- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 octombrie 2018
- Stat pârât
- POL
- Articole
- Articolul 3
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
Walasek împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
Primă secțiune CAUZĂ DE WALASEK c. POLONIA (Doc. nr. 33946/15) JUGGMENT Strasburg 18 octombrie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Walasek c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Aleš Pejchal, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Jovan Ilievski, judecători și Renata Degenerar, Registrul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 25 septembrie 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 33946/15) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl Sebastian Walasek („reclamantul”), la 6 iulie 2015. Reclamantul a fost reprezentat de dl P. Rał, avocat practicant la Varșovia.
Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, care a fost înlocuit mai târziu de dna Mężykowska, co-agentul, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul a afirmat că condițiile de detenție a fost constituite de tratamente inumane și degradante. La 23 noiembrie 2016, reclamația privind condițiile de detenție din Kielce Remand Centre, din 6 septembrie până la 4 octombrie 2012, a fost comunicată Guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul Curții. FACTELE CIRCUMSTĂȚII CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1985 și trăiește în Čatanice. Faptele cazului pot fi rezumate după cum urmează. Perioada de detenție a reclamantului Reclamantul a fost reținut în Kielce Remand Centre de 6 septembrie până la 4 octombrie 2012 (28 zile).
Condițiile de detenție ale reclamantului Reclamantul a susținut că, pe parcursul deținerii sale în Kielce Remand Centre, el a fost deținut în celule suprapopulate în care spațiul per persoană a fost sub standardul minim legal polonez de 3 m2. În observațiile lor, Guvernul a admis că reclamantul a fost reținut într-o celulă suprapopulată. Cu toate acestea, au subliniat că spațiul din fiecare celulă a depășit 2 m2 pe persoană și că dificultățile cauzate de a rămâne într-o celulă suprapopulată au fost compensate prin adăugarea de 30 de minute la mersul său zilnic, precum și de alte clase culturale și educaționale sau activități sportive. 10. În cadrul procedurii civile instituite de reclamant, instanțele interne au stabilit că, de douăzeci și opt de zile, reclamantul a fost reținut într-o celulă suprapopulată (a se vedea, de asemenea, punctul 13 de mai jos).
11. În ceea ce privește condițiile de detenție, instanțele interne au stabilit că condițiile generale în celule sunt adecvate. Celulele sunt echipate în conformitate cu legea relevantă; acestea au fost ventilate în mod corespunzător și zona de toaletă a fost separată de restul spațiului de viață din celule. Procedura civilă împotriva Trezoreriei de Stat 12. La 12 august 2013, reclamantul a introdus o acțiune civilă împotriva Trezoreriei de Stat pentru încălcarea drepturilor sale personale și pentru compensare din cauza detenției sale în celule suprapopulate în diferite instituții penitenciare. El a solicitat 35.000 de zloți polonezi (aproximativ 8.750 euro) în satisfacție echitabilă.
13. La 28 mai 2014, Curtea Regională de Varșovia (Sīd Okręgowy) ) a respins acțiunea reclamantului și a confirmat însă că, temporar (de la 6 septembrie până la 4 octombrie 2012) reclamantul a fost reținut în celule în care spațiul per persoană a fost sub standardul minim legal polonez de 3 m2, dar nu sub 2 m2. 14. La 1 aprilie 2015, Curtea de Apel din Varșovia ( Sād Apelacyjny ) a respins recursul reclamantului. II. Legea și PRATICEA DOMESTICĂ RESPONSABILĂ 15. O descriere detaliată a legislației și practicii interne relevante privind normele generale de reglementare a condițiilor de detenție în Polonia și căile de recurs interne disponibile deținuților care susțin că condițiile de detenție erau inadecvate sunt prezentate în hotărârile pilote ale Curții în cazul Orchowski c. Polonia , nr. 17885/04 și Norbert Sikorski c. Polonia , nr. 17599/05, 22 octombrie 2009 (a se vedea §§ 75-85 și respectiv §§ 45-88).
