ESTEVÃO OLIVEIRA c. PORTUGAL

Comunicat la 28 septembrie 2018 Secțiunea a patra Cerere nr. 3159/15 Manuel ESTEVÃO OOLIVEIRA împotriva Portugaliei, introdusă la 16 decembrie 2014 ÎN MATERIE DE L Acestea se referă la investițiile la bursă efectuate de solicitant, prin intermediul unei societăți de brokeraj, care a dus la o pierdere de peste 580 000 EUR. În urma procedurii de răspundere civilă inițiate împotriva societății de brokeraj, reclamantul a fost exonerat de pretenția sa (hotărârea Tribunalului de apel de la Lisabona din 6 octombrie 2014). În martie 2013, în urma unei plângeri a reclamantului împotriva societății de brokeraj, Comisia pentru valori mobiliare (Comissão do Mercado de Valores Mobiliários) ) a făcut o decizie al cărei conținut nu este specificat. Invocând în esență art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul denunță o încălcare a respectării proprietății sale. El susține că societatea de brokeraj nu i-a dat o informație adecvată și informată cu privire la riscurile pe care le prezentau investițiile financiare pe care le-a realizat cu banii săi. De asemenea, consideră că statul nu și-a îndeplinit obligațiile de a controla societățile de brokeraj în relațiile lor cu particularii. Prezenta cauză se referă la bunuri existente sau la o speranță legitimă de a dobândi bunuri (Anheuser-Busch Inc. Portugalia [GC], n 73049/01, § 64, CEDH 2007 Mirailles c. Franța, n 63156/00, § 27, 9 martie 2004) În acest caz, a fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. În special, statul și-a îndeplinit obligațiile pozitive care decurg din art. 1 din Protocolul nr. 1 (Kotov c. Rusia [GC], nr. 54522/00, § 92, 3 aprilie 2012 S.L. și J.L. Croația, n 13712/11, §§ 58-61, 7 mai 2015)

Communiquée le 28 septembre 2018

QUATRIÈME SECTION

Requête n

o

3159/15

Manuel ESTEVÃO OLIVEIRA

contre le Portugal

introduite le 16 décembre 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les investissements en bourse faits par le requérant, par l’intermédiaire d’une société de courtage, ayant abouti à une perte de plus de 580 000 euros.

À l’issue de la procédure en responsabilité civile engagée contre la société de courtage, le requérant fût débouté de sa prétention (arrêt de la cour d’appel de Lisbonne du 6 octobre 2014).

En mars 2013, faisant suite à une plainte du requérant contre la société de courtage, la Commission des valeurs mobilières (

Comissão do Mercado de Valores Mobiliários

) rendit une décision dont le contenu n’est pas spécifié.

Invoquant en substance l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, le requérant dénonce une atteinte au respect de ses biens. Il affirme que la société de courtage ne lui a pas donné une information adaptée et éclairée des risques que présentaient les investissements financiers qu’elle effectuait avec son argent. Il se plaint de l’iniquité de la procédure en responsabilité civile engagée par lui contre la société de courtage. Il estime aussi que l’État n’a pas rempli les obligations qui lui revenaient de contrôler les sociétés de courtage dans leurs relations avec les particuliers.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

La présente affaire a-t-elle trait à des biens existants ou une espérance légitime d’acquérir des biens (

Anheuser-Busch Inc.

c

.

Portugal

[GC], n

o

73049/01, § 64, CEDH 2007

‑

I

;

Mirailles c. France

, n

o

63156/00, §

27, 9

mars 2004)

?

2.

Dans l’affirmative, y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1

? En particulier, l’État a-t-il satisfait à ses obligations positives découlant de l’article 1 du Protocole n

o

1 (

Kotov c. Russie

[GC], n

o

54522/00, § 92, 3 avril 2012

;

S.L.

et J.L.

c.

Croatie

, n

o

13712/11,

§§ 58-61, 7 mai 2015)

?