Dragnea împotriva României

Comunicat la 23 octombrie 2018 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 75317/17 Nicolae-Liviu DRAGNEA împotriva României, introdusă la 18 octombrie 2017 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG în lipsa unei semnături a motivării unei hotărâri definitive pronunțate la termen a unei proceduri penale împotriva reclamantului, de către doi dintre cei cinci judecători care au stat în formațiunea de judecată care a stat la pronunțat. Mai exact, reclamantul își declara lipsa de semnare a motivării hotărârii din 22 aprilie 2016, a Înaltei Curți de Casație și Justiție ( De către judecătorii L.D.S. și L.L.Z., care se pensionaseră înainte de a fi dezlegate de motivarea hotărârii, și de prezența semnăturii judecătorului I.C.T., președintele Înaltei Curii, care și-a înlocuit semnătura cu semnăturile celor doi judecători, în timp ce nu a făcut parte din formarea de judecată care a pronunțat hotărârea în cauză.

Această situație a făcut obiectul unei hotărâri cu privire la executarea respinsă la 24 aprilie 2017 ca fiind în mod vădit nefondată de Înalta Curte. Înaltul Curte a statuat, printre altele, că minutul hotărârii în cauză fusese semnat de toți judecătorii, inclusiv L.D.S. și L.L.Z., și că, în ceea ce privește o formare colegială de cinci judecători, faptul că doi judecători nu au semnat motivarea hotărârii nu constituia, în sine, un obstacol în calea executării hotărârii în cauză. Potrivit Înaltei Curți, a existat o imposibilitate obiectivă de a semna motivarea hotărârii, prevăzută la art. 406 din Codul de procedură penală, situație care l-a autorizat pe președintele Înaltei Curți să semneze această motivare în locul judecătorilor L.D.S.

și L.L.Z. Question către părți Acuzațiile penale împotriva reclamantului au fost examinate în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, în măsura în care motivarea hotărârii din 22 aprilie 2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost semnată de doi dintre cei cinci judecători care au stat în formațiunea de judecată care au pronunțat hotărârea și ținând cont de motivele prezentate în acest titlu în Hotărârea din 24 aprilie 2017 a Înaltei Curți ( mutatis mutandis Cerovšek și Božčnik c. Slovenia, nr. 68939/12 și 68949/12, 7 martie 2017)?

Communiquée le 23 octobre 2018

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 75317/17 Nicolae-Liviu DRAGNEA contre la Roumanie introduite le 18 octobre 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’absence de signature de la motivation d’un arrêt définitif rendu à l’issue d’une procédure pénale visant le requérant, par deux des cinq juges ayant siégé dans la formation de jugement qui l’avait prononcé. Plus précisément, le requérant dénonce l’absence de signature de la motivation de l’arrêt du 22 avril 2016, de la Haute Cour de cassation et de justice (« La Haute Cour »), par les juges L.D.S. et L.L.Z., qui avaient pris leur retraite avant la mise au net de la motivation de l’arrêt, et la présence de la signature du juge I.C.T., président de la Haute Cour, qui a substitué sa signature aux signatures des deux juges, alors qu’il n’avait pas fait partie de la formation de jugement ayant prononcé l’arrêt en question.

Cette situation a fait l’objet d’une contestation à l’exécution rejetée le 24 avril 2017 comme manifestement mal fondée par la Haute Cour. La Haute Cour a jugé, entre autres, que la minute de l’arrêt en question avait été signée par tous les juges, y compris L.D.S. et L.L.Z., et que, s’agissant d’une formation collégiale de cinq juges, le fait, pour deux juges, de ne pas avoir signé la motivation de l’arrêt ne constituait pas, en soi, un obstacle à l’exécution de l’arrêt en question. Selon la Haute Cour il y avait une impossibilité objective de signer la motivation de l’arrêt, prévue à l’article 406 du Code de procédure pénale, situation qui autorisait le président de la Haute Cour à signer ladite motivation à la place des juges L.D.S.

et L.L.Z.

QUESTION AUX PARTIES

Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, dans la mesure où la motivation de l’arrêt du 22 avril 2016, de la Haute Cour de cassation et de justice n’a pas été signée par deux des cinq juges ayant siégé dans la formation de jugement ayant prononcé l’arrêt et compte tenu des motifs exposés à ce titre dans l’arrêt du 24 avril 2017 de la Haute Cour ( mutatis mutandis , Cerovšek et Božičnik c. Slovenie , n os 68939/12 et 68949/12, 7 mars 2017)?