SA împotriva Portugaliei

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 30374/06 prezentate de José Joaquim da Silva SÁ și Maria da Conceição Alves Frade e SÁ împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 6 octombrie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișinal Karakaș, Kristina Pardalos, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 19 iulie 2006, având în vedere declarația unilaterală din 23 ianuarie 2009 prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea privind rolul și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții, domnul José Joaquim da Silva Sá și Maria da Conceição Alves Frade e Sá, sunt resortisanți portughezi, născuți în 1947 și, respectiv, în 1948 și care își au reședința în Köln (Germania).

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Viira, avocat la Lisabona. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 decembrie 1991, A și I au introdus în fața Tribunalului de la Lisabona o acțiune împotriva soților F. și a reclamanților, solicitând instanței să recunoască dreptul lor de preempție asupra a două apartamente care au fost vândute de soții F. reclamanților. La 19 iulie 2006 a luat sfârșit acțiunea printr-o hotărâre a Curții care respinge plângerea reclamanților cu privire la hotărârea sa din 9 iunie 2005 care le-a acordat parțial drepturi reclamanților de acțiune.

GRIEF Invochour la … Reclamanții susțin că durata procedurii în fața instanțelor civile a depășit termenul rezonabil prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, a cărei parte relevantă a patului, precum și cauza sa fiind ascultată (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Printr-o scrisoare din 23 ianuarie 2009, guvernul a invitat Curtea să șteargă cauza rolului în temeiul articolului 37 din Convenție și a prezentat următoarea declarație Eu, subsemnatul J. M. da Silva Miguel, procuror general adjunct, declar că guvernul portughez propune să plătească domnului José Joaquim da Silva Sá și Mariei da conconeição Alves Frade Sá suma globală de 11 000 EUR - din care 10 000 EUR pentru daune morale și materiale și 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată - în conformitate cu cererea înregistrată la nr. 30374/06 privind termenul rezonabil.

Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere pronunțată de Curte în temeiul art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Guvernul recunoaște că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Printr-o scrisoare din 4 mai 2009, reclamanții au informat că suma propusă de guvern în declarația sa le părea mai mică decât daunele suferite ca urmare a duratei procedurii.

Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența sa, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, ea poate șterge o cerere din rolul în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue.

Cu toate acestea, acestea vor fi circumstanțele speciale ale cauzei care vor permite să se stabilească dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să constate că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție nu înseamnă că aceasta trebuie să nu se supună examinării cauzei (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDH 2004-III, Van Houten Țările de Jos (radiație), n 25149/03, § 33, CEDO 2005-IX, Sindicat suedez al lucrătorilor din transporturi c. Suedia (radiație), n 53507/99, § 24, 18 iulie 2006, Kalanyos și alții c. România, n 57884/00, § 25, 26 aprilie 2007, Stark și alții (radiație), n 39559/02, § 23, 9 octombrie 2007). Curtea ia notă de faptul că prezenta cauză se referă la durata excesivă a unei proceduri în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție.

Curtea a avut deja ocazia, într-un număr mare de hotărâri și decizii, să precizeze natura și amploarea obligațiilor statelor contractante în ceea ce privește determinarea (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, CEDH 2000-VII), inclusiv în ceea ce privește Portugalia (a se vedea în special Martins de Castro e Alves Correia de Castro c. Portugalia, nr. 33729/06, Hotărârea din 10 iunie 2008). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse, care corespunde sumelor acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție].

În speță, în declarația sa, guvernul recunoaște că durata procedurii civile în litigiu a depășit termenul rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, și propune plata a 11 000 EUR ca despăgubiri pentru daune (morale și materiale) și cheltuieli de judecată. Având în vedere cele de mai sus, în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la problema adresată în speță, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să fie examinată de către instanță (art. 37 alineatul (1) în fine) Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care le conține aceasta decide, în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza din rol. Francoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 30374/06 présentée par José Joaquim da Silva SÁ et Maria da Conceição Alves Frade e SÁ contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 octobre 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 19 juillet 2006, Vu la déclaration unilatérale du 23 janvier 2009 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle et la réponse des requérants à cette déclaration, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M. José Joaquim da Silva Sá et Maria da Conceição Alves Frade e Sá, sont des ressortissants portugais, nés respectivement en 1947 et en 1948 et résidant à Cologne (Allemagne).