Evoluții mai recente sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Čatak c. Polonia , nr. 52070/08, 12 octombrie 2010, §§ 25-54. Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție și suprapopularea în centrul Kielce Remand, în cazul în care a fost deținut de la 6 septembrie până la 4 octombrie 2012 (28 de zile), au constituit tratamente inumane și degradante în temeiul articolului 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu trebuie să fie supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Admisibilitatea 17. Curtea remarcă că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, subliniază, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive.
Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 19. Guvernul a susținut că condițiile de detenție ale reclamantului nu a ajuns la pragul de severitate necesar pentru a considera tratamentul său inuman sau degradant în temeiul articolului 3 din Convenție. 20. Ei au confirmat concluziile instanțelor interne că, pentru o perioadă de douăzeci și opt de zile, reclamantul a fost reținut într-o celulă suprapopulată în care spațiul per persoană a fost sub standardul legal minim polonez de 3 m2. Cu toate acestea, au susținut că spațiul alocat reclamantului în timpul detenției într-o celulă suprapopulată a depășit 2 m2. Guvernul a susținut că plasarea reclamantului într-o celulă suprapopulată a fost un eveniment relativ scurt și izolat în întreaga perioadă de închisoare.
I s-a acordat o jumătate de oră în plus pentru plimbarea zilnică și, începând cu 27 septembrie 2012, celula sa a fost deschisă în timpul zilei, în timp ce își îndeplinește condamnarea într-o instituție de penitenciară semi-open. Guvernul a subliniat faptul că condițiile generale de detenție a reclamantului în Kielce Remand Centre au fost foarte bune și nu au existat alte aspecte agravante ale încarcerării sale. Guvernul s-a bazat pe hotărârile Vladimir Belyayev Rusia , nr. 9967/06, 17 octombrie 2013, și Muršić v. Croația [GC], nr. 7334/13, CEDH 2016. 21. Reformularea principiilor generale privind examinarea condițiilor de detenție în temeiul articolului 3 se poate găsi în hotărârile pilote ale Curții împotriva Poloniei (a se vedea Orchowsk i (citată mai sus, §§ 119-131) Norbert Sikorski (citat mai sus, §§ 126-141) și în Muršić (citat mai sus, §§ 102-141).
22. Curtea reiterează că, într-un număr substanțial de cazuri, atunci când alocarea spațiului la un deținut în cazare multiocupante a scăzut sub 3 m2, a constatat suprapopularea atât de severă încât să justifice constatarea unei încălcări a articolului 3 (a se vedea Orchowski , citat mai sus, § 122 și alte autorități).
23. Curtea a constatat deja o presupunere puternică de încălcare a articolului 3 în cazul în care spațiul personal disponibil unui deținut intră sub 3 m2 în cazare multiocupare, o presupunere care poate fi respinsă numai atunci când cerințele sunt îndeplinite cumulativ, și anume atunci când reducerile scurte, ocazionale și minore a spațiului personal sunt însoțite de suficientă libertate de circulație în afara celulei și de activități adecvate în afara celulelor și de izolare în ceea ce este, atunci când este considerat în general, un loc de detenție adecvat (a se vedea Muršić, citat mai sus, § 138. 24. Curtea observă că, în cazul în care a fost invocat de Guvernul Vladimir Belyayev c. Rusia (citată mai sus), reclamantul a eliminat 2,97 m2 de spațiu personal în celulele suprapopulate în timpul detenției sale de douăzeci de zile.
Curtea observă, de asemenea, că, în cazul Muršić (citat mai sus), a constatat o încălcare a articolului 3 în ceea ce privește o perioadă de douăzeci de zile. șapte zile în care spațiul disponibil reclamantului în celula sa a fost de 2,62 m2. În cazul de față, Guvernul a susținut că spațiul alocat reclamantului în timpul detenției într-o celulă suprapopulată a depășit 2 m2. Cu toate acestea, nu au reușit să furnizeze Curții informații mai precise în acest sens. 25. Curtea constată că dificultățile cauzate reclamantului de a rămâne într-o celulă suprapopulată au fost parțial compensate de plimbări zilnice mai lungi, precum și de alte clase culturale și educaționale sau de activități sportive și nu au apărut alte circumstanțe agravante în ceea ce privește condițiile generale de detenție.
