A.A. AND F.A. v. THE UNITED KINGDOM

Comunicat la 22 octombrie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 6796/16 A.A. și F.A. împotriva Regatului Unit depusă la 29 ianuarie 2016 OBJETOR DE CAUZĂ Primul reclamant este H.I.V. pozitiv și s-a născut cu un handicap în mâna dreaptă. Al doilea reclamant este fiul primului reclamant, și a fost diagnosticat cu tulburare a spectrului autism. Prima solicitantă a sosit în Regatul Unit din Nigeria la 11 iunie 2008, care a petrecut anterior timp în Regatul Unit între august și decembrie 2007 cu o viză de vizitator. A făcut o cerere de azil sub o identitate falsă în decembrie 2008, care a fost refuzată. Al doilea reclamant s-a născut în Regatul Unit la 18 februarie 2009. Primul reclamant a solicitat permisiunea de a rămâne în numele ei și al celui de-al doilea reclamant din cauza vieții lor familiale și private la 4 aprilie 2012. Concesiunea a fost refuzată de Secretarul de Stat pentru Departamentul de Acasă la 20 noiembrie 2013. Reclamanții au avut succes în temeiul articolului 8 din cadrul Tribunalului de Primă Instanță la 27 august 2014, cu toate acestea, hotărârea respectivă a fost anulată de către Tribunalul de Supreme la 13 ianuarie 2015. Tribunalul de Supreme a reluat chestiunea la 16 februarie 2015 și a refuzat cererea reclamanților. Hotărârea Tribunalului de Supreme a fost pronunțată la 18 februarie 2015. Tribunalul de Primă Instanță a constatat că cauza reclamanților este excepțională, că returnarea în Nigeria va stabili atât reclamanții în ceea ce privește instalațiile de sănătate și de sănătate, cât și că educația F.A. ar fi afectată negativ de îndepărtarea sa din Regatul Unit, unde a participat la o școală pentru copii cu nevoi speciale. Tribunalul superior a constatat o eroare importantă în această decizie, inclusiv faptul că nu s-a efectuat o analiză adecvată a interesului public. După reexaminare, Tribunalul superior a constatat că reclamanții nu îndeplineau cerințele normelor privind imigrația și că nu există circumstanțe în cazul lor care indică că ar trebui să reușească în apelul lor din motivele articolului 8 sau în afara normelor privind imigrația. Tribunalul Superior și Curtea de Apel au refuzat permisiunea de a apela la decizia de a respinge apelurile reclamanților în temeiul normelor privind imigrația și al articolului 8 din Convenția la 10 aprilie 2015 și, respectiv, 27 iulie 2015. În special, ținând seama de „interesul cel mai bun” al copilului, îndepărtarea celui de-al doilea reclamant ar constitui o ingerință disproporționată cu dreptul său la respectarea vieții private? Are reclamanții la dispoziția lor un remediu intern eficient pentru plângerile în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție? Apendice A.A. care s-a născut în 1982 F.A. care s-a născut în 2009

Communicated on 22 October 2018

FIRST SECTION

Application no. 6796/16

A.A. and F.A.

against the United Kingdom

lodged on 29 January 2016

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The first applicant is H.I.V. positive and was born with a disability to her right hand. The second applicant is the first applicant’s son, and has been diagnosed with autism spectrum disorder. The first applicant arrived in the United Kingdom from Nigeria on 11 June 2008, having previously spent time in the United Kingdom between August and December 2007 on a visitor visa. She made an asylum claim under a false identity in December

2008 which was refused. The second applicant was born in the United Kingdom on 18 February 2009.

The first applicant applied for leave to remain on her own behalf and that of the second applicant on grounds of their family and private lives on 4

April 2012. Leave was refused by the Secretary of State for the Home Department on 20 November 2013.

The applicants were successful on Article 8 grounds before the First-tier Tribunal on 27 August 2014 however that decision was set aside by the Upper Tribunal on 13 January 2015. The Upper Tribunal reheard the matter on 16 February 2015 and refused the applicants’ claim. The Upper Tribunal decision was promulgated on 18 February 2015.

The First-tier Tribunal had found that the applicants’ case was exceptional, that return to Nigeria would set both applicants back in terms of health and health facilities, and that F.A.’s education would be negatively affected by his removal from the United Kingdom where he attended a school for children with special needs. The Upper Tribunal found material error in that decision, including that a proper analysis of the public interest was not undertaken. Upon rehearing, the Upper Tribunal found that the applicants did not meet the requirements of the Immigration Rules and that there were no circumstances in their case indicating they should succeed in their appeal on Article 8 grounds or outside the Immigration Rules.

The Upper Tribunal and Court of Appeal refused permission to appeal the decision to reject the applicants’ appeals pursuant to the Immigration Rules and Article 8 of the Convention on 10 April 2015 and 27 July 2015 respectively.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Would the applicants’ removal to Nigeria violate their right to respect for private and family life, contrary to Article 8 of the Convention?

In particular, taking into account the “best interests” of the child, would the removal of the second applicant constitute a disproportionate interference with his right to respect for private life?

2.

Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaints under Article 8, as required by Article 13 of the Convention?

APPENDIX

A.A. who was born in 1982

F.A. who was born in 2009