SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 2379/10 prezentate de Gülperi BALO împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 8 februarie 2011 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Ireneu Cabral Barreto, David Thór Björgvinsson, Giorgio Malinverni, András Sajó, Ișul Karakaș, judecători; și a lui Stanley Naismith, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 ianuarie 2010, după ce a intenționat, pronunță următoarea decizie, reclamanta, dl Gülperi Balo, este cetățean turc, născută în 1946 și rezidentă în Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează.
Recurenta și-a căsătorit, în 1959, sub așa-numitul regim religios al În timp ce H.T. a fost căsătorit sub regimul religios numit "Imam nikah" al lui H.T. (Hürkgülü (H.T.). Ea nu a ținut niciodată o căsătorie civilă în fața ofițerului primar competent în conformitate cu dispozițiile codului civil. După moartea lui H.T., RT s-a recăsătorit. Până la cea de-a doua căsătorie, R.T. a beneficiat de dreptul la pensie de pensie și de securitate socială al H.T. la 30 iunie 2005, reclamanta a solicitat Direcției Generale Securitate Socială plata pensiei de pensie a concubinului său de la deces. La 12 iulie 2005, Hotărârea Generală Securitate Socială a respins cererea recurentei. La 25 august 2005, recurenta a introdus o acțiune în fața instanței administrative d Printr-o hotărâre din 21 martie 2007, Tribunalul Administrativ din Ankara a respins cererea recurentei pe motiv că reclamanta nu era căsătorită în conformitate cu codul civil.
La 28 iunie 2007, recurenta s-a ocupat în fața Consiliului de Stat. Printr-o hotărâre din 6 noiembrie 2009, notificată recurentei la 28 decembrie 2009, după ce a constatat că hotărârea Tribunalului Administrativ din Ankara din 21 martie 2007 a fost motivată și pronunțată în conformitate cu dreptul și procedura în vigoare, Consiliul de Stat a confirmat hotărârea instanței administrative din Ankara din 21 martie 2007. Curtea face trimitere la legislația națională pe care a adoptat-o în hotărârea șerife Yićit c. Turcia [GC], n 3976/05, §§ 18ś, 2 noiembrie 2010. GRIEFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge de la Invocând articolele 6 și 13 din convenție, recurenta se plânge de durata procedurii inițiate în fața instanțelor administrative.
Invocând art. 6 din convenție, recurenta susține că Consiliul nu și-a motivat decizia. Invocând art. 8 din Convenția citită în scris sau coroborată cu art. 14 din Convenție, reclamanta susține că a locuit cu concubinul său H.T. defunct sub același acoperiș și din această uniune sunt născuți copii. Ea explică faptul că persoana decedatului său concubin, căsătorit în conformitate cu codul civil, a beneficiat de drepturile sale sociale. Refuzul autorităților naționale de a nu-i acorda pensia și drepturile de securitate socială ale concubinului decedat constituie o încălcare a dreptului său la viața de familie. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborată cu art. 14 din Convenție, reclamanta se plânge de refuzul instanțelor naționale de a-i acorda dreptul de a beneficia de drepturile sociale în temeiul defunctului său concubin.
Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurii inițiate în fața instanțelor administrative. La colțul articolului 6 din Convenție, aceasta se plânge și de la … În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestei părți a cererii și consideră că este necesar să o comunice guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 6 din convenție, recurenta susține că Consiliul de Stat nu și-a motivat decizia. Curtea arată că a reieșit din hotărârea Tribunalului Administrativ din 21 martie 2007 că cererea recurentei a fost respinsă pe motiv că nu a încheiat o căsătorie civilă în conformitate cu codul civil cu partenerul său decedat.
În hotărârea sa din 6 noiembrie 2009, Consiliul de Stat, hotărând în drept, a constatat că hotărârea de primă instanță a fost motivată și pronunțată în conformitate cu legea. În lumina circumstanțelor și a jurisprudenței sale (Helle c. Finlanda, 19 decembrie 1997, § 55, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1997 VIII), Curtea consideră, prin urmare, că a fost satisfăcută obligația de motivare prevăzută în art. 6 alin. (1) din Convenție. În consecință, acest fapt este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Invocând art. 8 și 1 din Protocolul nr. 1 citită separat sau combinată cu art. 14 din Convenție, recurenta se plânge de refuzul instanțelor naționale de a-i acorda dreptul la o pensie de inversare și la securitate socială în numele concubinului său decedat.
