr Mustafa Cüzdan, is a Turkish national, who was born in 1992 and lives in Winschoten. In application no.

6315/08 he was initially represented before the Court by Mr

R.

van

Asperen, a legal advisor practising in Haren. In application no.

9597/12 he was initially represented by Mr B. van Dijk, a lawyer practising in Haren, and subsequently by the aforementioned Mr

van

Asperen. From 5

July 2018 onwards, the applicant was represented by Ms N.B. Swart, a lawyer practising in Groningen, in both applications.

The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Deputy Agent, Ms K. Adhin, of the Ministry of Foreign Affairs.

2.

The applicant complained under Article 8 of the Convention about the refusal to allow him to reside in the Netherlands with his father and, in application no. 9597/12, also under Article 13 in conjunction with Article 8 that he had not had an effective remedy.

3.

After the Government had been given notice of the applications, they informed the Court that on 16 April 2018 the Deputy Minister of Justice and Security (

staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

)

had decided to accede to a request, lodged by the applicant on 2 February 2018, for a residence permit for the purposes of enjoying private life within the meaning of Article 8 of the Convention. The Government requested the Court to strike the case out of its list of cases.

4.

By letter dated 15 June 2018, the applicant requested the Court not to strike the applications out without awarding him financial compensation for the years spent in uncertainty in the Netherlands which had caused both material and immaterial damage.

THE LAW

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

6.

In view of the fact that the applicant has been granted a residence permit allowing him to remain in the Netherlands, the Court considers that the matter has been resolved within the meaning of Article

37 §

1

(b) of the Convention (see

Sisojeva and Others v. Latvia

(striking out) [GC],

no.

60654/00, §§ 97-103, ECHR 2007

‑

I). Moreover, respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the applications under Article

37

§

1

in fine

.

7.

In respect of the applicant’s claim for compensation of pecuniary and non-pecuniary damage, the Court reiterates that Article 41 of the Convention allows it to award just satisfaction to the “injured party” only if it has previously “[found] that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto”, which it has not in these cases (see

Sisojeva

and

Others

, cited above, § 132).

8.

Accordingly, the cases should be struck out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 18 October 2018.

Fatoș Aracı

Dmitry Dedov

Deputy Registrar

President