- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 octombrie 2018
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Inadmisibil
Khutsishvili și alții împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE: Cereri nr. 64623/12 și 64819/12 Nugzar KHUTSISHVILI și LLC KARTU MSHENEBELI împotriva Georgiei și DREAM GEORGIAN împotriva Georgiai Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă la 2 octombrie 2018 în calitate de comitet compus din: Síofra O’Leary, președinte, Ltif Hüseynov, Lado Chanturia, judecători și Milan Blaško, secretar adjunct al secțiunii; având în vedere cererile depuse la 26 septembrie 2012 și, respectiv, 28 septembrie 2012, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cei trei solicitanți din acest caz sunt, dl Nugzar Khutsishvili, un cetățean georgian care locuiește în prezent în Tbilisi („denumitul reclamant individual”), Kartu Mshenebeli LLC, o societate privată înregistrată în temeiul legii georgiene („societatea reclamantă”), și Georgian Dream, un partid politic înregistrat și înființat în Statul pârât („partea solicitantă”).
Toate acestea au fost reprezentate în fața Curții de către dna A. Kakhniauri, un avocat care practică în Tbilisi. Detalii suplimentare privind reclamanții sunt prezentate în apendice. Guvernul Georgian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl B. Dzamashvili, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 februarie 2012, reclamantul individual, care în acel moment a fost director adjunct al societății reclamante, a făcut o donație părții solicitante de 20.000 de laris georgian (GEL) (aproximativ 9.200 euro (EUR) la momentul material). Prin decizia din 27 februarie 2012, agenția de stat competentă a constatat că cei trei solicitanți sunt responsabili pentru încălcarea legislației interne relevante privind finanțarea partidelor politice.
Reclamanților au fost eliberate amenzi administrative de 200.000 GEL (aproximativ 92.000 EUR la momentul material). Reclamanții au contestat amenzile impuse, dar Curtea de Oraș Tbilisi, prin deciziile sale din 12 și 15 martie 2012, a confirmat validitatea sancțiunilor administrative. La 27 martie și 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Tbilisi a respins apelurile reclamanților, în sfârșit a respins disputa. La scurt timp după aceea, reclamanții au plătit în mod corespunzător amenzile impuse. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că impunerea amenzilor administrative ar fi constituit o ingerință disproporționată cu drepturile lor de proprietate. HOTĂRÂREA Fiecare dintre solicitanți se plânge în legătură cu impunerea amenzii administrative în valoare de 200 000 GEL.
art. 1 din Protocolul nr. 1 citat se citează după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general...” având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. La 18 octombrie 2017, guvernul a anunțat cererile.
La 9 martie 2018, Guvernul a informat Curtea că în 2013 toți reclamanții au primit înapoi din stat sumele pe care le-au făcut să le plătească ca amendă administrativă. În special, la 19 decembrie 2012, s-a adoptat și a acordat efect retroactiv o lege privind scutirea de la anumite forme de răspundere administrativă, inclusiv cele referitoare la încălcarea legislației privind finanțarea partidelor politice. În consecință, reclamantul individual, societatea reclamantă și partea solicitantă au recuperat 200.000 de GEL fiecare din bugetul de stat, respectiv, la 10 și 14 ianuarie și 15 iulie 2013. 12. Având în vedere evoluția juridică și factuală menționată anterior, Guvernul nu a considerat necesar să prezinte observații cu privire la admisibilitatea și meritul, întrucât chestiunea care a dat naștere cererilor s-a rezolvat pe deplin la nivel intern.
13. La 22 martie 2018, Curtea a transmis scrisoarea guvernului din 9 martie 2018 reprezentantului reclamanților. Printre alte chestiuni, reclamanții au fost invitați să explice motivele de omisiune a acestora pentru a informa Curții cu privire la rambursarea amenzilor administrative. În acest sens, atenția reclamanților a fost adusă Curții jurisprudenței bine stabilite, conform căreia o nerespectare a actualizării Curții în ceea ce privește evoluțiile de fapt majore ar putea fi calificată ca abuz de dreptul de cerere individuală, în sensul articolului 35 §§ 3 litera (a) și al articolului 4 din Convenție (a se vedea Bekauri c. Georgia (obiecție preliminară), nr. 14102/02, §§§§ 21-25, 10 aprilie 2012). Reclamanții au fost invitați, de asemenea, să formuleze observații cu privire la întrebarea dacă o chestiune care depune sau nu cererile lor poate fi considerată rezolvată la nivel intern.