Cu toate acestea, având în vedere faptul că guvernul nu a furnizat informații precise în ceea ce privește spațiul personal, în conformitate cu standardele stabilite în hotărârea Muršić, Curtea constată că, în aceste circumstanțe, reducerea spațiului personal necesar nu poate fi considerată ca fiind „curtă, ocazională și minoră” în sensul jurisprudenței Curții (a se vedea Muršić , citat mai sus, § 130). 26. În acest caz, Tribunalul constată că, în acest caz, detenția reclamantului într-o celulă în care spațiul personal a fost mai mic de 3 m2 pentru o perioadă de douăzeci și opt zile a constituit un tratament inuman și degradant. 28. Prin urmare, Curtea respinge obiecția preliminară a Guvernului și declară că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție.
II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 DE CONVENȚIE 29. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 30. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a-l atribui pe acest cont. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 18 octombrie 2018, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Renata Degener Aleš Pejchal Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF WALASEK v. POLAND (Application no. 33946/15) JUDGMENT STRASBOURG 18 October 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Walasek v. Poland, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Aleš Pejchal, President, Krzysztof Wojtyczek, Jovan Ilievski, judges, and Renata Degener, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 25 September 2018, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 33946/15) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Mr Sebastian Walasek (“the applicant”), on 6 July 2015.
The applicant was represented by Mr P. Rał, a lawyer practising in Warsaw. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms J. Chrzanowska, who was later replaced by Ms A. Mężykowska, the Co-Agent, of the Ministry of Foreign Affairs.
The applicant alleged that the conditions of his detention had amounted to inhuman and degrading treatment.
On 23 November 2016 the complaint concerning the conditions of his detention in Kielce Remand Centre from 6 September to 4 October 2012 was communicated to the Government and the remainder of the application was declared inadmissible pursuant to Rule 54 § 3 of the Rules of Court. THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
5. The applicant was born in 1985 and lives in Łatanice.
The facts of the case may be summarised as follows. A. The period of the applicant’s detention
The applicant was detained in Kielce Remand Centre from 6 September to 4 October 2012 (28 days). B. The conditions of the applicant’s detention
The applicant submitted that throughout his detention in Kielce Remand Centre, he had been held in overcrowded cells in which the space per person had been below the Polish statutory minimum standard of 3 m².
In their observations, the Government admitted that the applicant had been detained in an overcrowded cell. However, they emphasised that the space in each cell had exceeded 2 m² per person and that the hardship caused by staying in an overcrowded cell had been compensated by adding 30 minutes to his daily walk as well as additional cultural and educational classes or sports activities.
In the course of civil proceedings instituted by the applicant, the domestic courts established that for twenty-eight days the applicant had been detained in an overcrowded cell (see also paragraph 13 below).
Regarding the conditions of detention, the domestic courts established that the overall conditions in cells were adequate. Cells were equipped in compliance with the relevant law; they were properly ventilated and the toilet area had been separated from the rest of the living space in the cells. C. Civil proceedings against the State Treasury
On 12 August 2013 the applicant brought a civil action against the State Treasury for infringement of his personal rights and for compensation on account of his detention in overcrowded cells in various penitentiary facilities. He claimed 35,000 Polish zlotys (approximately 8,750 euros) in just satisfaction.
On 28 May 2014 the Warsaw Regional Court ( Sąd Okręgowy ) dismissed the applicant’s action. It confirmed, however, that temporarily (from 6 September to 4 October 2012) the applicant had been detained in cells in which the space per person had been below the Polish statutory minimum standard of 3 m², but not below 2 m².
On 1 April 2015 the Warsaw Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) dismissed the applicant’s appeal. II.
RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE
15. A detailed description of the relevant domestic law and practice concerning general rules governing the conditions of detention in Poland, and domestic remedies available to detainees alleging that the conditions of their detention were inadequate, is set out in the Court’s pilot judgments in the cases of Orchowski v. Poland , no. 17885/04 and Norbert Sikorski v. Poland , no. 17599/05, 22 October 2009 (see §§ 75-85 and §§ 45-88 respectively). More recent developments are described in the Court’s decision in the case of Łatak v. Poland , no. 52070/08, 12 October 2010, §§ 25-54. THE LAW I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION
16. The applicant complained that the conditions of his detention and the overcrowding in Kielce Remand Centre, where he had been held from 6 September to 4 October 2012 (28 days), had amounted to inhuman and degrading treatment under Article 3 of the Convention, which reads as follows: “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.” A. Admissibility
The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible. B. Merits
The applicant submitted that the overcrowding and conditions of his detention had fallen short of standards compatible with Article 3 of the Convention.