Ils sont représentés devant la Cour par M e M. Vieira, avocat à Lisbonne. Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. J. Miguel, procureur général adjoint. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 10 décembre 1991, A et I introduisirent devant le tribunal de Lisbonne une action contre les époux F. et les requérants, demandant au tribunal de reconnaître leur droit de préemption sur deux appartements ayant été vendus par les époux F. aux requérants. L’action prit fin le 19 juillet 2006 par un arrêt de la Cour d’appel rejetant la réclamation des requérants concernant son jugement du 9 juin 2005 faisant partiellement droits aux demandeurs de l’action.

GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants dénoncent la durée de la procédure devant les juridictions civiles.

EN DROIT Les requérants soutiennent que la durée de la procédure devant les juridictions civiles a dépassé le délai raisonnable prévu à l’article 6 § 1 de la Convention dont la partie pertinente de lit ainsi : que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Par une lettre du 23 janvier 2009, le Gouvernement a invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention et a présenté la déclaration suivante : « Je soussigné, J. M. da Silva Miguel, Procureur général adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser à M. José Joaquim da Silva Sá et à M me Maria da Conceição Alves Frade Sá, la somme globale de 11 000 euros- dont 10 000 euros pour dommage moral et matériel et 1 000 euros pour frais et dépens-, au titre de la requête enregistrée sous le n. o 30374/06, portant sur le délai raisonnable.

Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. » Par une lettre du 4 mai 2009, les requérants ont fait savoir que la somme proposée par le Gouvernement dans sa déclaration leur paraissait en dessous des dommages subis du fait de la durée de la procédure.

La Cour rappelle que l’article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l’article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque : « pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête. ». Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

Ce seront toutefois les circonstances particulières de la cause qui permettront de déterminer si la déclaration unilatérale offre une base suffisante pour que la Cour conclue que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de l’affaire ( Tahsin Acar c. Turquie [GC], n o 26307/95, § 75, CEDH 2004-III, Van Houten c. Pays-Bas (radiation), n o 25149/03, § 33, CEDH 2005-IX, Syndicat suédois des employés des transports c. Suède (radiation), n o 53507/99, § 24, 18 juillet 2006, Kalanyos et autres c. Roumanie , n o 57884/00, § 25, 26 avril 2007, Stark et autres c. Finlande (radiation), n o 39559/02, § 23, 9 octobre 2007). La Cour note que la présente affaire porte sur la durée excessive d’une procédure au regard de l’article 6 § 1 de la Convention.

Elle a déjà eu l’occasion, dans un grand nombre d’arrêts et de décisions, de préciser la nature et l’étendue des obligations des États contractants quant à la détermination des « contestations sur des droits et obligations de caractère civil » dans un « délai raisonnable » (voir, parmi beaucoup d’autres, Frydlender c. France [GC], n o 30979/96, CEDH 2000-VII), y compris en ce qui concerne le Portugal (voir, notamment, Martins de Castro e Alves Correia de Castro c. Portugal, nº 33729/06, arrêt du 10 juin 2008). Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement ainsi que du montant de l’indemnité proposée – qui cadre avec les sommes octroyées dans des affaires analogues – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c) de la Convention).

En l’espèce, dans sa déclaration, le Gouvernement reconnaît que la durée de la procédure civile litigieuse a dépassé le délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, et propose de payer 11 000 EUR à titre de réparation pour dommage (moral et matériel) et frais et dépens. Eu égard à ce qui précède, et en particulier à l’existence d’une jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l’espèce, elle considère que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). Dès lors, il y a lieu de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte ; Décide , en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention, de rayer l’affaire du rôle. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greffière adjointe Présidente