Reclamanții au răspuns la 20 aprilie 2018 și au confirmat că, în ianuarie și iulie 2013, Statul pârât le-a plătit amenzile pe baza legii administrative relevante de amnistia (a se vedea punctul 11 de mai sus). Cu toate acestea, acestea nu sunt de acord cu Guvernul că această chestiune a fost rezolvată la nivel intern, deoarece aceasta nu a recunoscut niciodată o încălcare a dispozițiilor relevante ale Convenției. În ceea ce privește întrebarea privind motivul pentru care au omit să actualizeze Curtea acestor evoluții importante de fapt, reclamanții au declarat că, în opinia lor, este rolul Guvernului să țină Curtea informată cu privire la aceste evoluții. Evaluarea Curții 15. Curtea consideră că nu este necesar să se stabilească dacă o chestiune care dă naștere sau nu cererilor a fost rezolvată la nivel intern în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție, deoarece cererile sunt, în orice caz, inadmisibile din motivele următoare.
16. Acesta reiterează că, în conformitate cu art. 47 § 7 (ex-art.
47 § 6) din Regulamentul Curții, reclamanții, care acționează în persoană sau prin intermediul reprezentanților legali, sunt obligați să țină Curtea informată cu privire la toate circumstanțele importante referitoare la cererile lor în curs de desfășurare (de exemplu, Bekauri , citat mai sus, § 21). Informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot constitui un abuz al dreptului la cerere, în special dacă informațiile privesc de miezul cazului și nu sunt explicate suficient pentru nerespectarea acestor informații (a se vedea, printre altele, Hadrabova c. Republica Cehă (dec.), nr. 42165/02 și 466/03, 25 septembrie 2007, și Pirtskhalaishvili c. Georgia (dec.), nr. 44328/05, 29 aprilie 2010). Același lucru se aplică în cazul în care au avut loc noi evoluții importante în timpul procedurii în fața Curții și în cazul în care, în ciuda obligației exprese de a face acest lucru prin Regulamentul (ex-art.
47 § 6) din Regulamentul de procedură, reclamantul nu a dezvăluit aceste informații Curții, împiedicând astfel să se pronunțe asupra cazului în deplină cunoaștere a faptelor (a se vedea, de exemplu, Elveția Gross [GC], nr. 67810/10, § 28, 30 septembrie 2014, precum și Kerdikoshvili c. Georgia (dec.) [Comitetul] nr. 35868/10, § 12, 12 iunie 2018). 17. În ceea ce privește circumstanțele prezentelor cauze, Curtea constată că subiectul lor a fost impunerea reclamanților, în februarie 2012, a amenzilor administrative în valoare de 200.000 de GEL fiecare. Solicitările au fost depuse în septembrie 2012, în scopul de a contesta aceste amenzi ca interferențe disproporționate cu drepturile de proprietate ale reclamanților.
Cu toate acestea, la doar câteva luni de la introducerea cererilor lor, legea din 19 decembrie 2012 a fost adoptată cu efect retroactiv, scutind reclamanții de răspunderea administrativă relevantă. În consecință, în ianuarie și iulie 2013, fiecare dintre reclamanții a reclamat cu succes amenzile din partea statului pe baza actului (a se vedea punctele 11 și 14 Toate aceste evoluții factuale au fost de natură semnificativă în ceea ce privește foarte importanta cerere. Cu toate acestea, reclamanții nu au informat Curții cu privire la aceste evoluții esențiale, ceea ce constituie o încălcare a obligației lor de procedură în temeiul articolului 47 § 7 din Regulamentul Curții (a se vedea Bekauri) În urma acestei omisiuni, Curtea a fost împiedicată să efectueze o evaluare preliminară adecvată a aspectului admisibil al cererilor la 18 octombrie 2017 (a se vedea punctul 10 de mai sus).
