CALAPEZ CORREIA ET AUTRES c. PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
CALAPEZ CORREIA ET AUTRES c. PORTUGAL (CtEDO, 2009)
A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 653/06 prezentate de Mário António Calapez CORREIA și de alții împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are sediul la 27 ianuarie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători și a lui Sally Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 23 decembrie 2005, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, pronunță următoarea decizie în fața reclamanților, dnii. Mário António Calapez Correia, Maria Libania Calapez Correia Ferreira, Maria Madalena Nobre Calapez Correia, Maria Bárbara Costa França Correia, Maria Piedade Calapez Correia Castro Tomé, Maria de Lurdes da Silva Cecílio Calapez Correia, Tania Alexandra de Aboim Calapez Correia și Ermelinda Augusta Martins Faria Aboim Calapez Correia, sunt resortisanți portughezi, născuți în 1936, 1921, 1924, 1935, 1933, 1929, 1972 și 1933 și rezidenți în Portugalia. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către J.A. Fernandes de Barros, avocat la Lisabona. Guvernul portughez ( Reclamanții erau proprietari și sunt moștenitori ai proprietarilor de terenuri care au făcut obiectul unei exproprieri în 1975 în cadrul politicii de reformă agrară. Legislația relevantă în acest domeniu prevedea că proprietarii pot, în anumite condiții, să-și exercite dreptul de a fi reservă ) pe o parte a terenului pentru a-și continua activitățile agricole; de asemenea, aceasta prevedea acordarea de despăgubiri părților interesate; suma, termenul și condițiile de plată a unei astfel de despăgubiri rămâneau de definit; în urma exercitării dreptului lor de rezervă, proprietarii redobândiseră, în 1987, proprietatea proprietății lor. Prin decretele ministeriale ale ministrului agriculturii din 21 mai 2004 și ale secretarului Trezoreriei din 3 iunie 2004, aduse la cunoștința reclamanților la 14 iunie 2004, despăgubirile definitive au fost stabilite într-un total de 930 EUR (EUR). La 15 noiembrie 2004, această sumă, majorată cu 624 EUR cu titlu de dobânzi, a fost pusă la dispoziția reclamanților. Dreptul și practica internă relevante L . ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... citată anterior, punctul 37) prin Hotărârea nr. 85/03/T din 12 februarie 2003. GRIEF invocând încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții susțin că valoarea despăgubirilor nu poate corespunde unei despăgubiri corecte și se plâng de întârzierea stabilirii și a plății despăgubirii definitive. În conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție, Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne și în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive. Guvernul a subliniat că: în fapt, decretele ministeriale de stabilire a despăgubirilor au fost pronunțate la 21 mai 2004 și la 3 iunie 2004 și că această decizie a devenit definitivă, pe de altă parte, nu a fost contestată de reclamanți în fața instanțelor administrative. Pe de altă parte, guvernul subliniază că valoarea despăgubirilor a fost pusă la dispoziția reclamanților la 27 iulie 2004. Prin urmare, guvernul consideră că cererea trebuie declarată inadmisibilă, termenul de șase luni fiind încheiat în momentul depunerii cererii, indiferent dacă se ia o dată sau alta. Reclamanții nu contestă faptul că despăgubirile au fost puse la dispoziția acestora la 27 iulie 2004 de către Institutul de Credite Publice (Instituto de Gestão do Crédito Público, I.P. În consecință, ei consideră că cererea nu trebuie declarată inadmisibilă pentru întârziere în măsura în care nu au primit încă sumele în cauză. Curtea reamintește că în termenii art. 35 alin. să fie sesizată (...) în termen de șase luni de la decizia internă definitivă Comisia constată, după examinarea documentelor oficiale pe care părțile le-au anexat la dosar, că decretele ministeriale care au acordat despăgubiri la nivel intern au fost acordate de ministrul agriculturii și de secretarul de stat la Trezorerie în data de 21 mai 2004 și, respectiv, data de 3 iunie 2004. Pe de altă parte, Institutul de credite publice, organismul de stat însărcinat cu demersurile administrative privind despăgubirile acordate în cauzele Întradevăr, din momentul în care reclamanții au luat cunoștință de decretele ministeriale care au stabilit cuantumul despăgubirilor, la 14 iunie 2004, sau cel târziu în momentul în care sumele în cauză au fost puse la dispoziția acestora, la 15 noiembrie 2004, aceștia ar fi putut contesta această sumă în fața instanțelor interne competente sau să își prezinte argumentele în fața Curții. În măsura în care acestea nu au făcut și au trecut mai mult de șase luni de la aceste date și înainte de introducerea cererii la 23 decembrie 2005, aceasta se confruntă cu întârzieri și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Sally Dolle Françoise Tulkens Great Președinte