Lousada Barreira Antunes împotriva Portugaliei

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 27927/08 prezentate de Rosa Maria Lousada BARREIRA INTUNES împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 2 iunie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători; și de Françoise Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 iunie 2008, având în vedere declarația din 23 ianuarie 2009 prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea de rol și răspunsul recurentei la această declarație, după ce a deliberat, face următoarea decizie făcând apel la reclamantă, Rosa Maria Lousada Barrera Antunes, este cetățean portughez, născut în 1944 și rezident în Chamusca (Portugalia).

Ea este reprezentată în fața Curții de către J. Folque, avocat la Lisabona. Guvernul portughez ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 noiembrie 1996, recurenta a prezentat în fața Tribunalului de la Lisabona o cerere de declarare a nulității unui act de către o societate, precum și a unui contract de cumpărare a unui imobil încheiat de aceeași societate. Procedura a luat sfârșit prin hotărârea Curții Supreme din 12 februarie 2008. GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurenta denunță durata procedurii. Invocând articolele 1, 6 alineatul (1) și 13 din convenție și 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil, precum și de o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor sale.

Durata procedurii Recurente denunță durata procedurii. Aceasta se referă la art. 6 1, al cărui pasaj relevant în speță dispune de orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) și într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Prin scrisoarea din 23 ianuarie 2009, guvernul a informat Curtea că va face o declarație unilaterală privind soluționarea problemei ridicate de această parte a cererii. În plus, guvernul a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din convenție.

Subsemnatul, J. M. da Silva Miguel, procuror general adjunct, declară că guvernul portughez oferă doamnei Rosa Maria Lousada de Barrera Antunes suma globală de 11 000 EUR Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] de radiere [raportată] de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Plata va face obiectul unei soluionări definitive a cauzei. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.

Guvernul recunoaște că, în speță, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Prin scrisoarea din 5 martie 2009, recurenta și-a exprimat dezacordul cu privire la oferta guvernului. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența sa, nu se mai justifică continuarea examinării cererii.

De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, ea poate șterge o cerere din rolul în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În astfel de cazuri, pentru a stabili dacă trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa (a se vedea în special Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI ; a se vedea, de asemenea, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Stark și altele (dec.), 39559/02, 9 octombrie 2007). Curtea constată că prezenta cauză se referă la durata excesivă a unei proceduri în raport cu art. 6 alineatul (1) din Convenție.

Curtea a avut deja ocazia, într-un număr mare de hotărâri și decizii, să precizeze natura și amploarea obligațiilor statelor contractante cu privire la această chestiune (a se vedea, de exemplu, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDO 2006-V), de asemenea, în ceea ce privește Portugalia (a se vedea în special Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia, n 33729/06, §§ 38-40, 10 iunie 2008). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația unilaterală a guvernului, precum și cuantumul taxei pe valoarea taxei pe valoarea taxei pe valoarea adăugată sugerată, care este în conformitate cu sumele acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție].

De asemenea, Comisia este convinsă că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale nu necesită nici continuarea unei astfel de examinări [art. 37 alineatul (1) in fine De aceea, este necesar să se șteargă cauza de la rol. În plus, reclamanta se plânge, invocând articolele 1, 6 alineatul (1) și 13 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1. să nu fi beneficiat de un proces echitabil, precum și de o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor sale. Cu toate acestea, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale.

Aceasta concluzionează că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act termenii declarației guvernului pârât cu privire la declarația de decădere din art. 6 din cauza duratei procedurii și a modalităților prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor pe care le conține aceasta decid , în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza din rol, cu condiția ca aceasta să se refere la partea menționată anterior, să declare cererea inadmisibilă pentru surplus. Francoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 27927/08 présentée par Rosa Maria

LOUSADA BARREIRA ANTUNES

contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 2 juin 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 4 juin 2008, Vu la déclaration du 23 janvier 2009 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle et la réponse de la requérante à cette déclaration, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Rosa Maria Lousada Barreira Antunes, est une ressortissante portugaise, née en 1944 et résidant à Chamusca (Portugal).

Elle est représentée devant la Cour par M e J. Folque, avocat à Lisbonne. Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. J. Miguel, procureur général adjoint. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 8 novembre 1996, la requérante introduisit devant le tribunal de Lisbonne une demande visant à déclarer la nullité de l’acte constitutif d’une société ainsi que celle d’un contrat d’achat d’un immeuble conclu par cette même société. La procédure prit fin par l’arrêt de la Cour suprême du 12 février 2008. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante dénonce la durée de la procédure.

2. Invoquant les articles 1, 6 § 1 et 13 de la Convention et 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaint de ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable ainsi que d’une violation du droit au respect de ses biens. EN DROIT A. La durée de la procédure La requérante dénonce la durée de la procédure. Elle invoque l’article 6 § 1, dont le passage pertinent en l’espèce dispose : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) et dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Par une lettre du 23 janvier 2009, le Gouvernement a informé la Cour qu’il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par cette partie de la requête.

Il a en outre invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention. La déclaration se lit ainsi : « Je soussigné, J. M. da Silva Miguel, Procureur général adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser à M me Rosa Maria Lousada de Barreira Antunes, la somme globale de 11 000 euros – dont 10 000 euros pour dommage moral et matériel et 1 000 euros pour frais et dépens – au titre de la requête enregistrée sous le n o 27927/08, portant sur le délai raisonnable. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de [la décision] de radiation [rendue] par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention.

Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. » Par une lettre du 5 mars 2009, la requérante a marqué son désaccord sur l’offre du Gouvernement. La Cour rappelle que l’article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article.

En particulier, l’article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque : « pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête. » Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se dégageant de sa jurisprudence (voir notamment Tahsin Acar c. Turquie [GC], n o 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI ; voir également WAZA Spółka z o.o.

c. Pologne (déc.), n o 11602/02, 26 juin 2007 et Stark et autres c. Finlande (déc.), n o 39559/02, 9 octobre 2007). La Cour note que la présente affaire porte sur la durée excessive d’une procédure au regard de l’article 6 § 1 de la Convention.

Elle a déjà eu l’occasion, dans un grand nombre d’arrêts et de décisions, de préciser la nature et l’étendue des obligations des États contractants quant à cette question (voir, par exemple, Cocchiarella c. Italie [GC], n o 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006-V), aussi en ce qui concerne le Portugal (voir notamment Martins Castro et Alves Correia de Castro c. Portugal , n o 33729/06, §§ 38-40, 10 juin 2008). Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration unilatérale du Gouvernement ainsi que du montant de l’indemnité proposée – qui cadre avec les sommes octroyées dans des affaires analogues – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1 c) de la Convention).

Elle est en outre convaincue que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige pas non plus de poursuivre un tel examen (article 37 § 1 in fine ). Dès lors, il y a lieu de rayer l’affaire du rôle. B. Autres griefs La requérante se plaint en outre, invoquant les articles 1, 6 § 1 et 13 de la Convention et 1 du Protocole n o 1, de ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable ainsi que d’une violation du droit au respect de ses biens. Toutefois, compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.

Elle conclut que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur relative au grief déduit de l’article 6 en raison de la durée de la procédure et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte ; Décide , en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention, de rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle concerne le grief ci-dessus ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greffière adjointe Présidente