ÖZAYDIN c. TURQUIE

Comunicat la 3 octombrie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 41815/17 Süleyman ÖZAYDIN împotriva Turciei introdusă la 28 aprilie 2017 Prezenta cauză se referă la concedierea reclamantului pentru că a întreprins o acțiune împotriva condițiilor de negociere a acordului colectiv încheiat între sindicat și angajator și respingerea cererii sale de reinserție în locul său inițial și de către instanțele naționale. Invocând art. 11 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a drepturilor sale sindicale. Întrebări adresate părților în lumina principiilor care decurg din jurisprudența Curții cu privire la dreptul la libertatea sindicală, amintite în Hotărârea Tek G 35009/05, §§ 48-56, 4 aprilie 2017), faptul că reclamantul a fost concediat din cauza acțiunii colective și că cererea sa de reintegrare și de rejudecare a fost respinsă de către instanțe au constituit o interferență în dreptul său de a-și exercita activitatea sindicală în sensul articolului 11 din Convenție În cazul în care această ingerință a respectat condițiile de la în sensul articolului 11 din Convenția la ingerință, a urmărit ea un scop legitim această interferență să respecte un echilibru corect între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale reclamantului? În mod alternativ, autoritățile turce și-au îndeplinit obligațiile pozitive prevăzute de jurisprudența Curții în materie cu privire la art. 11 (a se vedea, în ultimă instanță, Tek G

Communiquée le 3 octobre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

41815/17

Süleyman ÖZAYDIN

contre la Turquie

introduite le 28 avril 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La présente affaire concerne le licenciement du requérant pour avoir mené une action contre les conditions de négociation de la convention collective conclue entre le syndicat et l’employeur et le rejet de sa demande de réintégration dans son emploi initial et d’indemnité par les juridictions nationales.

Invoquant l’article 11 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à ses droits syndicaux.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

À la lumière des principes qui se dégageant de la jurisprudence de la Cour concernant le droit à la liberté syndicale, rappelés dans son arrêt

Tek

Gıda İș Sendikası c. Turquie

(n

o

35009/05, §§ 48-56, 4 avril 2017), le fait que le requérant ait été licencié en raison de l’action collective, et que sa demande de réintégration et d’indemnité ait été rejetée par les tribunaux ont-ils constitué une ingérence dans son droit d’exercer ses activités syndicales au sens de l’article 11 de la Convention

?

2.

Dans l’affirmative

:

-

cette ingérence a-t-elle respecté les conditions «

prévues par la loi », au sens de l’article 11 de la Convention

?

-

l’ingérence poursuivait-elle un but légitime

?

-

cette ingérence a-t-elle respecté un juste équilibre entre les exigences de l’intérêt général de la communauté et les impératifs de sauvegarde des droits fondamentaux du requérant

?

3.

Alternativement, les autorités turques ont-elles satisfait à leurs obligations positives définies par la jurisprudence de la Cour en la matière sur l’article 11 (voir, en dernier lieu,

Tek Gıda İș Sendikası c.

Turquie

, n

o

35009/05, § 50, 4 avril 2017).