EFE c. TURQUIE

Comunicarea din 1 octombrie 2018 a celei de-a doua SECȚIUNI: nr. 23115/17 Haluk EFE împotriva Turciei, introdusă la 7 februarie 2017 tribunalele de muncă au ordonat angajatorilor să-l reinsereze pe reclamantul concediat și, în caz contrar, să le plătească despăgubiri pentru concediere abuzivă. Invocând art. 11 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a drepturilor sale sindicale. El susține că a fost concediat din cauza aderării sale la un sindicat și că Curtea de Casație nu a luat în considerare acest element în hotărârea sa.

În lumina principiilor care decurg din jurisprudența Curții cu privire la dreptul la libertatea sindicală, amintite în Hotărârea Tek G 35009/05, §§ 48-56, 4 aprilie 2017), faptul că autoritățile judiciare au acordat angajatorului posibilitatea de a alege între reintegrarea la locul de muncă a angajatului și plata unei despăgubiri pentru concediere abuzivă a privat reclamantul de posibilitatea de a-și exercita activitățile sindicale în sensul articolului 11 din convenție? Această interferență a respectat condițiile prevăzute de legea mai sus, în sensul art. 11 din Convenția la ingerință, a urmărit ea un scop legitim această interferență a respectat un echilibru corect între cerințele de interes general al comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale reclamantului?

În mod alternativ, autoritățile turce și-au îndeplinit obligațiile pozitive prevăzute de jurisprudența Curții în materie cu privire la art. 11 (a se vedea, în ultimă instanță, Tek G

Communiquée le 1er octobre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 23115/17 Haluk EFE contre la Turquie introduite le 7 février 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La présente requête concerne le licenciement abusif du requérant en raison des activités syndicales. Les tribunaux du travail ont ordonné aux employeurs de réintégrer le requérant licencié, et à défaut, de leur verser une indemnité pour licenciement abusif. Invoquant l’article 11 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à ses droits syndicaux. Il soutient qu’il a été licencié en raison de son adhésion à un syndicat et que la Cour de cassation n’a pas pris compte de cet élément dans son arrêt.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. À la lumière des principes qui se dégagent de la jurisprudence de la Cour concernant le droit à la liberté syndicale, rappelés dans son arrêt Tek Gıda İș Sendikası c. Turquie (n o 35009/05, §§ 48-56, 4 avril 2017), le fait que les autorités judiciaires aient donné à l’employeur la possibilité de choisir entre la réintégration de l’employé dans son travail et le paiement d’une indemnité au titre du licenciement abusif a-t-il privé le requérant de la possibilité d’exercer ses activités syndicales au sens de l’article 11 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative : - cette ingérence a-t-elle respecté les conditions « prévue par la loi », au sens de l’article 11 de la Convention ? - l’ingérence poursuivait-elle un but légitime ? - cette ingérence a-t-elle respecté un juste équilibre entre les exigences de l’intérêt général de la communauté et les impératifs de sauvegarde des droits fondamentaux du requérant ? 3. Alternativement, les autorités turques ont-elles satisfait à leurs obligations positives définies par la jurisprudence de la Cour en la matière sur l’article 11 (voir, en dernier lieu, Tek Gıda İș Sendikası c. Turquie , n o 35009/05, § 50, 4 avril 2017).