SC Credit Europe Leasing Ifn SA împotriva României

Comunicat la 16 octombrie 2018 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 38072/11 S.C. CREDIT EUROPE LĂSAREA IFN S.A. împotriva României depusă la 17 iunie 2011 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la incarcarea (pentru confiscarea ulterioară) a proprietății societății reclamante în cursul unei anchete penale împotriva altor societăți. Aceasta se referă, de asemenea, la imposibilitatea pentru reclamantul – care rezultă din practica instanțelor interne – de a contesta convulsiile separat în cursul anchetei. Convulsiile în cauză, ordonate de procuror la 6 august 2010, au afectat 779 kioscuri de presă și 7 camione deținute legal de societatea reclamantă și închiriate societăților care fac obiectul anchetei. În conformitate cu art. 168 din Codul de procedură penală în vigoare în momentul respectiv, convulsiunea ar putea fi contestată în fața procurorului sau a instanțelor.

Această dispoziție ar fi fost clarificată într-un recurs în interesul legii de către Curtea Înaltă de Casare și Justiție, care a deținut în hotărârea sa nr. 71/2007 că acuzarea nu poate fi contestată decât în fața procurorului în timpul anchetei în curs de desfășurare și în fața instanțelor, după încheierea anchetei, iar cazul a fost trimis la judecată. În aplicarea prezentei decizii, reclamația reclamantului împotriva ordinului de criză a fost respinsă ca fiind inadmisibilă de către Curtea Județeană din București la 17 februarie 2011. Societatea reclamantă se plânge că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat și că confiscarea excesiv de lungă a proprietății sale constituie o penalitate și o încălcare a dreptului său la bucurarea pașnică a bunurilor în absența unui remediu intern eficace.

Hotărârea din 17 februarie 2011 a Curții de județul București, respingând în mod inadmisibil plângerea reclamantului împotriva ordinului de criză din 6 august 2010, în încălcarea dreptului de acces al reclamantului la instanță, astfel cum se prevede la art. 6 § 1 din Convenție? Convulsiunea proprietății reclamantului, impusă la 6 august 2010 și încă în suspensie, constituie o „penitână” în sensul articolului 7 din Convenție? În cazul în care, confiscarea proprietății reclamantului a fost compatibilă cu cerințele articolului 7 din Convenție? Reclamantul a fost privat de bunurile sale în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?

În cazul în care ar fi fost necesară această interferență pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general? În special, această interferență a ajuns la un echilibru echitabil între protecția dreptului reclamantului la proprietate și cerințele interesului general? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa împotriva ordinului de criză din 6 august 2010, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 16 October 2018

FOURTH SECTION

Application no. 38072/11

S.C. CREDIT EUROPE LEASING IFN S.A.

against Romania lodged on 17 June 2011

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the seizure (for the purpose of subsequent confiscation) of the applicant company’s property in the course of a criminal investigation against other companies. It also concerns the impossibility for the applicant – arising from the practice of the domestic courts – of contesting the seizure separately during the investigation. The seizure in question, ordered by the prosecutor on 6 August 2010, concerned 779 press kiosks and 7 lorries lawfully owned by the applicant company and leased to the companies under investigation. The measure is still valid as the investigation is currently ongoing. According to article 168 of the Criminal Procedure Code in force at the relevant time, the seizure could be contested before the prosecutor or the courts.

This provision had been clarified in an appeal in the interests of law by the High Court of Cassation and Justice which held in its decision no. 71/2007 that the seizure could be contested only before the prosecutor while the investigation was ongoing and before the courts once the investigation was concluded and the case was sent to trial. In application of this decision, the applicant’s complaint against the seizure order had been rejected as inadmissible by the Bucharest County Court on 17 February 2011. The applicant company complains that its right of access to court had been breached and that the excessively lengthy seizure of its property constitutes a penalty and a breach of its right to peaceful enjoyment of possessions in the absence of an effective domestic remedy.

QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Was the judgment of 17 February 2011 of the Bucharest County Court, rejecting as inadmissible the applicant’s complaint against the seizure order of 6 August 2010, in breach of the applicant’s right of access to court as provided for by Article 6 § 1 of the Convention? 2. Did the seizure of the applicant’s property, imposed on 6 August 2010 and still pending, constitute a “penalty” within the meaning of Article 7 of the Convention? If so, was the seizure of the applicant’s property, compatible with the requirements of Article 7 of the Convention? 3. Has the applicant been deprived of its possessions in the public interest and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?

If so, was that interference necessary to control the use of property in accordance with the general interest? In particular, did that interference strike the fair balance between the protection of the applicant’s right to property and the requirements of the general interest? 4. Did the applicant have at its disposal an effective domestic remedy for its complaint against the seizure order of 6 August 2010, as required by Article 13 of the Convention?