Comunicat la 25 octombrie 2018 Prima secțiune Cerere nr. 50651/13 Chrysovalantis KARAFANTALOS împotriva Greciei introdusă la 31 iulie 2013 ÎNCHEIAT DE LA L La 4 februarie 2013, camera de judecată a Tribunalului Penal din Corfu a decis să-l aresteze provizoriu pe reclamant. La 4 martie 2013, reclamantul a prezentat noi observații în apărare, mai complete de data aceasta, în care a acoperit toate lacunele anchetei preliminare pe care se baza, de fapt, decizia de arestare provizorie. La 19 martie 2013, a depus o cerere de punere în libertate sub rezerva unei hotărâri a judecătorului judecătoresc în urma primirii propunerii procurorului general, susținând că legea nu prevedea arestarea provizorie pentru tipul de interdicție care i-a fost imputată. Întrucât procedura de examinare a acestei cereri nu a fost încă inițiată, reclamantul își va reitera cererea de eliberare condiționată la 15 aprilie 2013, iar la 21 iunie 2013 o va reiniția la 21 iunie 2013, plângându-se în același timp de întârzierea nejustificată a procurorului pentru a-și prezenta propunerea. Reclamantul susține că, având în vedere eroarea comisă de camera de judecată, procurorul a evitat în mod deliberat să facă o propunere privind cererea de eliberare. Pentru a devia problema și a justifica detenția, autoritățile judiciare ar fi decis să extindă acuzațiile aduse împotriva sa astfel încât să se adauge la aceasta îmbrăcămintea criminală, șantajul penal și spălarea banilor. La 19 iulie 2013, reclamantul și-a retras cererea de eliberare condiționată depusă la 19 martie 2013, cu scopul de a introduce o nouă cerere care urma să fie atribuită unui alt procuror. ÎNTREBARE către părți Durata procedurii în cursul căreia reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției provizorii a acestuia era compatibilă cu condiția de termen scurt În conformitate cu art. 5 alineatul (4) din Convenție
Communiquée le 25 octobre 2018
Requête n
o
50651/13
Chrysovalantis KARAFANTALOS
contre la Grèce
introduite le 31 July 2013
La requête concerne l’arrestation et la détention du requérant soupçonné d’avoir participé à l’établissement d’une organisation criminelle et d’appartenance à celle-ci et l’engagement des poursuites contre lui selon la procédure de flagrance.
Le 4 février 2013, la chambre d’accusation du tribunal correctionnel de Corfou décida de placer le requérant en détention provisoire.
Le 4 mars 2013, le requérant déposa de nouvelles observations en défense, plus complètes cette fois, dans lesquelles il relevait toutes les lacunes de l’enquête préliminaire sur lesquelles était fondée en fait la décision de mise en détention provisoire. Le 19 mars 2013, il déposa une demande de mise en liberté sous condition sur laquelle le juge d’instruction devait se prononcer après avoir reçu la proposition du procureur. Il soutenait que la loi ne prévoyait pas la détention provisoire pour le type d’infraction qui lui était reprochée. La procédure d’examen de cette demande n’ayant pas encore été engagée, le requérant réitéra le 15 avril 2013 sa demande de mise liberté sous condition. Il la réitéra encore le 21 juin 2013, en se plaignant en même temps du retard injustifié pris par le procureur pour faire sa proposition.
Le requérant soutient que compte tenu de l’erreur commise par la chambre d’accusation, le procureur évita délibérément de faire une proposition sur la demande de mise en liberté. Pour dévier le problème et justifier le maintien en détention, les autorités judiciaires auraient alors décidé d’étendre les accusations portées contre lui de manière à y ajouter l’usure criminelle, le chantage criminel et le blanchiment d’argent.
Le 19 juillet 2013, le requérant se désista de sa demande de mise en liberté sous condition déposée le 19 mars 2013, dans le but d’introduire une nouvelle demande qui serait attribuée à un autre procureur.
La durée de la procédure durant laquelle le requérant a cherché à contester la légalité de sa détention provisoire était-elle compatible avec la condition de «
bref délai
» de l’article 5 § 4 de la Convention
?