SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 26252/06 prezentată de Arife TEK și a lui Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 iunie 2006, după ce a intenționat, pronunță următoarea decizie, reclamanta, dl Arife Tekin, este un cetățean turc, născut în 1967 și rezident în Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta, care își are reședința în Istanbul, era căsătorită în cadrul așa-numitului regim religios al Cu Hüseyin Altun (H.A.) căsătorie nerecunoscută de la . Ea nu a avut niciodată o căsătorie civilă în fața ofițerului primar competent în conformitate cu dispozițiile codului civil.
Această uniune s-a născut trei copii născuți în 1989, 1991 și 1994 ; acești copii au fost recunoscuți de către tatăl lor. H.A. a deținut funcția de gardă de sat până la moartea sa, la 21 ianuarie 1994, în timpul unei confruntări cu membrii PKK. La 12 aprilie 2001, fondul de pensii al Ankara a refuzat să acorde recurentei pensia defunctului său concubin. La 22 iunie 2001, recurenta a contestat această decizie a fondului de pensii al Ankara în fața Tribunalului Administrativ din Istanbul. Prin hotărârea din 5 iulie 2001, Tribunalul Administrativ din Istanbul s-a declarat incompetent rațional loci și a trimis dosarul Tribunalului Administrativ din Ankara. Printr-o hotărâre din 10 iunie 2002, tribunalul administrativ al Ankarei a respins cererea recurentei pe motiv că aceasta nu avea o căsătorie civilă în conformitate cu codul civil.
La 23 septembrie 2002, recurenta s-a ocupat în fața Consiliului de Stat. Prin hotărârea din 15 noiembrie 2005, notificată recurentei la 26 decembrie 2005, Consiliul de Stat a confirmat hotărârea Tribunalului Administrativ d Invocând articolele 8, 12, 14, 17 și 53 din convenție, precum și art. 5 din Protocolul nr. 7, recurenta se plângea de refuzul instanțelor naționale de a-i acorda dreptul de a beneficia de drepturile sociale în virtutea defunctului său concubin. În această privință, aceasta susține că era căsătorită sub regimul religios așa-numitul "imam nikâh" cu H.A. Invocând art. 6 din Convenție, Comisia se plânge de durata procedurii inițiate în fața instanțelor administrative. În conformitate cu art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii inițiate în fața instanțelor administrative.
În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând articolele 8, 12, 14, 17 și 53 din Convenție, precum și art. 5 din Protocolul nr. 7, reclamanta se plânge de refuzul instanțelor naționale de a-i acorda dreptul de a beneficia de drepturile sociale în virtutea defunctului său concubin. În această privință, ea susține că era căsătorită sub regimul religios așa-numit al lui H.A. Având în vedere faptul că recurenta se plânge în esență de refuzul instanțelor naționale de a-i acorda dreptul la o pensie de inversare și la securitatea socială în temeiul defunctului său concubin, Curtea decide să le examineze din perspectiva articolului 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr 1 și a articolului 8 din convenție.
Curtea amintește că a avut deja ocazia de a se pronunța cu privire la obiecțiuni similare celor prezentate de recurentă în cauza Șerife Yi 1 și art. 8 din Convenție. După examinarea prezentei cauze în lumina cauzei Șerife Yićit, menționată anterior, aceasta nu menționează nici un fapt sau argument care ar putea duce la o concluzie diferită în cazul de față. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea cauzei recurentei întemeiat pe durata procedurii administrative [art. 6 alineatul (1) din Convenție] Declară cererea inadmisibilă pentru surplus.
Stanley Naismith Françoise Tulkens Modulul secțiunii președinte
de la requête n o 26252/06 présentée par Arife TEKİN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 1 er février 2011 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė Jočienė, Ireneu Cabral Barreto, David Thór Björgvinsson, Giorgio Malinverni, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Stanley Naismith, greffier de Section, Vu la requête susmentionnée introduite le 20 juin 2006, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Arife Tekin, est une ressortissante turque, née en 1967 et résidant à İstanbul. Elle est représentée devant la Cour par M e M. Ertek, avocat à İstanbul. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante, demeurant à Istanbul, était mariée sous le régime religieux dit du « imam nikâhı » avec Hüseyin Altun (H.A.) mariage non reconnu par l’Etat. Elle n’a jamais célébré de mariage civil devant l’officier de la mairie compétente conformément aux dispositions du code civil. De cette union naquirent trois enfants nés en 1989, 1991 et 1994 ; ces enfants furent reconnus par leur père. H.A. exerçait les fonctions de garde de village jusqu’à sa mort, le 21 janvier 1994, lors d’un affrontement avec les membres du PKK. Le 12 avril 2001, la caisse de retraite d’Ankara refusa d’accorder à la requérante la pension de retraite de son défunt concubin. Le 22 juin 2001, la requérante contesta cette décision de la caisse de retraite d’Ankara devant le tribunal administratif d’Istanbul.
Par un jugement du 5 juillet 2001, le tribunal administratif d’Istanbul se déclara incompétent ratione loci et renvoya le dossier au tribunal administratif d’Ankara. Par un jugement du 10 juin 2002, le tribunal administratif d’Ankara rejeta la demande de la requérante au motif qu’elle n’avait pas célébré de mariage civil conformément au code civil. Le 23 septembre 2002, la requérante se pourvut devant le Conseil d’Etat. Par un arrêt du 15 novembre 2005, notifié à la requérante le 26 décembre 2005, le Conseil d’Etat confirma le jugement du tribunal administratif d’Ankara.
B. Le droit et la pratique internes pertinents La Cour se réfère à l’aperçu du droit interne livré dans l’arrêt Șerife Yiğit c. Turquie [GC], n o 3976/05, §§ 18-40, 2 novembre 2010. GRIEFS Invoquant les articles 8, 12, 14, 17 et 53 de la Convention ainsi que l’article 5 du Protocole n o 7, la requérante se plaint du refus des juridictions nationales de lui accorder le bénéfice des droits sociaux au titre de son défunt concubin. A cet égard, elle soutient qu’elle était mariée sous le régime religieux dit du « imam nikâhı » avec H.A. Invoquant l’article 6 de la Convention, elle se plaint de la durée de la procédure engagée devant les juridictions administratives. EN DROIT 1. Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure engagée devant les juridictions administratives.
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement. 2. Invoquant les articles 8, 12, 14, 17 et 53 de la Convention ainsi que l’article 5 du Protocole n o 7, la requérante se plaint du refus des juridictions nationales de lui accorder le bénéfice des droits sociaux au titre de son défunt concubin. A cet égard, elle soutient qu’elle était mariée sous le régime religieux dit du « imam nikâhı » avec H.A.
Eu égard au fait que la requérante se plaint en substance du refus des juridictions nationales de lui accorder le bénéfice des droits à une pension de réversion et à la sécurité sociale au titre de son défunt concubin, la Cour décide de les examiner sous l’angle de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1 ainsi que de l’article 8 de la Convention. La Cour rappelle qu’elle a déjà eu l’occasion de se prononcer sur des griefs similaires à ceux présenter par la requérante dans l’affaire Șerife Yiğit c. Turquie [GC], n o 3976/05, §§ 88 et 103, arrêt du 2 novembre 2010. La Cour a conclu à la non-violation de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1 et de l’article 8 de la Convention.
Ayant examiné la présente affaire à la lumière de l’affaire Șerife Yiğit, précité, elle ne relève aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief de la requérante tiré de la durée de la procédure administrative (article 6 § 1 de la Convention) ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Stanley Naismith Françoise Tulkens Greffier de Section Présidente