În plus, având în vedere conținutul scrisorii reclamanților din 20 aprilie 2018, Curtea consideră că nu a dat niciun motiv justificabil pentru omisia lor gravă Având în vedere importanța pentru determinarea corectă a prezentului caz a informațiilor pe care reclamanții le-au refuzat, Curtea constată că comportamentul lor a fost contrar scopului dreptului lor individual de aplicare, astfel cum este prevăzut la art. 34 din Convenție (în comparație, printre multe alte autorități, cu Stojnić c. Bosnia și Herțegovina) (dec.), nr. 24652/09 , § 23, 6 octombrie 2015; Ronly Holdings LTD. c. Georgia (dec.) [Comitetul], nr. 41444/05 , §§ 22, 7 noiembrie 2017, și Selina c. Lituania (dec.) [Comitetul], nr. 17969/10, §§ 34 35, 5 septembrie 2017). 19. Prin urmare, cazurile trebuie respinse ca abuzive, în temeiul articolului 35 §§ 3 literele (a) și 4 din Convenție.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a se alătura cererilor; Declară că cererile sunt inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 25 octombrie 2018. Milan Blaško Siofra O’Leary Adjunct Registry Președinte APENDIX Cerere nr. Locată pe Solicitant Data nașterii/registrării 64623/12 26/09/2012 dl Nugzar KHUTSISHVILI Născut la 2 ianuarie 1954 Kartu Mshenebeli LLC Registrat la 2 aprilie 2007 64819/12 28/09/2012 Visul georgian înregistrat la 28 noiembrie 2011
FIFTH SECTION
DECISION Applications nos. 64623/12 and 64819/12 Nugzar KHUTSISHVILI and LLC KARTU MSHENEBELI against Georgia and GEORGIAN DREAM against Georgia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 October 2018 as a Committee composed of: Síofra O’Leary, President, Lәtif Hüseynov, Lado Chanturia, judges, and Milan Blaško, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on 26 September 2012 and 28 September 2012 respectively, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The three applicants in the present case are, Mr Nugzar Khutsishvili, a Georgian national who resides currently in Tbilisi (“the individual applicant”), Kartu Mshenebeli LLC, a private company registered under Georgian laws (“the applicant company”), and Georgian Dream, a political party registered and based in the respondent State (“the applicant party”). They were all represented before the Court by Ms A. Kakhniauri, a lawyer practising in Tbilisi. Further details regarding the applicants are set out in the appendix.
The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr B. Dzamashvili, of the Ministry of Justice.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 9 February 2012 the individual applicant, who at that time was a deputy director of the applicant company, made a donation to the applicant party of 20,000 Georgian laris (GEL) (approximately 9,200 euros (EUR) at the material time).
By a decision of 27 February 2012, the competent State agency found all three applicants liable for serious breaches of the relevant domestic legislation on funding of political parties. The applicants were issued administrative fines of GEL 200,000 (approximately EUR 92,000 at the material time) each.
The applicants challenged the imposed fines, but the Tbilisi City Court, by its decisions of 12 and 15 March 2012, confirmed the validity of the administrative sanctions. On 27 March and 2 April 2012 the Tbilisi Court of Appeal dismissed the applicants’ appeals, finally terminating the dispute. Shortly afterwards, the applicants duly paid the imposed fines. COMPLAINTS
The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 that the imposition of the administrative fines had constituted a disproportionate interference with their property rights. THE LAW
Each of the applicants complained about the imposition of the administrative fine in the amount of GEL 200,000. The cited Article 1 of Protocol No. 1 reads as follows: “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and sub to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest...”
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision. A. The parties’ submissions 10 . On 18 October 2017 notice of the applications was given to the Government. 11 . On 9 March 2018 the Government informed the Court that in 2013 all of the applicants had received back from the State the amounts they had been made to pay as administrative fines. Notably, on 19 December 2012 an Act on the exemption from certain forms of administrative liability, including those relating to breaches of the legislation on funding of political parties, had been enacted and granted retroactive effect. Consequently, the individual applicant, the applicant company and the applicant party had recovered GEL 200,000 each from the State budget on, respectively, 10 and 14 January and 15 July 2013.
In the light of the afore-mentioned legal and factual developments, the Government did not deem it necessary to submit observations on the admissibility and merits, as the matter giving rise to the applications had been fully resolved at domestic level.