În această privință, ea susține că era căsătorită cu defunctul ei concubin sub regimul religios așa-numitul "imam nikah" Curtea amintește că a avut deja posibilitatea de a se pronunța cu privire la obiecțiuni similare celor prezentate de recurentă în cauza Șerife Yi it c. Turcia ([GC], n 3976/05, § 88 și 103, 2 noiembrie 2010). Curtea a concluzionat că nu există o încălcare a articolului 14 din Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 8 din Convenție. După examinarea prezentei cauze în lumina cauzei Șerife Yićit, menționată anterior, aceasta nu menționează nici un fapt sau argument care ar putea duce la o concluzie diferită în cazul de față. În consecință, aceste obiecții sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor recurentei întemeiate pe durata procedurii administrative și pe necomunicarea avizului procurorului în apropierea Consiliului de Õ ï ï (art. 6 alineatul (1) din Convenție) Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte
de la requête n o 2379/10 présentée par Gülperi BALO contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 8 février 2011 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė Jočienė, Ireneu Cabral Barreto, David Thór Björgvinsson, Giorgio Malinverni, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Stanley Naismith, greffier de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 4 janvier 2010, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Gülperi Balo, est une ressortissante turque, née en 1946 et résidant à İzmir. Elle est représentée devant la Cour par M e S. Cengiz, avocat à İzmir. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante s’était mariée, en 1959, sous le régime religieux dit du « imam nikâhı » avec Hıdır Türkgülü (H.T.). Elle n’a jamais célébré de mariage civil devant l’officier de la mairie compétente conformément aux dispositions du code civil. De cette union naquirent cinq enfants nés en 1960, 1962, 1964, 1967 et 1970. H.T. décéda le 11 mai 1972. Alors que H.T. était marié sous le régime religieux dit du « imam nikâhı » avec la requérante, il avait contracté un mariage civil avec R.T. Après le décès de H.T., R.T. se remaria. Jusqu’à son deuxième mariage, R.T. bénéficia des droits à la pension de retraite et de sécurité sociale de H.T. Le 30 juin 2005, la requérante demanda à la direction générale de sécurité sociale le versement de la pension de retraite de son concubin depuis son décès.
Le 12 juillet 2005, la direction générale de la sécurité sociale rejeta la demande de la requérante. Le 25 août 2005, la requérante introduisit une action devant le tribunal administratif d’Ankara en demandant l’annulation de la décision de la direction générale de la sécurité sociale du 12 juillet 2005. Par un jugement du 21 mars 2007, le tribunal administratif d’Ankara rejeta la demande de la requérante au motif que la requérante ne s’était pas mariée conformément au code civil. Le 28 juin 2007, la requérante se pourvut devant le Conseil d’Etat.
Par un arrêt du 6 novembre 2009, notifié à la requérante le 28 décembre 2009, après avoir constaté que le jugement du tribunal administratif d’Ankara du 21 mars 2007 était motivé et rendu conformément au droit et à la procédure en vigueur, le Conseil d’Etat confirma le jugement du tribunal administratif d’Ankara du 21 mars 2007. B. Le droit et la pratique internes pertinents La Cour se réfère à l’aperçu du droit interne livré dans l’arrêt Șerife Yiğit c. Turquie [GC], n o 3976/05, §§ 18-40, 2 novembre 2010. GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de l’iniquité de la procédure menée devant le Conseil d’Etat en raison de la non-communication de l’avis du procureur près le Conseil d’Etat.
Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure engagée devant les juridictions administratives. Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante soutient que le Conseil d’Etat n’a pas motivé sa décision. Invoquant l’article 8 de la Convention lu isolément ou combiné avec l’article 14 de la Convention, la requérante soutient qu’elle a vécu avec son défunt concubin H.T. sous le même toit et de cette union sont nés des enfants. Elle explique que l’épouse de son défunt concubin, mariée conformément au code civil, a bénéficié de ses droits sociaux. Le refus des autorités nationales de ne pas lui accorder la pension de retraite et les droits à la sécurité sociale de son défunt concubin constitue une atteinte à son droit à la vie familiale.
Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 combiné avec l’article 14 de la Convention, la requérante se plaint du refus des juridictions nationales de lui accorder le bénéfice des droits sociaux au titre de son défunt concubin. EN DROIT 1. Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure engagée devant les juridictions administratives. Sous l’angle de l’article 6 de la Convention, elle se plaint aussi de l’iniquité de la procédure menée devant le Conseil d’Etat en raison de la non-communication de l’avis du procureur près le Conseil d’Etat. En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de cette partie de la requête et juge nécessaire de la communiquer au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement.
2. Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante soutient que le Conseil d’Etat n’a pas motivé sa décision. La Cour relève qu’il ressort du jugement du tribunal administratif d’Ankara du 21 mars 2007 que la demande de la requérante a été rejetée au motif qu’elle n’avait pas contracté de mariage civil conformément au code civil avec son défunt compagnon. Dans son arrêt du 6 novembre 2009, le Conseil d’Etat, statuant en droit, a constaté que le jugement de première instance avait été motivé et rendu conformément à la loi. A la lumière des circonstances et de sa jurisprudence ( Helle c. Finlande , 19 décembre 1997, § 55, Recueil des arrêts et décisions 1997 ‑ VIII), la Cour estime donc qu’il a été satisfait à l’obligation de motivation contenue dans l’article 6 § 1 de la Convention.
Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. 3. Invoquant les articles 8 et 1 du Protocole n o 1 lu isolément ou combiné avec l’article 14 de la Convention, la requérante se plaint du refus des juridictions nationales de lui accorder le bénéfice des droits à une pension de réversion et à la sécurité sociale au titre de son défunt concubin. A cet égard, elle soutient qu’elle était mariée avec son défunt concubin sous le régime religieux dit du « imam nikâhı ». La Cour rappelle qu’elle a déjà eu l’occasion de se prononcer sur des griefs similaires à ceux présentés par la requérante dans l’affaire Șerife Yiğit c. Turquie ( [GC], n o 3976/05, §§ 88 et 103, 2 novembre 2010). La Cour a conclu à l’absence de violation de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1 et de l’article 8 de la Convention.
Ayant examiné la présente affaire à la lumière de l’affaire Șerife Yiğit, précitée, elle ne relève aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Il s’ensuit que ces griefs sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen des griefs de la requérante tirés de la durée de la procédure administrative et de la non-communication de l’avis du procureur près le Conseil d’Etat (article 6 § 1 de la Convention) ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Stanley Naismith Françoise Tulkens Greffier Présidente