ANTONOPOULOS c. GRÈCE

Publicat la 22 iulie 2024 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 64003/19 Georgios ANTONOPOULOS împotriva Greciei introdusă la 9 decembrie 2019, comunicată la 5 iulie 2024 DE LA L În conformitate cu un mandat de arestare emis la 4 aprilie 2019, reclamantul a fost pus în detenție provizorie pentru că ar putea comite noi infracțiuni (mandat d.c. nr. 3/2019). La 7 mai 2019, reclamantul a depus o cerere de ridicare a detenției provizorii sau de înlocuire a acesteia cu măsuri alternative. La 10 iunie 2019, această cerere a fost respinsă (Ordonanța nr. 13/2019). Reclamantul susține că nu a putut introduce nicio cale de atac împotriva acestei hotărâri, deoarece acuzația a fost completată cu un act suplimentar. Ulterior, acuzația a fost completată de o cerere de anulare a detenției provizorii.

La 12 iulie 2019, reclamantul a depus o a doua cerere de ridicare a detenției provizorii. La 7 august 2019, instanța de judecată a respins această cerere (ordonanța nr. 23/2019). La 16 august 2019, reclamantul a introdus o acțiune împotriva acestei hotărâri. La 11 octombrie 2019, camera de judecată a Tribunalului de apel (camera de acuzare) a acceptat acțiunea (ordonanța nr. 1425/2019). Detenția reclamantului a fost înlocuită cu măsuri alternative. Camera de acuzare a considerat că detenția sa provizorie nu era necesară pentru a evita noile infracțiuni în viitor. Ea a adăugat că persoana acuzată putea și dorea să se conformeze normelor ordinii juridice Potrivit camerei de recurs, de la începutul detenției sale nu era necesară arestarea provizorie a reclamantului și chiar mai mult în acest stadiu, ținând cont de art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție.

Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție, reclamantul se plânge în special că, pe toată durata detenției sale provizorii, condițiile nu erau îndeplinite și că detenția nu era necesară pentru a preveni alte infracțiuni în viitor. El adaugă că instanțele interne nu au examinat nici afirmațiile sale privind vârsta și starea sa de sănătate, nici capacitatea sa de avocat. Invocând art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 5 alineatul (1) litera (c), el se plânge că alți acuzați au fost eliberați sub condiție, în timp ce el a rămas în detenție. Invocând art. 5 alin. (3), reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii (șase luni și paisprezece zile), precum și de timpul acordat de instanță pentru a răspunde cererilor sale de eliberare condiționată.

Invocând art. 5 alineatul (4), se plânge că ordonanța privind eliberarea sa a fost publicată la 11 octombrie 2019, adică la cincizeci și cinci de zile după introducerea acțiunii sale, la 16 august 2019. 1 din Convenție? A fost reclamantul victimă, în exercitarea drepturilor garantate de Convenție, a discriminării, contrar art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 5 alin. (1)? Durata detenției provizorii suferite de reclamant era compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 5 alin. (3) din Convenție? Durata procedurii în cursul căreia reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost compatibilă cu condiția de termen scurt de la art. 5 alineatul (4) din convenție

Publié le 22 juillet 2024

TROISIÈME SECTION

Requête n o 64003/19 Georgios ANTONOPOULOS contre la Grèce introduite le 9 décembre 2019 communiquée le 5 juillet 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant, avocat, fut accusé au pénal notamment pour participation à une organisation criminelle. Selon un mandat d’arrêt émis le 4 avril 2019, le requérant fut placé en détention provisoire car il risquait de commettre de nouvelles infractions (mandat d’arrêt n o 3/2019). Le 7 mai 2019, le requérant introduisit une demande de lever sa détention provisoire, ou de la remplacer par des mesures alternatives. Le 10 juin 2019, cette demande fut rejetée (ordonnance n o 13/2019). Le requérant soutient qu’il n’a pas pu introduire de recours contre cette ordonnance car l’accusation fut complétée par un acte supplémentaire. Par la suite, l’accusation fut complétée par l’infraction de tentative d’extorsion.

Le 12 juillet 2019, le requérant introduisit une deuxième demande de levée de sa détention provisoire. Le 7 août 2019, le juge d’instruction rejeta cette demande (ordonnance n o 23/2019). Le 16 août 2019, le requérant introduisit un recours contre cette ordonnance. Le 11 octobre 2019, la chambre d’accusation de la cour d’appel d’Athènes (la chambre d’accusation) accepta le recours (ordonnance n o 1425/2019). La détention du requérant fut remplacée par des mesures alternatives. La chambre d’accusation considéra que sa détention provisoire n’était pas nécessaire afin d’éviter des nouvelles infractions dans l’avenir. Elle ajouta que l’accusé « pouvait et souhaitait se conformer aux règles de l’ordre juridique » et ne pas récidiver.

Selon la chambre d’accusation, la détention provisoire du requérant n’était pas nécessaire, dès le début de sa détention, et encore plus à ce stade, tenant compte de l’article 5 § 1 c) de la Convention. Invoquant l’article 5 § 1 c) de la Convention, le requérant se plaint notamment que, pendant toute la période de sa détention provisoire, les conditions n’étaient pas remplies et que la détention n’était pas nécessaire afin de prévenir d’autres infractions dans l’avenir. Il ajoute que les juridictions internes n’ont examiné ni ses allégations concernant son âge et son état de santé, ni sa capacité d’avocat. Invoquant l’article 14 de la Convention, combiné avec l’article 5 § 1 c), il se plaint que d’autres accusés ont été libérés sous condition, tandis que lui est resté en détention.

Invoquant l’article 5 § 3, le requérant se plaint de la durée de sa détention provisoire (six mois et quatorze jours), ainsi que du temps pris par le juge d’instruction afin de répondre à ses demandes de libération sous conditions. Invoquant l’article 5 § 4, il se plaint que l’ordonnance concernant sa mise en liberté a été publié le 11 octobre 2019, soit cinquante-cinq jours après l’introduction de son recours, le 16 août 2019.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? Le requérant a-t-il été victime, dans l’exercice de ses droits garantis par la Convention, d’une discrimination, contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 5 § 1 ? 2. La longueur de la détention provisoire subie par le requérant était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 5 § 3 de la Convention ? 3. La durée de la procédure durant laquelle le requérant a tenté de contester la légalité de sa détention provisoire était-elle compatible avec la condition de « bref délai » de l’article 5 § 4 de la Convention ?