The Government argued that the conditions of the applicant’s detention did not reach the threshold of severity required to consider his treatment to be inhuman or degrading under Article 3 of the Convention.
They confirmed the domestic courts’ findings that for a period of twenty-eight days the applicant had been detained in an overcrowded cell in which the space per person had been below the Polish statutory minimum standard of 3 m². They argued, however, that the space allocated to the applicant during his detention in an overcrowded cell exceeded 2 m². The Government submitted that the applicant’s placement in an overcrowded cell had been a relatively short and isolated event in the entire period of imprisonment. Moreover, the applicant had been provided with sufficient freedom of movement outside his cell. He had been granted an extra half hour for his daily walk and, from 27 September 2012, his cell had been opened during the day as he was serving his sentence in a semi-open penitentiary institution. The Government emphasised that the general conditions of the applicant’s detention in Kielce Remand Centre had been very good and there had been no other aggravating aspects of his imprisonment. The Government relied on the judgments Vladimir Belyayev v. Russia , no. 9967/06, 17 October 2013, and Muršić v. Croatia [GC], no. 7334/13, ECHR 2016.
A restatement of the general principles concerning the examination of conditions of detention under Article 3 may be found in the Court’s pilot judgments against Poland (see Orchowsk i (cited above, §§ 119-131) Norbert Sikorski (cited above, §§ 126-141)) and in Muršić (cited above, §§ 102-141).
The Court reiterates that in a substantial number of cases, when the allocation of space to a detainee in multi-occupancy accommodation fell below 3 m², it found the overcrowding so severe as to justify the finding of a violation of Article 3 (see Orchowski , cited above, § 122 and further authorities).
The Court has already found a strong presumption of a violation of Article 3 arising when the personal space available to a detainee falls below 3 m² in multi-occupancy accommodation, a presumption which can be rebutted only where the requirements are cumulatively met, namely where short, occasional and minor reductions of personal space are accompanied by sufficient freedom of movement outside the cell and adequate out-of-cell activities and confinement in what is, when viewed generally, an appropriate detention facility (see, Muršić, cited above, § 138).
The Court observes that in the case relied on by the Government Vladimir Belyayev v. Russia (cited above) the applicant disposed of 2.97 m² of personal space in overcrowded cells during his detention lasting twenty ‑ six days. The Court also observes that in the case of Muršić (cited above), it found a violation of Article 3 in respect of a period of twenty ‑ seven days during which the space available to the applicant in his cell was 2.62 m². In the case at hand the Government submitted that the space allocated to the applicant during his detention in an overcrowded cell exceeded 2 m². However, they failed to provide the Court with more precise information in that respect.
The Court notes that the hardship caused to the applicant by staying in an overcrowded cell was partly compensated by longer daily walks as well as additional cultural and educational classes or sports activities and no other aggravating circumstances arose with regard to the general conditions of his detention. However, having regard to the fact that the Government failed to provide precise information in respect of personal space in accordance with standards set in the Muršić judgment, the Court finds that in these circumstances the reduction of the required personal space cannot be considered as “short, occasional and minor” within the meaning of the Court’s case-law (see Muršić , cited above, § 130).
It follows that in the present case the strong presumption of a violation of Article 3 cannot be rebutted.
Taking into account all the above circumstances, the Court finds that in the present case the applicant’s detention in a cell in which personal space was less than 3 m² for a period of twenty-eight days amounted to inhuman and degrading treatment.
Consequently, the Court dismisses the Government’s preliminary objection and holds that there has been a violation of Article 3 of the Convention. II.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
29. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
The applicant did not submit a claim for just satisfaction. Accordingly, the Court considers that there is no call to award him any sum on that account. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 3 of the Convention. Done in English, and notified in writing on 18 October 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Renata Degener Aleš Pejchal Deputy Registrar President