AKIN c. TURQUIE

Comunicat la 26 septembrie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI NR 5285/10 Süheyla AKIN împotriva Turciei, introdusă la 18 decembrie 2009 Cererea se referă la refuzul Casei de asigurări sociale de a reînnoi cardul vital special al tatălui reclamantei, suferind de cancer, pe motiv că el a omis să contribuie la o sumă plus dobânda de întârziere. Tatăl acesteia nu a primit nici un tratament medical și, la 25 mai 2004, a murit din cauza agravării bolii sale. Instanțele interne au despăgubit-o pe reclamantă pentru cererea sa de despăgubire pe care a îndreptat-o împotriva casei de asigurări sociale pe motiv că această casă a comis inițial o greșeală prin admiterea tatălui reclamantei, începând cu 1 Martie 1993, la regimul de vârstă înaintată, în pofida faptului că suma pe care o cheltuise până în prezent nu mai era suficientă și că, odată ce greșeala a fost dezvăluită, nu mai putea profita de defunctul drepturilor care decurg din acest regim de asigurare de sănătate.

Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge de moartea tatălui său în circumstanțele cauzei și refuzului instanțelor de a recunoaște responsabilitatea Casei de asigurări sociale în legătură cu incidentul. Având în vedere starea de sănătate a reclamantului, în special din raportul medical din 29 martie 2004 emis de spitalul universitar din Mercin și din decesul ulterior al tatălui reclamantei, este contrar articolului 2 din Convenția privind asigurările sociale de sănătate? Reacția judiciară dată de instanțele naționale, care trebuie să cunoască acțiunea în despăgubire a reclamantei, poate fi considerată adecvată în raport cu obligațiile procedurale care decurg din art. 2 din Convenție, referitor la stabilirea faptelor și a responsabilităților care decurg din fondul de asigurări sociale și/sau din corpurile spitalicești în momentul decesului

Communiquée le 26 septembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 5285/10 Süheyla AKIN contre la Turquie introduite le 18 décembre 2009

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus de la caisse de sécurité sociale de renouveler la carte vitale spéciale vieillesse du père de la requérante, alors souffrant d’un cancer, au motif qu’il avait omis de cotiser un montant majoré des intérêts de retard. Le père de l’intéressée ne se vit prodiguer aucun traitement médical et, le 25 mai 2004, il décéda des suites de l’aggravation de sa maladie. Les tribunaux internes déboutèrent la requérante de sa demande de réparation qu’elle avait dirigée contre la caisse de la sécurité sociale au motif que ladite caisse avait initialement commis une faute en admettant le père de la requérante, à partir du 1 er mars 1993, au régime vieillesse malgré l’insuffisance du montant qu’il avait jusqu’alors cotisé et que, une fois la faute révélée, elle ne pouvait plus faire profiter le défunt des droits découlant de ce régime d’assurance maladie.

Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint du décès de son père dans les circonstances de la cause et du refus des tribunaux de reconnaître la responsabilité de la caisse de sécurité sociale dans la survenance de l’incident.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Compte tenu de l’état de santé tel qu’il ressort notamment du rapport médical du 29 mars 2004 émanant de l’hôpital universitaire de Mersin, et du décès consécutif du père de la requérante, le refus opposé par la caisse de sécurité sociale de prendre en charge les soins médicaux nécessaires pour le traitement du cancer du larynx dont celui-ci souffrait, au motif d’insuffisance de cotisation, est-il contraire à l’article 2 Convention ? 2. La réaction judiciaire donnée par les juridictions nationales, appelées à connaitre de l’action en indemnisation de la requérante, peut-elle passer pour adéquate au regard des obligations procédurales découlant de l’article 2 de la Convention, relativement à l’établissement des faits et d’éventuelles responsabilités de la caisse de sécurité sociale et/ou des corps hospitaliers dans la survenance du décès ?