On 22 March 2018 the Court transmitted the Government’s letter of 9 March 2018 to the applicants’ representative. Among other issues, the applicants were invited to explain the reasons for their omission to inform the Court of the reimbursement of the administrative fines. In that respect, the applicants’ attention was brought to the Court’s well-established case-law, according to which a failure by an applicant to update the Court on major factual developments could be qualified as an abuse of the right of individual application, within the meaning of Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention (see Bekauri v. Georgia (preliminary objection), no. 14102/02, §§ 21-25, 10 April 2012). The applicants were also invited to comment on the question of whether or not the matter giving rise to their applications can be considered to have been resolved at the domestic level. 14 . The applicants replied on 20 April 2018. They confirmed that in January and July 2013 the respondent State had paid back the fines to them on the basis of the relevant administrative amnesty law (see paragraph 11 above). Nevertheless, they disagreed with the Government that the matter had been resolved at domestic level since the latter had never acknowledged a violation of the relevant provisions of the Convention. As regards the question as to why they had omitted to update the Court of those important factual developments, the applicants stated that, in their opinion, it was the Government’s role to keep the Court informed of such developments. B. The Court’s assessment
The Court considers that it is not necessary to determine whether or not the matter giving rise to the applications has been resolved at domestic level within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention, as the applications are in any event inadmissible for the following reasons.
It reiterates that, according to Rule 47 § 7 (former Rule 47 § 6) of the Rules of Court, applicants, acting in person or through their legal representatives, are under the continuous obligation to keep the Court informed of all important circumstances regarding their pending applications (see, for example, Bekauri , cited above, § 21). Incomplete and therefore misleading information may amount to an abuse of the right of application, especially if the information concerns the very core of the case and no sufficient explanation is given for the failure to disclose that information (see, amongst many others, Hadrabova v. the Czech Republic (dec.), nos. 42165/02 and 466/03, 25 September 2007, and Pirtskhalaishvili v. Georgia (dec.), no. 44328/05, 29 April 2010). The same applies if new, important developments have occurred during the proceedings before the Court and where, despite being expressly required to do so by Rule 47 § 7 (former Rule 47 § 6) of the Rules of Court, the applicant has failed to disclose that information to the Court, thereby preventing it from ruling on the case in full knowledge of the facts (see, for instance, Gross v. Switzerland [GC], no. 67810/10, § 28, 30 September 2014, and also Kerdikoshvili v. Georgia (dec.) [Committee], no. 35868/10, § 12, 12 June 2018).
Turning to the circumstances of the present cases, the Court notes that their subject matter was the imposition upon the applicants, in February 2012, of the administrative fines in the amount of GEL 200,000 each. The applications were lodged in September 2012 with the purpose of contesting these fines as disproportionate interferences with the applicants’ property rights. However, only a few months after the introduction of their applications the Act of 19 December 2012 was adopted with retroactive effect, exempting the applicants from the relevant administrative liability. Consequently, in January and July 2013 each of the applicants successfully claimed back the fines from the State on the basis of that Act (see paragraphs 11 and 14 above). All these factual developments were of significant nature as they related to the very core of the applications. Nevertheless, the applicants failed to inform the Court of these key developments, which amounts to a breach of their procedural obligation under Rule 47 § 7 of the Rules of Court (see Bekauri , cited above, § 21). As a result of that omission, the Court was prevented from conducting a proper preliminary assessment of the admissibility aspect of the applications on 18 October 2017 (see paragraph 10 above). Furthermore, in view of the content of the applicants’ letter of 20 April 2018, the Court considers that they failed to give any justifiable reason for their serious omission (see paragraph 14 above).
Having regard to the importance for the proper determination of the present case of the information that the applicants withheld from it, the Court finds that their conduct was contrary to the purpose of their right of individual application as provided for in Article 34 of the Convention (compare, amongst many other authorities, with Stojnić v. Bosnia and Herzegovina (dec.), no. 24652/09 , § 23, 6 October 2015; Ronly Holdings LTD. v. Georgia (dec.) [Committee], no. 41444/05 , §§ 16 ‑ 22, 7 November 2017, and Selina v. Lithuania (dec.) [Committee], no. 17969/10 , §§ 34 ‑ 35, 5 September 2017).
Accordingly, the cases must be rejected as abusive, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Declares the applications inadmissible. Done in English and notified in writing on 25 October 2018. Milan Blaško Síofra O’Leary Deputy Registrar President APPENDIX Application no. Lodged on Applicant name Date of birth/registration 64623/12 26/09/2012 Mr Nugzar KHUTSISHVILI Born on 2 January 1954 Kartu Mshenebeli LLC Registered on 2 April 2007 64819/12 28/09/2012 Georgian Dream Registered on 28 November 2011