SERTDEMIR c. TURQUIE

Comunicat la 11 octombrie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI NR 42914/09 Sevgi SERTDEM refuzul administrației (municipalitatea de la .Esenyurt la Istanbul) de a aplica acordul colectiv încheiat între aceasta și organizația sindicală reprezentativă a salariaților, inclusiv reclamanta, refuzul de a plăti anumite indemnizații prevăzute în acordul colectiv menționat și respingerea cererii de despăgubire a recurentei de către instanțele naționale în această privință. Invocând art. 11 din Convenție, recurenta se plânge de o ingerință în dreptul său la libertatea sindicală.

Întrebări adresate părților în lumina principiilor care decurg din jurisprudența Curții privind dreptul la libertatea sindicală, amintite în Hotărârea Demir și Baykara c. Turcia ([GC], 34503/97, §§ 128-170, CEDO 2008) faptul că convenția colectivă nu a fost aplicată și că cererea de despăgubire a fost respinsă de instanțe au constituit o interferență în dreptul lor de a-și exercita activitățile sindicale în sensul art. 11 din Convenție În cazul în care această interferență a respectat condițiile în sensul articolului 11 din Convenție, a urmărit ea un scop legitim această interferență să respecte un echilibru corect între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale reclamanților în mod alternativ, Autoritățile turce și-au îndeplinit obligațiile pozitive prevăzute de jurisprudența Curții în această privință cu privire la art. 11 (a se vedea, în ultimă instanță, Tek G

Communiquée le 11 octobre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 42914/09 Sevgi SERTDEMİR contre la Turquie introduite le 30 juillet 2009

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus de l’administration (municipalité d’Esenyurt à Istanbul) d’appliquer la convention collective conclue entre celle-ci et l’organisation syndicale représentative des salariés, dont la requérante, le refus de paiement de certaines indemnités prévues dans ladite convention collective et le rejet de la demande d’indemnisation de la requérante par les juridictions nationales à ce sujet. Invoquant l’article 11 de la Convention, la requérante se plaint d’une ingérence à son droit à la liberté syndicale.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. À la lumière des principes qui se dégagent de la jurisprudence de la Cour concernant le droit à la liberté syndicale, rappelés dans son arrêt Demir et Baykara c. Turquie ([GC], n o 34503/97, §§ 128-170, CEDH 2008) le fait que la convention collective n’ait pas été appliquée et que la demande d’indemnisation ait été rejetée par les tribunaux ont-ils constitué une ingérence dans leur droit d’exercer ses activités syndicales au sens de l’article 11 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative : - cette ingérence a-t-elle respecté les conditions « prévue par la loi », au sens de l’article 11 de la Convention ? - l’ingérence poursuivait-elle un but légitime ? - cette ingérence a-t-elle respecté un juste équilibre entre les exigences de l’intérêt général de la communauté et les impératifs de sauvegarde des droits fondamentaux des requérants ? 3. Alternativement, les autorités turques ont-elles satisfait à leurs obligations positives définies par la jurisprudence de la Cour en la matière sur l’article 11 (voir, en dernier lieu, Tek Gıda İș Sendikası c. Turquie , n o 35009/05, § 50, 4 avril 2017).